ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2952/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 august 2010,

pronunțată în Dosarul nr. 8553/3/2009, Curtea de Apel București, învestită cu

soluționarea apelurilor declarate de inculpatul D.M.V. ș.a. împotriva Sentinței

penale nr. 399/2010 pronunțată de Tribunalul București a constatat legalitatea

și temeinicia arestării preventive a sus-numitului inculpat, măsură pe care a

menținut-o în conformitate cu prevederile art. 160

b

raportat la art.

300

2

C. proc. pen.

Instanța a reținut că

inculpatul D.M.V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de

tentativă la omor calificat și deosebit de grav și tulburarea gravă a liniștii

publice, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) și

art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., respectiv art. 321 alin. (1), (2) C. pen.,

constând în aceea că în seara de 13 octombrie 2008 pe stradă în municipiul

București sus-numitul inculpat, în contextul unui conflict între mai multe

persoane înarmate cu bâte, săbii și alte obiecte contondente, folosind o

baionetă militară a înjunghiat două părți vătămate în zone corporale vitale,

punându-le în primejdie viața, tulburând totodată, prin manifestări, în mod

grav liniștea publică.

Inculpatul a fost

arestat preventiv, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., la data de 10

decembrie 2008.

Prin Sentința penală

nr. 399 din 14 mai 2010 Tribunalul București l-a condamnat pe inculpat la

pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, menținând măsura arestării preventive.

Instanța de apel a

apreciat, prin încheierea sus-menționată, că și în prezent se mențin temeiurile

care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, pericolul concret

pentru ordinea publică constând în sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în

rândul colectivității prin cercetarea în libertate a unei persoane asupra

căreia planează suspiciuni că ar fi săvârșit o infracțiune contra vieții.

Împotriva acestei

încheieri inculpatul D.M.V. a declarat recurs, solicitând prin concluziile

orale, personal și prin apărător, revocarea arestării preventive, întrucât

lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din

datele cauzei, există indicii temeinice și probe care susțin rezonabil bănuiala

că inculpatul D.M.V. a săvârșit tentativa la omor calificat și deosebit de grav

- în public, asupra a două persoane - tulburând grav liniștea și ordinea

publică.

Pentru aceste fapte

inculpatul a fost condamnat, în primă instanță, la pedeapsa rezultantă de 9 ani

închisoare, cu menținerea arestării preventive.

Ulterior măsura

arestării preventive a fost, succesiv, menținută, fiind confirmată și

legalitatea și temeinicia luării acesteia.

Înalta Curte constată

că și Încheierea din 13 august 2010 prin care Curtea de Apel București a

constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului D.M.V.,

măsură pe care a menținut-o, este legală și temeinică.

În adevăr, temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat în prezent,

pericolul concret pentru ordinea publică existând dacă inculpatul ar fi pus în

libertate și acesta rezultă atât din natura și gravitatea deosebită a

infracțiunilor săvârșite, cât și din rezonanța faptelor în colectivitatea

locului, prin inducerea stării de temere, generată de disputele între grupările

de indivizi - din care face parte și inculpatul - care se manifestă prin

acțiuni violente în public.

Și durata arestării

preventive a acestui inculpat - măsură luată la data de 10 decembrie 2008 -

este rezonabilă, în raport de complexitatea cauzei, dată de pluralitatea

făptuitorilor și a infracțiunilor, necesitățile administrării probelor și

fazele procesuale parcurse, cauza aflându-se în prezent în soluționarea căii de

atac a apelului.

Față de cele ce preced,

recursul inculpatului D.M.V. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.V. împotriva Încheierii din 13

august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 8553/3/2009 (1740/2010).

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 august 2010.

Procesat

de GGC - CT