ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 657/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

ecția penală și pentru cauze

cu minori, în calitate de instanță de apel,

prin

încheierea de ședință din 5

februarie 2010 a amânat din motive de ordin procedural la data de 18 februarie 2010

judecarea apelului, interval de timp în care a menținut arestarea preventivă în

cauză a inculpatului-apelant D.C. în conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Dispunând astfel instanța

amintită de control judiciar a constat că inculpatul a fost arestat preventiv

în cursul urmăririi penale în condițiile art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen. [„inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa

(.) închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”] existând motive de

bănuială legitimă privind săvârșirea de către acesta a unei infracțiuni grave pedepsită

de la 10 la 25 ani închisoare și anume aceea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174,

art. 175 lit. c) C. pen.

Ulterior, a fost trimis în

judecată în stare de arest preventiv-măsură prelungită / menținută cu

respectarea condițiilor / garanțiilor procesuale din art. 159, art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (1) și (3) și art. 171 C. proc. pen. – fiind

condamnat în primă instanță prin sentința penală nr. 745 din 18 decembrie 2009

a Tribunalului Iași, secția penală, pentru comiterea infracțiunii

sus-menționate la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, cu executarea în

regim de detenție.

În considerarea situației

juridice sus-menționate, instanța de apel a reținut că se mențin în continuare

nemodificate temeiurile inițiale ce au justificat arestarea preventivă a

inculpatului-apelant, adoptând sub aspectul menținerii măsurilor preventive

amintite încheierea atacată din ședința publică de la 5 februarie 2010.

împotriva încheierii amintite de către inculpat cu solicitarea de a se

reexamina situația juridică a acestuia la momentul judecății în apel în sensul

revocării arestării preventive și punerii lui în libertate prin aplicarea în

cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen., este

nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 160

b

C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificări privind arestarea inculpatului

în cursul judecății”) instanța este obligată să verifice periodic dar numai

târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive (alin. (1))

putând dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și

punerea de îndată a inculpatului „dacă instanța constată că arestarea

preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de

libertate” (alin. (2)) ori menținerea arestării preventive „când instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în

continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate” (alin. (3)).

În speță, dată fiind

condamnarea în primă instanță a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii ce

a ocazionat arestarea sa preventivă în baza art. 143 rap. la art. 148 lit. f) C.

proc. pen. se mențin nemodificate și temeiurile privării sale de libertate fiind

justificată astfel – contrar solicitării inculpatului – aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

În plus, condamnarea în

primă instanță chiar nedefinitivă, justifică menținerea arestării preventive a

inculpatului-apelant pentru temeiul nou prevăzut de art. 5 parag. 1 lit. a) din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a drepturilor fundamentale

ratificate și de statul român prin Legea nr. 30/1994, respectiv „dacă este

deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”.

Ca atare, solicitarea

inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive, pe parcursul judecății

în apel, prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (2)

C. proc. pen. este lipsită de temeiuri de fapt justificative, menținându-se

încheierea atacată.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat recurentul-inculpat să plătească statului suma de 200

lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.C. împotriva încheierii din 5 februarie 2010 a Curții

de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul

nr. 06818/99/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 februarie 2010.