ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 618/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 618/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Dosarul nr. 112/3/2007 al Curții de Apel București,
secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, are ca obiect soluționarea
recursului declarat de I.G.V.C. împotriva sentinței civile nr. 852 din 02 februarie
2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări
sociale, contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu Direcția Generală
de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 București.
Prin încheierea din 14
septembrie 2007, instanța a înaintat cauza completului de judecată numărul 1 recurs,
în vederea soluționării cererii de recuzare formulată de I.G.V.C.
Împotriva încheierii sus-menționate
a declarat recurs I.G.V.C., la data de 14 septembrie 2007, arătând că instanța a
interpretat greșit o cerere a sa de schimbare a completului de judecată –motivată
de faptul că este în dușmănie cu unul dintre membrii acestuia – ca pe o cerere de
recuzare, în pofida faptului că reclamantul, ca justițiabil, are dreptul de a solicita
schimbarea completului.
I. Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 299
alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel
și cele date în apel, dispozițiile art. 282 alin. (2) fiind aplicabile în mod corespunzător.
Potrivit acestor din urmă
dispoziții, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel, deci nici
recurs, decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul
judecății.
În speță, a fost atacată
cu recurs o încheiere premergătoare prin care s-a amânat cursul judecății până la
soluționarea cererii de recuzare formulată de recurentul din dosarul Curții de Apel
București.
Așadar, împotriva încheierii
premergătoare din 14 septembrie 2007 nu se putea formula recurs separat, cererea
fiind inadmisibilă sub incidența textelor mai sus-menționate.
II. În cadrul soluționării
cererii de recurs de față, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate
a O.U.G. nr. 154/2007, prin care a fost prorogat termenul de aplicare a procedurii
înregistrării ședințelor de judecată.
Această cerere de sesizare
a Curții Constituționale, cu excepția arătată, nu poate fi luată în dezbatere de
către Înalta Curte, întrucât recursul însuși este inadmisibil.
Or, câtă vreme instanța
nu poate primi recursul, pentru un fine de neprimire legal prevăzut ca imperativ,
nu va putea primi nici un incident procedural ori excepție care vizează recursul
însuși, soluționarea lui.
Așadar, consecința inadmisibilității
recursului este inadmisibilitatea discutării cererii de sesizare a Curții Constituționale
cu o excepție de neconstituționalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de I.G.V.C. împotriva încheierii din 14 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de
Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul
nr. 112/3/2007, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 februarie 2008.