ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3702/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția civilă, reclamantul L.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice București, obligarea pârâtului la plata sumei de 135.000 euro, cu titlu de daune morale. În motivarea în fapt a acțiunii reclamatul a arătat că prin sentința penală nr. 18 din 11 martie 1958 a Tribunalului Militar București, a fost condamnat din motive politice la o pedeapsă de 8 ani închisoare corecțională și de 4 ani interdicție corecțională pentru fapta de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută la acel moment de dispozițiile art. 209 C. pen.

din 1936, cu modificările și completările ulterioare. A mai arătat că această pedeapsă a executat-o în perioada 14 ianuarie 1958 – 28 februarie 1960, așa cum rezultă și din hotărârea nr. 302/1990 a Comisiei pentru Aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990. În drept a invocat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009 și art. 998-999 C. civ. Prin sentința civilă nr. 293 din 11 februarie 2011 a Tribunalului Galați, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată pe art. 998 C. civ., dar s-a respins și acțiunea întemeiată pe art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009. Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele; Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe două temeiuri de drept, și anume pe norma juridică generală de despăgubire pentru prejudicii morale cauzate unei persoane printr-o faptă ilicită (art. 998 - 999 C. civ.) și, respectiv, pe dispozițiile normei speciale prevăzute de art. 5 din Legea nr. 221/2009.

Astfel, analiza celor două situații juridice impune tratarea celor două temeiuri de drept distinct. Tribunalul a considerat că, raportat la acțiunea în pretenții întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civ., termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 a început să curgă conform art. 7 din Decret din anul 1990 și s-a împlinit în anul 1993, ceea ce conduce la soluția admiterii excepției prescripției extinctive și respingerii cererii întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civ. ca fiind prescrisă sub aspect extinctiv. Cu privire la cererea de acordare a daunelor în baza dispozițiilor Legii nr. 221/2009, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 221/2009, însă a reținut că prin Decizia nr. 1354 din 21 octombrie 2010 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of.

nr. 761 din 15 noiembrie 2010 s-a stabilit că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din O.U.G. nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt neconstituționale, iar, prin Decizia nr. 1358/2010 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată in M. Of., Partea I nr. 761/15.11.2010 s-a reținut că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.

Drept urmare, în prezent nu există un temei juridic în legea specială, Legea nr. 221/2009, care să fundamenteze admisibilitatea cererilor de chemare în judecată promovate în baza Legii nr. 221/2009, având ca obiect acordarea de despăgubiri morale. împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul. Prin decizia civilă nr. 603/R din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins ca nefondat recursul reclamantului. Pentru a decide astfel, Curte a reținut că prin Deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010 au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, ce constituie temeiul legal al acțiunii.

Prin decizia nr. 12 din Dosarul nr. 14/2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în M. Of. În considerentele deciziei civile nr. 12/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție regăsim înlăturate ca neîntemeiate susținerile că astfel se încalcă neretroactivitatea legii civile și principiul nediscriminării.

În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ., având în vedere caracterul obligatoriu al dezlegărilor date în recursul în interesul legii , urmează ca instanța să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul L.I., în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, și în fond admiterea cererii astfel cum a fost formulată și obligarea Statului Român la plata de despăgubiri pentru prejudiciul creat prin condamnare. În susținerea cererii de recurs, reclamantul a reiterat motivele de recurs prezentate în calea de atac anterioară, invocând art. 304 pct. 1 și 5 C. proc.

civ., art. 6 parag. 1 din Convenție, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, art. 1203 C. civ., art. 15 alin. (2) din Constituție, art. 1, art. 4, art. 16 din Constituție, art. 14 din C.E.D.O, art. 15 alin. (2) din Constituție, art. 20 din Constituție, pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte. Recursul este inadmisibil. Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, a luat în examinare excepția inadmisibilitații recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată. Alin. (6) prevede că hotărârea pronunțată potrivit alin. (4) este supusă recursului, care este de competența Curții de Apel, text de lege care a fost modificat prin art. XIII din Legea nr. 202/2010 începând cu 25 noiembrie 2010. Deci la data pronunțării sentinței de fond, respectiv 11 februarie 2011, erau în vigoare dispozițiile care stabilesc calea de atac împotriva cererilor sus evocate, fiind recursul.

Astfel fiind și având în vedere și dispozițiile art. XXVI din Legea nr. 202/2010 potrivii cărora dispozițiile art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 221/2009, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, decizia civilă nr. 603/R din 28 noiembrie 2011 este pronunțată de către Curtea de Apel Galați ca instanță de recurs, urmare recursului declarat de reclamantul L.I., fiind irevocabilă, în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 și nu se încadrează între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menționate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ. În raport de aceste considerente, se constată că toate critici le invocate prin prezenta cerere de recurs nu mai pot fi analizate, reclamantul beneficiind de o judecată devolutivă în fața instanței de fond și de controlul de legalitate efectuat de către instanța de recurs.

Așa fiind, având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii de fond, Înalta Curte, în considerarea celor mai sus arătate și în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția și în consecință va respinge prezentul recurs dedus judecății, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamantul L.I. împotriva deciziei civile nr. 603/R din 28 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția I civilă ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, aităzi 27 septembrie 2012.