ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3216/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 septembrie 2010 a

Curții de Apel Iași, în baza art. 160

b

raportat la art. 300

2

C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului C.D.C., reținându-se

că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă și în prezent.

Împotriva acestei

hotărâri în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea

măsurii arestării preventive.

Recursul este

nefondat.

Inculpatul C.D.C. a

fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art.

174 - 175 lit. i) C. pen.

În fapt, s-a reținut

că inculpatul la data de 19 martie 2009, în jurul orelor 16:00, aflându-se pe

imașul satului Iazu Nou, în cadrul unui conflict avut de partea vătămată S.P.,

a împuns-o pe aceasta cu o furcă de fier în abdomen, producându-i plăgi

înțepate și plagă penetrantă abdominală cu interesare jejunală, hematom

retroperitoneal și hemoperitoneu, leziuni care au pus în primejdie viața

victimei.

Prin Sentința penală

nr. 99 din 16 februarie 2010 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul la

5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20

C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., menținându-se starea de

arest a acestuia.

Instanța de prim

control judiciar a reținut corect că în speță subzistă temeiul prev. de art.

148 lit. f) C. proc. pen., temei ce impune în continuare privarea de libertate

a inculpatului.

Astfel, pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunea ce se reține în sarcina acestuia este

închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, astfel că rezultă din natura și

gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârșire, urmările produse, punerea

în libertate putând duce la crearea unui puternic sentiment de insecuritate în

rândul societății.

Pe de altă parte,

inculpatul este legal deținut în baza unei hotărâri de condamnare, chiar dacă

împotriva acesteia s-a exercitat calea de atac.

Față de

considerentele expuse, în baza disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.C. împotriva încheierii din 2

septembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori

pronunțată în Dosarul nr. 03758/99/2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN