ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2165/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2165/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 223 din
7 decembrie 2011 Tribunalul Vrancea, a condamnat pe inculpatul minor D.I.F.,
pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol prevăzută de art. 20 C.
pen.
, raportat la art. 197 alin. (1), (3)
teza l-a C. pen., cu aplicarea art.
99 C. pen., la 2 ani și 6 luni
închisoare.
În condițiile
art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
S-a luat act
că partea vătămată S.M.C. - prin reprezentant legal S.M. nu s-a constituit parte
civilă.
În baza art. 7
alin. (1) din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea
probelor biologice de la inculpatul D.I.F.
S-a constatat
că inculpatul este arestat în altă cauză.
A fost obligat inculpatul minor în solidar cu
partea responsabilă civilmente D.S. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat
și s-a
dispus ca onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei va
fi plătit din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a
pronunța această sentință penală, instanța de fond, Tribunalul Vrancea, a avut
în vedere că prin rechizitoriul Parchetului
de
pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 1716/P/2010 s-a dispus trimiterea
în
judecată a inculpatului minor D.I.F., pentru săvârșirea infracțiunii de
tentativă la viol prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1),
(3) teza l-a C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., constând în aceea că în
ziua de 21 iulie 2010, orele
14 , prin
amenințări cu acte de violență, a încercat să întrețină raport
sexual cu
victima S.M.C. în vârstă de 8 ani.
Examinând
actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarea situație de
fapt:
La data de 21
iulie 2010, organele de poliție ale municipiului Focșani au fost sesizate de
numitul S.M. din Focșani (fila 5 dosar urmărire penală), cu faptul că în
aceeași zi fiica sa S.M.C., în vârstă de 8 ani, a fost victima unei agresiuni
sexuale comisă de un tânăr necunoscut.
Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză, s-a
stabilit că autorul
infracțiunii de
tentativă de viol este inculpatul minor D.I.F.
în vârstă de 16 ani, care
a comis fapta în următoarele împrejurări:
În ziua de 27
iulie 2010 , orele 14
00
inculpatul D.I.F. a acostat-o pe minora S.M.C.,
în vârstă de 8 ani, ce se juca în spatele blocului din municipiul Focșani, unde
locuiește, cu scopul de a întreține raport
sexual,
însă aceasta, necunoscându-l și fiindu-i frică de el, a plecat în
scara
blocului pentru a urca în casă.
În această
situație inculpatul minor D.I.F. a plecat
imediat
în urmărirea victimei, reușind să o blocheze în scara blocului
unde,
prin amenințări cu acte de violență, a determinat-o să-l lase să o pupe în zona
genitală, apoi să o atingă cu organul său genital în aceeași zonă, moment în
care a fost surprins de tatăl victimei - S.M., determinându-l pe acesta să-și
întrerupă activitatea.
În continuare S.M.
l-a reținut pe inculpatul D.I.F. și a anunțat organele de poliție față de care
acesta
a recunoscut fapta comisă (fila 6
dosar urmărire penală).
Întrucât minora S.M.C. nu a fost agresată
fizic
și nici nu a avut loc un raport sexual, nu a mai fost prezentată la Serviciul
de Medicină Legală Vrancea.
Situația de
fapt așa cum a fost reținută mai sus rezultă din :
sesizarea părții vătămate (fila 5 dosar urmărire penală), proces verbal
de
cercetare la fața locului (fila 6 dosar urmărire penală), proces verbal din 21
iulie 2010 de audiere a minorului (fila 7 dosar urmărire
penală), declarația reprezentantului minorei dată
la urmărirea penală
(fila 10) și la instanță (fila 39 dosar instanță),
raport de expertiză psihiatrică (fila 20 dosar de urmărire penală), referatul
de anchetă socială (fila 22 dosar urmărire penală), referatul de evaluare
întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea (fila 22 dosar
instanță), coroborate cu declarația de recunoaștere a faptei
dată la urmărirea penală în prezența apărătorului
(fila 15 ).
Declarația de
nerecunoaștere a faptei dată la instanță (fila 28) s-a arătat că nu a putut fi
reținută de instanță întrucât ea contravine declarației dată de reprezentantul
legal al părții vătămate minore -S.M. la instanță (la fila 39 dosar instanță și
fila 10 dosar urmărire penală) și declarația dată de inculpat la urmărirea
penală (fila 15) în prezența apărătorului.
De altfel,
faptul că inculpatul D.I.F. a săvârșit infracțiunea de tentativă la viol a
rezultat din însăși declarația de nerecunoaștere la instanță (dată la fila 28
dosar instanță), întrucât acesta a relatat cu lux de amănunte articolele de
îmbrăcăminte pe care partea vătămată S.M.C. le avea la data săvârșirii faptei,
respectiv la data de 21 iulie 2010.
În drept, fapta inculpatului D.I.F. care la data
de 21
iulie 2010, orele 14
00
, prin amenințări cu acte de violență, a încercat
să întrețină raport
sexual cu partea vătămată - minora S.M.C., întrunește elementele constitutive
ale infracțiunii de
tentativă la viol
prev. de
art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) și
(3)
teza l-a C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. , pentru care
inculpatul a răspuns penal.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat
inculpatului instanța
de fond a avut în vedere gradul de pericol social
al faptei, persoana inculpatului și poziția procesuală a acestuia.
Față de
persoana inculpatului care este minor, nu are antecedente penale, instanța a
apreciat că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului se poate realiza numai
prin aplicarea unei pedepse cu executarea orientate spre minim.
Cât privește
pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite conduce la
concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale
prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a
fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a
ocupa o funcție ce implică exercițiul activității de stat.
Prin urmare,
în baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat
inculpatului
pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a
și
lit. b) C. pen.
S-a luat act
că partea vătămată S.M.C. - prin reprezentant legal S.M. nu s-a constituit
parte civilă.
În baza art. 7
alin. (1) din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la
inculpatul D.I.F.
S-a constatat
că inculpatul este arestat în altă cauză.
Împotriva
sentinței penale nr. 223 din 7 decembrie 2011 a Tribunalului Vrancea, a
formulat apel inculpatul D.I. criticând sentința penală apelată pentru
netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând reducerea cuantumului acesteia.
Analizând
apelul formulat din prisma motivelor invocate, dar și
din oficiu potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a apreciat
că
acesta este nefondat.
Pedeapsa
aplicată de instanța de fond s-a apreciat că este just individualizată raportat
la criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și are menirea să își
atingă scopul prev. de art. 52 C. pen.
Instanța de
fond a avut în vedere în mod eficient împrejurările comiterii faptei constând
în aceea că la data de 21 iulie 2010, ora 14,00, prin amenințarea cu violență,
inculpatul a încercat să întrețină un act sexual cu minora S.M.C., în vârstă de
8 ani, în scara blocului unde aceasta din urmă locuia.
De asemenea a avut în vedere că deși minor,
inculpatul nu este
la prima confruntare cu legea penală și a fost
cercetat fiind arestat într-o altă cauză.
Din referatul
de evaluare a rezultat că provine dintr-o familie dezorganizată și
posibilitatea sa de reinserție socială este foarte mică.
Așa fiind și
văzând și prevederile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., Curtea a respins ca
nefondat
apelul formulat de inculpatul D.I. împotriva sentinței
penale nr. 223
din 7 decembrie 2011 a Tribunalului Vrancea și l-a obligat la plata de
cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva
acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.I.F., criticând
decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385
9
pct.
14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susținute oral de
apărătorul desemnat din
oficiu, s-a solicitat admiterea recursului,
casarea deciziei recurate și reducerea pedepsei aplicate.
Examinând
decizia recurată prin prisma cazurilor de casare
prev.
de
art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. dar și din
oficiu, Înalta
Curte constată că recursul
este nefondat, pentru considerentele ce vor
urma.
Înalta Curte
consideră că nu poate avea în vedere critica
formulată
de către recurentul inculpat D.I.F., întrucât din
actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa
aplicată inculpatului de
către instanța de fond, a fost corect
individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât și a
modalității de executare,
nefiind
identificate circumstanțe favorabile inculpatului.
Așadar, Înalta Curte, reține că, la
individualizarea pedepsei de 2
ani și
șase luni închisoare
s-a avut în
vedere gradul ridicat de pericol
social al faptei, constând în aceea că,
în ziua de 21 iulie 2010,
orele 14
00
,
prin amenințări cu acte de violență, inculpatul a încercat să
întrețină
raport sexual cu partea vătămată - minora S.M.C.
De asemenea,
s-a avut în vedere și faptul că inculpatul în prezent este arestat într-o altă
cauză, dovedind prin săvârșirea
infracțiunii
care formează obiectul prezentei cauze persistența în actul
antisocial,
ce nu a justificat reținerea comportării sale sincere ca și circumstanță
atenuantă cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de
lege, cât și de persoana inculpatului, poziția procesuală a acestuia, care nu a
uzat de dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.,nu este școlarizat,
provine dintr-o familie dezorganizată, astfel că, Înalta Curte reține că, scopul
educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un
cuantum de 2 ani și
șase luni închisoare și
cu executarea în regim de detenție.
Astfel, Înalta
Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului
care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine
procesuală
oscilantă iar la soluționarea
cauzei nu a uzat de dispozițiile art.
320
1
C. proc. pen.
Așadar, Înalta
Curte, reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385
14
C.
proc. pen., neimpunându-se
reducerea
pedepsei aplicată inculpatului D.I.F.
Față de aceste considerente, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b)
C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul
declarat de inculpatul D.I.F. împotriva deciziei penale nr. 45/A din 27
februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu
minori.
Va constata că
inculpatul D.I.F., este arestat în altă cauză.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de
400 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul D.I.F.
împotriva deciziei penale nr. 45/A din 27 februarie
2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Constată că
inculpatul D.I.F., este arestat în altă cauză.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 20 iunie 2012.