ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 25/F din data de 12 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția I penală, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de:

- încăierare prev. de art. 322 alin. (1) vechiul C. pen. - fapta din 23.04.2010 - B.

- lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) vechiul C. pen. - fapta din 06.07.2008 - C. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 321 alin. (1), (2) vechiul C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice (fapta din 23.04.2010 - B.).

În baza art. 321 alin. (1), (2) vechiul C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice (fapta din 06.07.2008 - C.)

În baza art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i), 176 lit. b) vechiul C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav (fapta din 06.07.2008 - C.).

În baza art. 65 alin. (2) vechiul C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) vechiul C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. (2) vechiul C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a) și lit. b) vechiul C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că faptele deduse judecății sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sp. nr. x/2011 a Tb. București, def. prin dp. nr. 2737 din 01.10.2014 a ICCJ la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 vechiul C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 9 luni închisoare, în final inculpatul executând 8 ani și 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a), b) vechiul C. pen. pentru o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (1) vechiul C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) (teza a II-a). lit. b) vechiul C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioadele executate, respectiv 22.03.2006-01.03.2007, 02.10.2014-17.03.2015, 19.03.2015 - 08.09.2015 și prevenția în cauză, respectiv 22.02.2013-07.03.2013 și 24.09.2008-22.11.2008.

Pentru a pronunța această hotărâre, cu privire la inculpatul A., Curtea de apel a reținut că în data de 06.07.2008, în jurul orelor 16:00, persoanele vătămate D., E., F. se aflau în interiorul Complexului Comercial "C.", situat pe Bulevardul x, București, la Cafeneaua "G.", situată la etajul 1 al complexului comercial, fiind observați de inculpații H. zis "J.", K. zis "L.", A. zis "M." și N. zis "O.". Pe fondul unor conflicte preexistente și al rivalității grupărilor din care aceștia făceau parte, cel de-al doilea grup menționat mai sus s-a deplasat la masa la care se aflau persoanele vătămate, intenția fiind de agresare a lui E.. Acesta a sesizat acest lucru și le-a comunicat și prietenilor săi, în același timp schimbându-și poziția și mutându-se în partea din spate a mesei, în scop de apărare. Persoana vătămată F., care avea relații bune cu o parte dintre cei patru inculpați, s-a ridicat și a încercat să vorbească cu aceștia, pentru a-i liniști.

Nu a reușit acest lucru, acțiunea acestuia determinând un răspuns agresiv al inculpaților, unul dintre aceștia ridicând un scaun deasupra capului, de asemenea inculpații K. și I. scoțând la vedere armele pe care le aveau asupra lor, inculpatul K. un cuțit și un pistol iar inculpatul I. două cuțite. Persoanele vătămate au încercat să se apere, împingând masa către agresori, fără însă ca această acțiune să-i oprească pe agresori.

În ceea ce privește derularea evenimentelor precum și persoanele implicate, Curtea a constatat că, din declarațiile coroborate ale persoanelor vătămate dar și ale inculpaților, rezultă că un grup a fost format din persoanele vătămate E., F. și D., aceștia fiind așezați la o masă a cafenelei G.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere declarațiile persoanei vătămate E. care, în faza de urmărire penală a arătat că i-a recunoscut pe inculpații K., M. - A., J. - H. și O. - N., în spatele acestora aflându-se și alte persoane pe care nu le cunoștea.

Curtea a reținut că, în declarațiile din faza de urmărire penală, persoana vătămată a afirmat că din grupul inițial de 6-7 persoane, a existat una care nu s-a implicat în acest incident, respectiv o persoană tatuată pe cap, indicând, cu grad de certitudine, că inculpatul A., prezent în sala de judecată, este acea persoană.

De asemenea, inculpatul A. a fost indicat și de către persoana vătămată D., cu ocazia recunoașterilor - (fl. 201 vol. 6 dup), și acesta afirmând că inculpatul era înarmat cu un cuțit și un par din lemn.

