ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3702/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția civilă, reclamantul L.I.

a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de

Ministerul Finanțelor Publice București, obligarea pârâtului la plata sumei de

135.000 euro, cu titlu de daune morale.

În motivarea în fapt a acțiunii reclamatul

a arătat că prin sentința penală nr. 18 din 11 martie 1958 a Tribunalului Militar

București, a fost condamnat din motive politice la o pedeapsă de 8 ani închisoare

corecțională și de 4 ani interdicție corecțională pentru fapta de uneltire contra

ordinii sociale, prevăzută la acel moment de dispozițiile art. 209 C. pen. din 1936,

cu modificările și completările ulterioare.

A mai arătat că această pedeapsă a executat-o

în perioada 14 ianuarie 1958 – 28 februarie 1960, așa cum rezultă și din hotărârea

nr. 302/1990 a Comisiei pentru Aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990.

În drept a invocat dispozițiile art. 5

din Legea nr. 221/2009 și art. 998-999 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 293 din 11 februarie

2011 a Tribunalului Galați, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune

întemeiată pe art. 998 C. civ., dar s-a respins și acțiunea întemeiată pe art. 5

lit. a) din Legea nr. 221/2009.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut

următoarele;

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată

pe două temeiuri de drept, și anume pe norma juridică generală de despăgubire pentru

prejudicii morale cauzate unei persoane printr-o faptă ilicită (art. 998 - 999

C. civ.) și, respectiv, pe dispozițiile normei speciale prevăzute de art. 5 din

Legea nr. 221/2009.

Astfel, analiza celor două situații juridice

impune tratarea celor două temeiuri de drept distinct.

Tribunalul a considerat că, raportat la

acțiunea în pretenții întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civ., termenul

de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 a început

să curgă conform art. 7 din Decret din anul 1990 și s-a împlinit în anul 1993, ceea

ce conduce la soluția admiterii excepției prescripției extinctive și respingerii

cererii întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civ. ca fiind prescrisă sub aspect

extinctiv.

Cu privire la cererea de acordare a daunelor

în baza dispozițiilor Legii nr. 221/2009, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile

art. 5 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 221/2009, însă a reținut că prin Decizia

nr. 1354 din 21 octombrie 2010 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în

M. Of. nr. 761 din 15 noiembrie 2010 s-a stabilit că dispozițiile art. I pct. 1

și art. II din O.U.G. nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora,

pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt neconstituționale, iar,

prin Decizia nr. 1358/2010 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată in

M. Of., Partea I nr. 761/15.11.2010 s-a reținut că prevederile art. 5 alin. (1)

lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și

măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945

- 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.

Drept urmare, în prezent nu există un temei

juridic în legea specială, Legea nr. 221/2009, care să fundamenteze admisibilitatea

cererilor de chemare în judecată promovate în baza Legii nr. 221/2009, având ca

obiect acordarea de despăgubiri morale.

împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 603/R din 28 noiembrie

2011, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins ca nefondat recursul reclamantului.

Pentru a decide astfel, Curte a reținut

că prin Deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010 au fost

declarate neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

221/2009, ce constituie temeiul legal al acțiunii.

Prin decizia nr. 12 din Dosarul nr. 14/2011

Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că urmare a Deciziilor Curții

Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit.

a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri

administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui

temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor

instanței de contencios constituțional în M. Of.

În considerentele deciziei civile nr. 12/2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție regăsim înlăturate ca neîntemeiate susținerile

că astfel se încalcă neretroactivitatea legii civile și principiul nediscriminării.

În aceste condiții, având în vedere dispozițiile

art. 312 C. proc. civ., având în vedere caracterul obligatoriu al dezlegărilor date

în recursul în interesul legii , urmează ca instanța să respingă ca nefondat recursul

declarat de reclamant.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamantul L.I., în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, și în

fond admiterea cererii astfel cum a fost formulată și obligarea Statului Român la

plata de despăgubiri pentru prejudiciul creat prin condamnare.

În susținerea cererii de recurs, reclamantul

a reiterat motivele de recurs prezentate în calea de atac anterioară, invocând

art. 304 pct. 1 și 5 C. proc. civ., art. 6 parag. 1 din Convenție, art. 5 alin.

(1) din Legea nr. 221/2009, art. 1203 C. civ., art. 15 alin. (2) din Constituție,

art. 1, art. 4, art. 16 din Constituție, art. 14 din C.E.D.O, art. 15 alin. (2)

din Constituție, art. 20 din Constituție, pactele și tratatele privitoare la drepturile

fundamentale ale omului la care România este parte.

Recursul este inadmisibil.

Înalta Curte, conform art. 137 C.

proc. civ., raportat la dispozițiile art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (2) din Legea

nr. 221/2009, a luat în examinare excepția inadmisibilitații recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1)

Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru

alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată

să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea

poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică

interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția

căruia domiciliază persoana interesată.

Alin. (6) prevede că hotărârea pronunțată

potrivit alin. (4) este supusă recursului, care este de competența Curții de Apel,

text

de lege care a fost modificat

prin art. XIII din Legea nr. 202/2010 începând cu 25 noiembrie 2010.

Deci la data pronunțării sentinței de fond,

respectiv 11 februarie 2011, erau în vigoare dispozițiile care stabilesc calea de

atac împotriva cererilor sus evocate, fiind recursul.

Astfel fiind și având în vedere și dispozițiile

art. XXVI din Legea nr. 202/2010 potrivii cărora dispozițiile art. 4 alin. (6) și

art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 221/2009, se aplică și proceselor aflate în

curs de soluționare, decizia civilă nr. 603/R din 28 noiembrie 2011 este pronunțată

de către Curtea de Apel Galați ca instanță de recurs, urmare recursului declarat

de reclamantul L.I., fiind irevocabilă, în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 și nu

se încadrează între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menționate de art. 299

alin. (1) C. proc. civ.

În raport de aceste considerente, se constată

că toate critici le invocate prin prezenta cerere de recurs nu mai pot fi analizate,

reclamantul beneficiind de o judecată devolutivă în fața instanței de fond și de

controlul de legalitate efectuat de către instanța de recurs. Așa fiind, având în

vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii de

fond, Înalta Curte, în considerarea celor mai sus arătate și în conformitate cu

prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția și în consecință

va respinge prezentul recurs dedus judecății, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de reclamantul L.I. împotriva deciziei civile nr. 603/R din 28

noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția I civilă ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, aităzi 27

septembrie 2012.