ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2165/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 223 din 7 decembrie 2011 Tribunalul Vrancea, a condamnat pe inculpatul minor D.I.F., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol prevăzută de art. 20 C. pen. , raportat la art. 197 alin. (1), (3) teza l-a C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare. În condițiile art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a luat act că partea vătămată S.M.C. - prin reprezentant legal S.M. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul D.I.F.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. A fost obligat inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente D.S. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat și s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond, Tribunalul Vrancea, a avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 1716/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului minor D.I.F., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la viol prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1), (3) teza l-a C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., constând în aceea că în ziua de 21 iulie 2010, orele 14 , prin amenințări cu acte de violență, a încercat să întrețină raport sexual cu victima S.M.C.

în vârstă de 8 ani. Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: La data de 21 iulie 2010, organele de poliție ale municipiului Focșani au fost sesizate de numitul S.M. din Focșani (fila 5 dosar urmărire penală), cu faptul că în aceeași zi fiica sa S.M.C., în vârstă de 8 ani, a fost victima unei agresiuni sexuale comisă de un tânăr necunoscut. Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că autorul infracțiunii de tentativă de viol este inculpatul minor D.I.F. în vârstă de 16 ani, care a comis fapta în următoarele împrejurări: În ziua de 27 iulie 2010 , orele 14 00 inculpatul D.I.F. a acostat-o pe minora S.M.C., în vârstă de 8 ani, ce se juca în spatele blocului din municipiul Focșani, unde locuiește, cu scopul de a întreține raport sexual, însă aceasta, necunoscându-l și fiindu-i frică de el, a plecat în scara blocului pentru a urca în casă.

În această situație inculpatul minor D.I.F. a plecat imediat în urmărirea victimei, reușind să o blocheze în scara blocului unde, prin amenințări cu acte de violență, a determinat-o să-l lase să o pupe în zona genitală, apoi să o atingă cu organul său genital în aceeași zonă, moment în care a fost surprins de tatăl victimei - S.M., determinându-l pe acesta să-și întrerupă activitatea. În continuare S.M. l-a reținut pe inculpatul D.I.F. și a anunțat organele de poliție față de care acesta a recunoscut fapta comisă (fila 6 dosar urmărire penală). Întrucât minora S.M.C. nu a fost agresată fizic și nici nu a avut loc un raport sexual, nu a mai fost prezentată la Serviciul de Medicină Legală Vrancea.

Situația de fapt așa cum a fost reținută mai sus rezultă din : sesizarea părții vătămate (fila 5 dosar urmărire penală), proces verbal de cercetare la fața locului (fila 6 dosar urmărire penală), proces verbal din 21 iulie 2010 de audiere a minorului (fila 7 dosar urmărire penală), declarația reprezentantului minorei dată la urmărirea penală (fila 10) și la instanță (fila 39 dosar instanță), raport de expertiză psihiatrică (fila 20 dosar de urmărire penală), referatul de anchetă socială (fila 22 dosar urmărire penală), referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vrancea (fila 22 dosar instanță), coroborate cu declarația de recunoaștere a faptei dată la urmărirea penală în prezența apărătorului (fila 15 ). Declarația de nerecunoaștere a faptei dată la instanță (fila 28) s-a arătat că nu a putut fi reținută de instanță întrucât ea contravine declarației dată de reprezentantul legal al părții vătămate minore -S.M.

la instanță (la fila 39 dosar instanță și fila 10 dosar urmărire penală) și declarația dată de inculpat la urmărirea penală (fila 15) în prezența apărătorului. De altfel, faptul că inculpatul D.I.F. a săvârșit infracțiunea de tentativă la viol a rezultat din însăși declarația de nerecunoaștere la instanță (dată la fila 28 dosar instanță), întrucât acesta a relatat cu lux de amănunte articolele de îmbrăcăminte pe care partea vătămată S.M.C. le avea la data săvârșirii faptei, respectiv la data de 21 iulie 2010. În drept, fapta inculpatului D.I.F. care la data de 21 iulie 2010, orele 14 00 , prin amenințări cu acte de violență, a încercat să întrețină raport sexual cu partea vătămată - minora S.M.C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la viol prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) și (3) teza l-a C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

, pentru care inculpatul a răspuns penal. La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului și poziția procesuală a acestuia. Față de persoana inculpatului care este minor, nu are antecedente penale, instanța a apreciat că scopul pedepsei și reeducarea inculpatului se poate realiza numai prin aplicarea unei pedepse cu executarea orientate spre minim. Cât privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite conduce la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul activității de stat.

Prin urmare, în baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-a luat act că partea vătămată S.M.C. - prin reprezentant legal S.M. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 7 alin. (1) din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul D.I.F. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. Împotriva sentinței penale nr. 223 din 7 decembrie 2011 a Tribunalului Vrancea, a formulat apel inculpatul D.I. criticând sentința penală apelată pentru netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând reducerea cuantumului acesteia. Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu potrivit art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea a apreciat că acesta este nefondat. Pedeapsa aplicată de instanța de fond s-a apreciat că este just individualizată raportat la criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și are menirea să își atingă scopul prev. de art. 52 C. pen. Instanța de fond a avut în vedere în mod eficient împrejurările comiterii faptei constând în aceea că la data de 21 iulie 2010, ora 14,00, prin amenințarea cu violență, inculpatul a încercat să întrețină un act sexual cu minora S.M.C., în vârstă de 8 ani, în scara blocului unde aceasta din urmă locuia. De asemenea a avut în vedere că deși minor, inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală și a fost cercetat fiind arestat într-o altă cauză.

Din referatul de evaluare a rezultat că provine dintr-o familie dezorganizată și posibilitatea sa de reinserție socială este foarte mică. Așa fiind și văzând și prevederile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul D.I. împotriva sentinței penale nr. 223 din 7 decembrie 2011 a Tribunalului Vrancea și l-a obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.I.F., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Prin motivele de recurs susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și reducerea pedepsei aplicate.

Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. dar și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma. Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat D.I.F., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de fond, a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât și a modalității de executare, nefiind identificate circumstanțe favorabile inculpatului. Așadar, Înalta Curte, reține că, la individualizarea pedepsei de 2 ani și șase luni închisoare s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, constând în aceea că, în ziua de 21 iulie 2010, orele 14 00 , prin amenințări cu acte de violență, inculpatul a încercat să întrețină raport sexual cu partea vătămată - minora S.M.C.

De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că inculpatul în prezent este arestat într-o altă cauză, dovedind prin săvârșirea infracțiunii care formează obiectul prezentei cauze persistența în actul antisocial, ce nu a justificat reținerea comportării sale sincere ca și circumstanță atenuantă cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, cât și de persoana inculpatului, poziția procesuală a acestuia, care nu a uzat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen.,nu este școlarizat, provine dintr-o familie dezorganizată, astfel că, Înalta Curte reține că, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 2 ani și șase luni închisoare și cu executarea în regim de detenție.

Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanțe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală oscilantă iar la soluționarea cauzei nu a uzat de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Așadar, Înalta Curte, reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 385 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului D.I.F. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.I.F. împotriva deciziei penale nr. 45/A din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va constata că inculpatul D.I.F., este arestat în altă cauză. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I.F. împotriva deciziei penale nr. 45/A din 27 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Constată că inculpatul D.I.F., este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2012.