ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3216/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 2 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, în baza art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului C.D.C., reținându-se că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă și în prezent. Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive. Recursul este nefondat. Inculpatul C.D.C. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul la data de 19 martie 2009, în jurul orelor 16:00, aflându-se pe imașul satului Iazu Nou, în cadrul unui conflict avut de partea vătămată S.P., a împuns-o pe aceasta cu o furcă de fier în abdomen, producându-i plăgi înțepate și plagă penetrantă abdominală cu interesare jejunală, hematom retroperitoneal și hemoperitoneu, leziuni care au pus în primejdie viața victimei. Prin Sentința penală nr. 99 din 16 februarie 2010 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., menținându-se starea de arest a acestuia.

Instanța de prim control judiciar a reținut corect că în speță subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., temei ce impune în continuare privarea de libertate a inculpatului. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce se reține în sarcina acestuia este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că rezultă din natura și gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârșire, urmările produse, punerea în libertate putând duce la crearea unui puternic sentiment de insecuritate în rândul societății. Pe de altă parte, inculpatul este legal deținut în baza unei hotărâri de condamnare, chiar dacă împotriva acesteia s-a exercitat calea de atac.

Față de considerentele expuse, în baza disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.C. împotriva încheierii din 2 septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori pronunțată în Dosarul nr. 03758/99/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2010. Procesat de GGC - NN