ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2952/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 13 august 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8553/3/2009, Curtea de Apel București, învestită cu soluționarea apelurilor declarate de inculpatul D.M.V. ș.a. împotriva Sentinței penale nr. 399/2010 pronunțată de Tribunalul București a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a sus-numitului inculpat, măsură pe care a menținut-o în conformitate cu prevederile art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen. Instanța a reținut că inculpatul D.M.V.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și deosebit de grav și tulburarea gravă a liniștii publice, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., respectiv art. 321 alin. (1), (2) C. pen., constând în aceea că în seara de 13 octombrie 2008 pe stradă în municipiul București sus-numitul inculpat, în contextul unui conflict între mai multe persoane înarmate cu bâte, săbii și alte obiecte contondente, folosind o baionetă militară a înjunghiat două părți vătămate în zone corporale vitale, punându-le în primejdie viața, tulburând totodată, prin manifestări, în mod grav liniștea publică. Inculpatul a fost arestat preventiv, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc.

pen., la data de 10 decembrie 2008. Prin Sentința penală nr. 399 din 14 mai 2010 Tribunalul București l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, menținând măsura arestării preventive. Instanța de apel a apreciat, prin încheierea sus-menționată, că și în prezent se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, pericolul concret pentru ordinea publică constând în sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul colectivității prin cercetarea în libertate a unei persoane asupra căreia planează suspiciuni că ar fi săvârșit o infracțiune contra vieții. Împotriva acestei încheieri inculpatul D.M.V. a declarat recurs, solicitând prin concluziile orale, personal și prin apărător, revocarea arestării preventive, întrucât lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din datele cauzei, există indicii temeinice și probe care susțin rezonabil bănuiala că inculpatul D.M.V. a săvârșit tentativa la omor calificat și deosebit de grav - în public, asupra a două persoane - tulburând grav liniștea și ordinea publică. Pentru aceste fapte inculpatul a fost condamnat, în primă instanță, la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, cu menținerea arestării preventive. Ulterior măsura arestării preventive a fost, succesiv, menținută, fiind confirmată și legalitatea și temeinicia luării acesteia. Înalta Curte constată că și Încheierea din 13 august 2010 prin care Curtea de Apel București a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului D.M.V., măsură pe care a menținut-o, este legală și temeinică.

În adevăr, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat în prezent, pericolul concret pentru ordinea publică existând dacă inculpatul ar fi pus în libertate și acesta rezultă atât din natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite, cât și din rezonanța faptelor în colectivitatea locului, prin inducerea stării de temere, generată de disputele între grupările de indivizi - din care face parte și inculpatul - care se manifestă prin acțiuni violente în public. Și durata arestării preventive a acestui inculpat - măsură luată la data de 10 decembrie 2008 - este rezonabilă, în raport de complexitatea cauzei, dată de pluralitatea făptuitorilor și a infracțiunilor, necesitățile administrării probelor și fazele procesuale parcurse, cauza aflându-se în prezent în soluționarea căii de atac a apelului.

Față de cele ce preced, recursul inculpatului D.M.V. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M.V. împotriva Încheierii din 13 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 8553/3/2009 (1740/2010). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2010. Procesat de GGC - CT