ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3452/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3452/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1778/R din
21 mai 2008 pronunțată în dosarul nr. 34561/3/2007 (1715/2008) Curtea de Apel
București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale, a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul D.G.
împotriva sentinței civile nr. 464 din 22 ianuarie 2008 pronunțată de
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,
în contradictoriu cu Ministerul Apărării.
Instanța de recurs a reținut că, în
mod corect, s-a constatat de prima instanță, că recurentul-reclamant este
îndreptățit la acordarea unei pensii de invaliditate în sistemul public de
pensii, iar nu la acordarea unei pensii militare de invaliditate stabilită
conform Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, act normativ ce
reglementează dreptul de pensie doar pentru cadrele militare.
Recurentul nu a avut calitatea de
cadru militar în sensul art. 1 din Legea nr. 80/1995, la care fac trimitere
prevederile art. 3 din Legea nr. 164/2001, ci a suferit accidentul în timpul
efectuării stagiului militar obligatoriu, ca militar în termen. Astfel,
instanța de recurs a constatat că Tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și
temeinică, reținând netemeinicia cererii reclamantului privind acordarea unei
pensii militare de invaliditate, și prin urmare, lipsa unei obligații a
pârâtului de a stabili un astfel de drept în favoarea sa.
Prin cererea înregistrată la 29 mai
2008, a învederat că înțelege să conteste decizia instanței de recurs,
solicitând rejudecarea cauzei de Înalta Curte de Casație și Justiție. Ulterior,
recurentul D.G. a arătat că înțelege să formuleze recurs împotriva deciziei
pronunțate de Curtea de Apel București și a solicitat rejudecarea cauzei la
Înalta Curte de Casație și Justiție , în vederea soluționării căii de atac
declarate.
Curtea de Apel, în ședința publică
din 27 august 2008, față de dispozițiile art. 158 și art. 159 C. proc. civ., din
oficiu a pus în discuția părților excepția necompetenței sale materiale de
soluționare a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1778/R din 21
mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, iar prin decizia civilă nr.
2985 R din 27 august 2008 a admis excepția invocată și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a reținut că, în conformitate cu
art. 299 alin. (2) C. proc. civ., recursul se judecă de instanța imediat
superioară celei ce a pronunțat hotărârea atacată, iar art. 4 pct. 1 din
același cod dispună că Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile
împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile
prevăzute de lege.
Analizând recursul declarat de
recurentul D.G. împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București nr.
1778/R din 21 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. 34561/3/2007 (1715/2008), secția
a VIII-a și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este inadmisibil
pentru următoarele considerente:
Decizia nr. 1778/R din 21 mai 2008
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, este o decizie
irevocabilă, fiind pronunțată în calea de atac a recursului împotriva sentințe
civile nr. 464 din 22 ianuarie 2002 a Tribunalului București, secția a VIII-a
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
enumeră cazurile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, nefiind incluse în
această categorie deciziile date în recurs.
Art. 377 alin. (1) pct. 2 C. proc.
civ. prevede că o hotărâre pronunțată în recurs este irevocabilă, principiu
conform căruia aceasta nu mai poate fi atacată, la rândul său, cu recurs.
Acest principiu al legalității
căilor de atac, conform căruia părțile nu pot uza decât de mijloacele
procedurale prevăzute de lege și de căile legale de atac, este consacrat și la
nivel constituțional, în art. 129 din Constituție, și trebuie coroborat cu
principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac.
Având în vedere că decizia atacată
cu prezentul recurs este o hotărâre irevocabilă, aceasta nemaiputând fi
susceptibilă de a fi atacată cu o altă cale de atac, Înalta Curte de Casație și
Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei Curții
de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil, recursul
declarat de reclamantul D.G. împotriva deciziei nr. 1778/R din 21 mai 2008 a
Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
19 martie 2009
.