ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2399/2011

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 26/S din 19 ianuarie

2011 a Tribunalului Brașov a fost condamnat inculpatul B.P. la 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de

art. 174 alin. (1) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu 28 septembrie 2010

la zi.

Inculpatul a fost

obligat să plătească părții civile L.A. suma de 5.000 RON daune materiale și

10.000 RON daune morale, părții civile L.A. suma de 10.000 RON daune morale și

părții civile M.C.G. suma de 10.000 RON daune morale.

A fost respinsă

cererea părții civile L.A. privind obligarea inculpatului la plata unei

despăgubiri civile periodice.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui băț șlefuit de aproximativ

135 cm, ce are aplicat un inel metalic de aproximativ 1,5 cm la unul dintre

capete aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brașov.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că martorul M.I.I.

deține o stână de oi, care în luna septembrie a anului 2010 era situată în zona

Tohanul Nou, mai precis între un canal și râul Bârsa. Cu o lună înainte de data

de 26 septembrie 2010, martorul l-a angajat cioban pe inculpatul B.P. În ziua

menționată, în jurul orelor 12

30

, inculpatul B.P. s-a deplasat la

festivalul Oilor care se desfășura în Tohanul Nou, unde s-a întâlnit cu

martorul M.I.I. Inculpatul a cerut proprietarului stânei o sumă de bani pentru

a-și cumpăra un briceag. M. i-a dat suma de 50 de RON și i-a cerut să nu stea

mult întrucât trebuia să se întoarcă la stână. Potrivit declarației martorului,

inculpatul s-a întors după două ore și i-a cerut bani să își cumpere o sticlă

de vin. Martorul declară că i-a dat 15 RON. După o vreme, văzând că inculpatul

nu se mai întoarce, a discutat cu L.V. și acesta s-a oferit să îl ajute să

aducă oile la festival. Cei doi au comunicat ulterior, iar L. i-a spus că nu

poate trece oile peste Bârsă, motiv pentru care M.G. l-a sunat pe L. și i-a

spus să nu mai meargă la târg, întrucât se făcuse târziu și de asemenea l-a

rugat să rămână la stână până dimineața pentru a avea grijă de oi pentru că

ciobanul angajat, respectiv B.P., nu se întorsese. L.V. a fost de acord să

rămână la stână (mai ales în condițiile în care acesta era socrul fratelui

proprietarului stânei). M.I. a plecat de la târg în jurul orelor 18

00

,

potrivit propriei declarații, a trecut pe la stână și i-a lăsat lui L. două

beri și ceva de mâncare și apoi, împreună cu fratele său și soțiile lor s-au

deplasat la o nuntă. La un moment dat a fost sunat de B.P. care i-a solicitat

să meargă după el la târg și să îl ducă la stână. Martorul a arătat că și-a dat

seama că acesta era băut și de aceea, în jurul orelor 20

00

, l-a

sunat pe L.V. și s-a interesat dacă B.P. s-a întors însă răspunsul a fost

negativ. În jurul orelor 2

00

noaptea, L.V. l-a apelat pe ginerele

său M.G., spunându-i acestuia că inculpatul B.P. se întorsese la stână și făcea

scandal. M.G. l-a sunat pe fratele său și i-a spus că îl sunase L., iar acesta

i-a spus fratelui său să îi spună lui L.V. să îl lase în pace pe B.P. "că

este beat", să meargă să doarmă și că se va duce el dimineață acolo.

În dimineața

următoare a fost sunat de fratele său și martorul l-a întrebat dacă ajunsese

socrul său acasă și astfel a aflat că L. nu ajunsese acasă. Imediat martorul

s-a deplasat la stână și l-a găsit pe L.V. căzut în iarbă cu fața în jos, a

văzut "că nu mai mișcă" și pe B.P. nu l-a găsit.

Tribunalul Brașov a

încadrat din punct de vedere juridic fapta inculpatului B.P., care a lovit

victima L.V. de mai multe ori cu o bâtă, în zona capului, provocându-i leziuni

ce au constat în traumatism cranio-cerebral cu fracturi multiple de boltă și

bază craniană, leziuni în urma cărora victima a suferit hemoragie

meningo-cerebrală masivă care a condus la deces, în infracțiunea prevăzută de

art. 174 C. pen.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul

B.P.

Criticile aduse de

procuror au vizat aspecte de netemeinicie relativ la individualizarea judiciară

a pedepsei aplicate inculpatului, apreciindu-se că scopul și funcțiile pedepsei

nu pot fi atinse prin pedeapsa de 10 ani închisoare, toate acestea și prin

raportare la modalitatea în care inculpatul a acționat.

Inculpatul a criticat

sentința primei instanțe sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei

principale ce i-a fost aplicată, solicitând, în cuprinsul memoriului de la

dosar apel să fie avute în vedere anumite împrejurări, respectiv că nu a comis

fapta cu premeditare, se afla sub influența băuturilor alcoolice, a fost

provocat de victimă și regretă cele întâmplate.

