ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3452/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1778/R din 21 mai 2008 pronunțată în dosarul nr. 34561/3/2007 (1715/2008) Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul D.G. împotriva sentinței civile nr. 464 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu Ministerul Apărării. Instanța de recurs a reținut că, în mod corect, s-a constatat de prima instanță, că recurentul-reclamant este îndreptățit la acordarea unei pensii de invaliditate în sistemul public de pensii, iar nu la acordarea unei pensii militare de invaliditate stabilită conform Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, act normativ ce reglementează dreptul de pensie doar pentru cadrele militare.

Recurentul nu a avut calitatea de cadru militar în sensul art. 1 din Legea nr. 80/1995, la care fac trimitere prevederile art. 3 din Legea nr. 164/2001, ci a suferit accidentul în timpul efectuării stagiului militar obligatoriu, ca militar în termen. Astfel, instanța de recurs a constatat că Tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, reținând netemeinicia cererii reclamantului privind acordarea unei pensii militare de invaliditate, și prin urmare, lipsa unei obligații a pârâtului de a stabili un astfel de drept în favoarea sa. Prin cererea înregistrată la 29 mai 2008, a învederat că înțelege să conteste decizia instanței de recurs, solicitând rejudecarea cauzei de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ulterior, recurentul D.G. a arătat că înțelege să formuleze recurs împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București și a solicitat rejudecarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție , în vederea soluționării căii de atac declarate. Curtea de Apel, în ședința publică din 27 august 2008, față de dispozițiile art. 158 și art. 159 C. proc. civ., din oficiu a pus în discuția părților excepția necompetenței sale materiale de soluționare a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1778/R din 21 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, iar prin decizia civilă nr. 2985 R din 27 august 2008 a admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut că, în conformitate cu art. 299 alin. (2) C. proc. civ., recursul se judecă de instanța imediat superioară celei ce a pronunțat hotărârea atacată, iar art. 4 pct. 1 din același cod dispună că Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. Analizând recursul declarat de recurentul D.G.

împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București nr. 1778/R din 21 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. 34561/3/2007 (1715/2008), secția a VIII-a și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente: Decizia nr. 1778/R din 21 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, este o decizie irevocabilă, fiind pronunțată în calea de atac a recursului împotriva sentințe civile nr. 464 din 22 ianuarie 2002 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Art. 299 alin. (1) C. proc. civ. enumeră cazurile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, nefiind incluse în această categorie deciziile date în recurs.

Art. 377 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prevede că o hotărâre pronunțată în recurs este irevocabilă, principiu conform căruia aceasta nu mai poate fi atacată, la rândul său, cu recurs. Acest principiu al legalității căilor de atac, conform căruia părțile nu pot uza decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și de căile legale de atac, este consacrat și la nivel constituțional, în art. 129 din Constituție, și trebuie coroborat cu principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Având în vedere că decizia atacată cu prezentul recurs este o hotărâre irevocabilă, aceasta nemaiputând fi susceptibilă de a fi atacată cu o altă cale de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.G. împotriva deciziei nr. 1778/R din 21 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009 .