Există și un martor, respectiv P. care a asistat la evenimente și, cu ocazia recunoașterilor după planșă foto - în acest sens procesul-verbal fl. 289 vol. 6 dup, l-a indicat pe inculpatul A., spunând că l-a văzut pe terasa cafenelei G. având asupra lui un cuțit și însoțit de alți indivizi care de asemenea erau înarmați provocând un scandal cu un alt grup de persoane.

De asemenea, Curtea a reținut că similar persoanei vătămate E., F. a susținut că, astfel cum își amintește la momentul audierii sale în fața instanței, la un moment dat A. și o altă persoană, la începutul altercației, s-au îndepărtat și au coborât scările, neparticipând la evenimente.

Curtea a înlăturat această declarație ca nesinceră ținând cont că participarea activă a inculpatului A. la amenințarea persoanei vătămate rezultă nu numai din declarațiile părților vătămate D. și E. precum și din declarația martorului P. care a afirmat expres că a văzut cum A. îi aplica lovituri lui E., după ce acesta a căzut la pământ.

În raport de toate acestea, Curtea a considerat că probele dovedesc cu certitudine că inculpații H. Cristian zis "J.", K. zis "L.", A. zis "M." și N. zis "O., în baza unei rezoluții infracționale preexistente comune, au exercitat acte de violențe asupra persoanelor vătămate E., D. și F., tulburând grav ordinea și liniștea publică, provocându-le acestora și leziuni care le-au pus în pericol viața.

În raport de această situație de fapt instanța a constatat că în drept, fapta inculpatului A. care, în data de 06.07.2008, a exercitat acte de violență împotriva persoanei vătămată F., provocându-i acestuia leziuni pentru care a necesitat un număr de 3-4 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) vechiul C. pen., în prezent art. 193 alin. (2) C. pen.

De asemenea, inculpatul A. a provocat scandal public, tulburând grav ordinea și liniștea publică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1), (2) vechiul C. pen., în prezent tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C. pen., a exercitat acte de violență asupra persoanelor vătămate D. și E., folosind cuțite și obiecte contondente, cauzând acestora leziuni care le-au pus în pericol viața întrunesc, elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i), 176 lit. b) vechiul C. pen., în prezent tentativă la omor calificat prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. (1), 189 alin. (1) lit. f) C. pen.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de încăierare prev. de art. 322 alin. (1) vechiul C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) vechiul C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatul A. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Împotriva sentinței penale nr. 25/F din 12 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, persoanele interesate Q. și R., precum și inculpații S., T., U., V., H. Cristian, W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., K., A., N., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF. și GGG.

Prin motivele de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, printre altele, a susținut că soluția de condamnare dispusă de instanța de fond față de inculpatul A., este corectă, având în vedere înregistrările surprinse de camerele de filmat, care semnifică faptul că acesta a fost primul care a plecat de la incident, și nu împrejurarea că nu s-ar fi implicat în vreun fel și în mod corect a fost înlăturată apărarea acestuia, făcută în sensul prezentării unor aspecte care ar atrage achitarea pe motiv că inculpatul nu ar fi participat la acest incident.

Inculpatul A. a solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., să se dispună admiterea apelului, desființarea, în parte, a soluției criticate și, rejudecând, să se constate că se impune o soluție de achitare în raport de faptele imputate inculpatului.

Prin decizia penală nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2013, printre altele, s-a admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 25/F din data de 12 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală precum și apelul declarat de parchet cu privire la inculpatul A.

S-a desființat, în parte, hotărârea atacată și, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa de 8 ani și 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pentru o perioadă de 5 ani, aplicate inculpatului A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor și sporul de 9 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. anterior de la 3 ani la 2 ani închisoare (fapta din 23.04.2010 - B.).

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. .anterior de la 3 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare (fapta din 06.07.2008 - C.)

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. anterior de la 8 ani închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare (fapta din 06.07.2008 - C.)

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de aderare la grup infracțional organizat - prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A constatat că faptele deduse judecății sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 438/2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2737 din 01.10.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. anterior s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pentru o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioadele executate, respectiv 22.03.2006-01.03.2007, 02.10.2014 - 08.09.2015 și prevenția în cauză, respectiv 24.09.2008-22.11.2008 și 22.02.2013-07.03.2013.

Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, a considerat că inculpatul A. împreună cu ceilalți membrii ai grupului au acționat, în plan subiectiv, cu intenția indirectă de a ucide victimele, astfel că, a apreciat că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i), 176 lit. b) C. pen. anterior (art. 32 raportat la art. 188 alin. (1), 189 alin. (1) lit. f) C. pen.) în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. anterior (art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.), cum au solicitat inculpații.

Așa cum a constatat și prima instanță pentru cele două infracțiuni s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale, astfel că în mod corect s-a dispus încetarea procesului penal.

Înalta Curte a apreciat că se justifică reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului A., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. proc. pen., săvârșită la data de 23.04.2010 (str. x) și 6.07.2008 (C.) având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei referitoare la gradul de pericol social concret al faptei, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar și perioada de timp îndelungată care s-a scurs de la data faptei până în prezent.

Deși inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală și a comis fapte de o gravitate ridicată, având în vedere însă concurența faptelor din prezenta cauză cu cea pentru care a fost condamnat anterior și perioada mare de timp care a trecut de la comiterea lor (peste 7 ani, respectiv peste 9 ani), împrejurarea că și instanța de fond a aplicat pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, instanța de control judiciar a apreciat, contrar susținerilor Parchetului, că se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate inculpatului conform celor menționate.

Împotriva deciziei penale nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2013, a formulat contestație A., motivele acesteia fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Se observă că A. a formulat contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2013, prin care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

A susținut că s-a dispus condamnarea contestatorului în temeiul legii penale vechi, apreciind că această hotărâre este nelegală și netemeinică.

A arătat că la momentul implementării acestei legi, care reglementează tranziția dintre legile penale succesive, s-a abrogat, în totalitate C. pen. anterior, în baza căruia contestatorul a fost condamnat în anul 2017.

S-a invocat ca temei de drept al cererii art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitând pronunțarea unei hotărâri care să lămurească hotărârea care se execută.

Analizând contestația declarată, atât potrivit susținerilor orale ale inculpatului, cât și în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Procedurile de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii penale definitive sunt reglementate în Capitolul IV din C. proc. pen., acestea vizând exclusiv aspecte ce țin de executarea hotărârii și nu de fondul cauzei. Tocmai de aceea legiuitorul le-a reglementat în cadrul fazei de executare a hotărârilor penale definitive și nu la capitolul privitor la căile de atac extraordinare.

Prin urmare, prin contestația la executare se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Contestația la executare este doar un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până la acest moment, în cursul executării, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei.

Prin intermediul contestației la executare se asigură punerea în executare și executarea propriu - zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și drept procesual penal care se referă la executarea unei hotărâri.

În cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatorul condamnat A. nu pot constitui un temei pentru exercitarea contestației la executare împotriva hotărârii penale de condamnare, întrucât, în lipsa unei neclarități care să împiedice punerea în executare a deciziei penale, nu rezultă incidența niciunui motiv dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 598 C. proc. pen., ci, reprezintă critici de fond aduse hotărâri penale de condamnare rămase definitive.

Criticile contestatorului condamnat se referă la faptul că s-a dispus condamnarea sa în temeiul legii penale vechi, apreciind că această hotărâre este nelegală și netemeinică, deoarece la momentul implementării acestei legi, s-a abrogat, în totalitate C. pen. anterior, în baza căruia contestatorul a fost condamnat în anul 2017, critici care privesc legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, ceea ce nu este permis pe calea contestației la executare, neputându-se ajunge la modificarea hotărârii rămase definitive.

Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitate și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executare și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Așadar, a accepta o soluție contrară decât cea enunțată anterior ar însemna, fără îndoială, a fi încălcat principiul autorității de lucru judecat, ceea ce, pe de o parte, nu poate fi admis într-o astfel de situație, iar pe de altă parte, nu a fost nici în litera și în spiritul legii atunci când au fost edictate dispozițiile prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 599 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2013.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 424/A din data de 11 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2013.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2019.