Prin Decizia penală

nr. 39/Ap din 1 martie 2011 a Curții de Apel Brașov s-a admis apelul declarat

de procuror, s-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 10 ani

închisoare la 12 ani închisoare și s-a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpat.

În considerentele

deciziei recurate se arată că, din materialul probator administrat în cauză

rezultă că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, în

sensul că inculpatul B.P. a lovit victima L.V., de mai multe ori, cu o bâtă de

cioban ce are aplicat un inel metalic de aproximativ 1,5 cm la unul dintre

capete, în zona capului, provocându-i leziuni ce au condus la fracturi multiple

de boltă și bază craniană, leziuni în urma cărora victima a suferit hemoragie

meningo-cerebrală masivă și, ulterior, a decedat.

Situația de fapt,

necontestată de inculpat decât sub aspectul unei provocări din partea victimei

- provocare despre care a făcut vorbire în declarațiile din cursul urmăririi

penale, în cursul judecății prevalându-se de dreptul la tăcere, dar reluând

provocarea în motivele de apel - dar care a fost înlăturată pe considerentul,

corect reținut, de altfel, și de procuror, în sensul că, în toiul nopții, la

ora 02

00

, victima nu putea să-și ia oile și să le transporte

printr-o zonă cuprinsă între două ape, fără ca aceasta să fie iluminată

artificial, a primit în mod corect încadrarea juridică în infracțiunea de omor

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.,

Sub aspectul

individualizării pedepsei, Curtea a reținut că prima instanță nu a dat o

deplină eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social concret ridicat, circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii

- inculpatul a lovit victima în timp ce aceasta era poziționată cu spatele la

inculpat, numărul loviturilor aplicate de inculpat la nivelul capului și

intensitatea acestora (edificatoare în acest sens fiind fotografiile judiciare

efectuate cu ocazia necropsiei cadavrului victimei), cât și starea de beție a

inculpatului, toate acestea conducând la ideea că, prin orientarea pedepsei la

minimul special prevăzut de lege, scopul și funcțiile prevăzute de art. 52 C.

pen., nu vor fi asigurate, impunându-se majorarea pedepsei aplicate.

Împotriva Deciziei

penale nr. 39/Ap din 1 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, în termen legal a

declarat recurs inculpatul B.P., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul

individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată.

Inculpatul arată în

motivarea recursului că a fost provocat de către victimă, astfel că erau

incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., aspect față de care solicită

reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea

comisă.

Examinând recursul

declarat în cauză, prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., Înalta Curte reține că acesta este nefondat pentru considerentele

ce urmează:

Din ansamblul

probelor administrate rezultă fără dubiu că inculpatul a comis infracțiunea de

omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în noaptea

de 26/27 septembrie 2010 a aplicat victimei L.V. mai multe lovituri cu o bâtă

în zona capului, provocându-i traumatism cranio-cerebral cu fracturi multiple

de boltă și bază craniană, ce au dus la hemoragie meningo-cerebrală masivă,

determinând decesul.

Pedeapsa aplicată

inculpatului de instanța de apel este just individualizată în raport de

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social

ridicat al faptei săvârșite, modalitatea de comitere a acesteia - prin

aplicarea de lovituri multiple, de mare intensitate, într-o zonă vitală, cu un

instrument apt să ucidă, datele care circumstanțială persoana inculpatului și

poziția sa procesuală.

Astfel, inculpatul

are vârsta de 39 ani, a abandonat pregătirea școlară după clasa a X-a, are un

comportament agresiv pe fondul consumului de alcool, nu este cunoscut cu

antecedente penale.

Inculpatul a

recunoscut comiterea faptei ce i se reține în sarcină, încă din timpul

urmăririi penale, motivând însă că a acționat sub imperiul unei puternice

tulburări determinate de o provocare din partea victimei, solicitând reținerea

circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Din declarația

inculpatului dată cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă,

rezultă că în noaptea respectivă, victima l-a înjurat și l-a împins, însă acea

împrejurare nu i-a creat o stare de teamă, având în vedere că victima era o

persoană în vârstă de circa 60 de ani, după care inculpatul a mers la locul

unde își lăsase bâta, a luat-o și a lovit victima.

În celelalte

declarații date la urmărirea penală, inculpatul recunoaște că a avut o discuție

cu victima, legată de împrejurarea că aceasta vroia să-și ia oile, însă Înalta

Curte constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.,

respectiv nu a existat o provocare din partea victimei adusă prin violentă,

printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită

gravă.

Simpla discuție

purtată cu victima în legătură cu oile acesteia nu putea provoca inculpatului o

stare de puternică tulburare sau emoție sub imperiul căreia să fi comis fapta.

Pedeapsa aplicată

inculpatului a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru

infracțiunea comisă, față de considerentele expuse, Înalta Curte constatând că

nu se impune reducerea acesteia.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, iar potrivit art. 385

16

raportat la art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsă perioada executată,

începând cu 27 septembrie 2010 la zi.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 39

Ap din 1 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27

septembrie 2010, la 15 iunie 2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 iunie 2011.