ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4084/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cu recurs.

Prin Sentința civilă nr. 106 din 8 martie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul V.G.

în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență următoarele:

Actul administrativ

contestat, Ordinul nr. 2196 din 9 octombrie 2009 privind acordarea unui termen

de preaviz reclamantului - director coordonator în cadrul Centrului Județean

Maramureș al A.P.I.A. - a fost emis în temeiul dispozițiilor art. IV și art.

XIV din O.U.G. nr. 105/2009, art. 65 din Legea nr. 53/2003 și art. 9 alin. (1)

lit. h) din Contractul de management nr. 50 din 15 august 2009, la expirarea

preavizului, încetând aplicabilitatea Ordinului nr. 1.109 din 28 mai 2009 și a

contractului de management.

La data emiterii

ordinului atacat a fost adoptată Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 prin

care instanța de contencios administrativ a constatat că O.U.G. nr. 37/2009 în

baza căruia reclamantul fusese numit în funcție anterior prin Ordinul nr. 1.109

din 28 mai 2009, este în întregime neconstituțională.

Astfel fiind,

instanța de fond a reținut că întrucât la data emiterii actului administrativ

pretins vătămător, actul de numire nu era conform cu ordinea de drept, fiind

emis în baza unei dispoziții legale declarate neconstituționale, fiind

incidente dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte,

instanța a reținut că reclamantul nu poate justifica o vătămare a dreptului

subiectiv dobândit ca urmare a numirii sale într-o funcție publică prin Ordinul

nr. 1.109/2009, având în vedere că efectele actului administrativ atacat se

produc după declararea ca neconstituțională a O.U.G. nr. 37/2009, astfel că

cererea sa este neîntemeiată.

Împotriva Sentinței

civile nr. 106 din 8 martie 2010 a Curții de Apel București, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul V.G.

criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În motivarea

recursului formulat, recurentul-reclamant a susținut în esență că soluția

instanței de fond este eronată întrucât acțiunea sa a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004 iar prin ordinul de încetare a

numirii într-o funcție care la acel moment s-a făcut în mod legal, i-au fost

vătămate drepturile sale subiective.

Consideră recurentul

că ordinul atacat este nelegal întrucât nu respectă cerințele prevăzute de

dispozițiile art. 62 alin. (2) C. muncii, nefiind motivat în fapt și în drept

și fără a prevedea termenul de contestare a măsurii și instanța competentă.

A mai susținut

recurentul că ordinul respectiv nu are la bază un motiv legal de încetare a

contractului de management și a fost emis cu încălcarea prevederilor art. VIII

din O.U.G. nr. 105/2009, act normativ care a fost declarat ulterior ca fiind

neconstituțional.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

instanței de recurs.

Analizând cauza prin

prisma motivelor de recurs invocate cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte constantă că recursul formulat în cauză este

nefondat pentru considerentele următoare.

În cauză este necontestat

faptul că ordinul prin care a fost numit recurentul-reclamant - Ordinul nr.

1.109 din 28 mai 2009 privind numirea în funcția de director coordonator în

cadrul Centrului Județean Maramureș al A.P.I.A., a fost emis în temeiul

dispozițiilor art. III alin. (3), (4), (5), (6) - (10) și (12) din O.U.G. nr.

37/2009.

De asemenea este

necontestat că prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 Curtea

Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a)

din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este

neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este

lovită de un viciu de constituționalitate, întrucât a fost adoptată de Guvern

cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora

„Ordonanțele de urgență (...) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale

ale statului.

Totodată este

necontestat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr.

105/2009 publicată în M. Of. nr. 668/6.10.2009 care la rândul său, prin Decizia

nr. 1.629/2009 a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor

art. I pct. 1 - 5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu

motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții

legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința

neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia

nr. 1.257/2009, în plus fiind încălcate și dispozițiile art. 147 alin. (4) din

Constituție potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.

În esență instanța de

fond a motivat respingerea acțiunii reclamantului reținând faptul că acesta nu

poate fi considerat persoană vătămată atâta vreme cât la data emiterii

Ordinului nr. 2.196 din 9 octombrie 2009 prin care i-a fost acordat preaviz,

O.U.G. nr. 37/2009 în temeiul căreia fusese numit anterior în funcție fusese

declarată neconstituțională.

Astfel fiind, se

constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută

vătămarea unei persoane atâta vreme cât aceasta nu poate fi considerată a fi

titularul unui drept sau interes legitim dobândit anterior, având în vedere că

dreptul respectiv a fost dobândit în baza unor prevederi legale declarate

neconstituționale.

Susținerile recurentului-reclamant

referitoare la obligația instanței de a analiza legalitatea ordinului atacat

prin prisma actelor normative în vigoare la data emiterii lui dar și în raport

de evenimentele ulterioare, respectiv declararea ca neconstituțională a prevederilor

O.U.G. nr. 105/2009 nu pot fi reținute, întrucât astfel cum s-a statuat de

către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.629/2009, ordonanța de urgență

a fost declarată neconstituțională reținându-se că aceasta conține aceleași

reglementări și soluții legislative ca și cele care au constituit obiectul

criticii de neconstituționalitate formulate de autorul excepției care era deja

soluționată prin Decizia nr. 1.257/2009 a Curții Constituționale.

Nu pot fi reținute

nici susținerile recurentului cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 106

din Legea nr. 188/1999 care reglementează posibilitatea funcționarului public

nemulțumit de a solicita anularea actului prin care s-a dispus încetarea

raporturilor de serviciu întrucât, astfel cum rezultă din motivarea deciziei

Curții Constituționale, neconstituționalitatea reglementărilor cuprinse în

O.U.G. nr. 37/2009 este determinată de modalitatea de reglementare a funcției

publice, și actul administrativ de numire, acestea reprezentând construcții

juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului juridic al

directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management.

Totodată s-a precizat

că potrivit Deciziei nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, au fost încălcate la

adoptarea O.U.G. nr. 37/2009 prevederile art. 15 din Constituție, statutul

juridic al funcției de conducere reglementat de dispozițiile Legii nr.

188/1999, care este lege organică, Guvernul intervenind într-un domeniu în care

nu avea competență materială.

Astfel fiind, Înalta

Curte apreciază că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este legală

și temeinică neexistând motive pentru modificarea sau casarea acesteia și în

consecință în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge recursul formulat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de V.G. împotriva Sentinței nr. 106 din 8 martie 2010 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 5 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - NN