ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4319/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, sesizată cu soluționarea apelurilor declarate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și de către inculpatul V.V.,

împotriva Sentinței penale nr. 584 S din 23 noiembrie 2009 a Tribunalului

Brașov, la termenul de judecată din 01 septembrie 2010 a constatat că

respectivul inculpat a formulat verbal cerere de recuzare a procurorului D.C.,

inculpatul susținând că aceasta a participat la judecarea tuturor căilor de

atac declarate de el în alt dosar.

Ca atare, instanța a

suspendat ședința publică de judecată pentru a se soluționa cererea de

recuzare.

În aceeași zi, 01

septembrie 2010, în ședință secretă, s-a luat în examinare cererea de recuzare,

iar din verificarea cazurilor de incompatibilitate astfel cum sunt prevăzute de

art. 47, art. 48 C. proc. pen. s-a constatat că este nefondată, respectivul

procuror nefiind incompatibil în cauza în care a fost recuzat.

În consecință, prin

încheierea pronunțată, avându-se în vedere dispozițiile art. 52 C. proc. pen.

cererea de recuzare a procurorului D.C., a fost respinsă ca nefondată.

La 11 noiembrie 2010,

s-a înregistrat (sub nr. 2039/62/2008) recursul formulat de inculpat împotriva

încheierii din 1 septembrie 2010, cale de atac motivată pe considerente de

genul: procurorul D. a pus concluzii de 5 ori în Dosarul nr. 2039/62/2008, în

luna februarie, în apel, în noiembrie 2007 la revocarea mandatului de arestare

preventivă, în perioada 2008 - 2009, la rejudecarea cauzei în fond, în luna

noiembrie 2009, a pus concluzii scrise pe încadrarea faptei, a formulat și

depus apel împotriva Sentinței penale nr. 584/2009 prin care a solicitat

condamnarea cu executare”.

Recursul nu este

admisibil pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

1

(2) C. proc. pen., încheierile pot fi

atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția

cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Art. 52 (7) C. proc. pen. - Procedura de soluționare

în cursul judecății - în vigoare până la abrogarea expresă adusă prin art. unic

din O.U.G. nr. 55/2004, prevedea calea de atac împotriva respingerii unei

cereri de recuzare, dar, abrogându-se, o asemenea cale de atac nu mai este

prevăzută de lege separat, ci numai în condițiile textului din procedură deja

indicat.

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., recursul va fi respins ca inadmisibil.

Potrivit

dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod,

recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

inculpatul V.V. împotriva încheierii din 1 septembrie 2010 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr.

2039/62/2008.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 noiembrie 2010.