ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2454/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 3 iunie 2010, dispusă în Dosarul nr. 03758/99/2009, Curtea de Apel Iași, învestită cu judecarea apelului declarat inculpatul C.C. împotriva Sentinței penale nr. 99 din 16 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Iași a constatat că măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului este legală și temeinică și a menținut-o, conform disp. art. 160 lit. b) C. proc. pen. coroborat cu art. 300 2 C. proc. pen. S-a motivat că nu au dispărut temeiurile ce au impus luarea măsurii, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fapte pentru care ar fi fost condamnat în primă instanță la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Astfel, fapta reținută este gravă, având în vedere relațiile sociale cărora li s-a adus atingere, ceea ce sporește gradul de insecuritate pe care astfel de fapte îl reprezintă. Recursul declarat de inculpat împotriva încheierii este nefondat. S-a motivat de inculpat că situația de fapt nu este corect stabilită, din probe rezultând că a acționat în stare de legitimă apărare sau provocare, cerând reducerea pedepsei. Din analiza cauzei, Înalta Curte constată că motivele invocate nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază a recursului, iar măsura arestului preventiv a fost corect menținută. Inculpatul a fost condamnat de tribunal la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat - întrucât la data de 19 martie 2009, în prezența mai multor persoane, a aplicat o lovitură cu furca, cu mare intensitate, părții vătămate S.P., punându-i viața în pericol.

Întrucât au existat indicii temeinice că fapta s-a săvârșit, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.C. în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsură prelungită și apoi menținută legal. În raport de natura faptei cu privire la care există presupunerea că a săvârșit-o cu urmările acestea cât și împrejurarea că măsura arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil, recursul declarat de inculpatul C.C. este nefondat și urmează a fi respins, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva Încheierii din 3 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 03758/99/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 21 iunie 2010.