ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4478/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta R.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, desființarea hotărârii nr. 5450 din 08 decembrie 2009 emisă de aceasta, hotărâre prin care i s-a respins ca nefondată cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât a avut calitatea de refugiat în sensul Legii nr. 189/2000, respectiv împreună cu părinții săi M.V.

și M.E. au fost evacuați în martie 1944 din localitatea Dorohoi, jud. Botoșani, în localitatea Știrbei, jud. Romanați, în prezent com. Iancu Jianu, jud. Olt, unde au locuit până în mai 1945. În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus extrasul din 06 noiembrie 2009 eliberat de Direcția Județeană Olt a Arhivelor Naționale, din care rezultă că figurează în evidențele acestei autorități, și acte de stare civilă. Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamanta nu a făcut dovada că, împreună cu familia sa, a fost evacuată din localitatea Dorohoi, jud. Botoșani, în localitatea Știrbei, jud. Romanați (Olt), datorită persecuțiilor etnice, în sensul art. 1 din Legea nr. 189/2000, modificată și completată, refugiul neavând loc ca urmare a persecuției etnice a statului, ci ca o măsură de protecție a reclamantei față de înaintarea trupelor sovietice spre localitatea de domiciliu.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 26 din 01 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta R.C. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta nu se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind evident că strămutarea acesteia într-o altă localitate din țară – Știrbei, jud. Romanați (Olt), decât cea de domiciliu – Dorohoi, jud. Botoșani, nu a avut la origine persecuția etnică a reclamantei, ci tocmai protejarea sa de înaintarea frontului sovietic spre localitatea sa de domiciliu.

3. Recursul declarat de reclamantă Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că din data de 20 martie 1944, împreună cu familia sa, a fost nevoită să se refugieze în localitatea Știrbei, jud. Romanați, în prezent, Iancu Jianu, jud. Olt, până în data de 20 mai 1945 când a revenit în localitatea Dorohoi, întrucât tatăl său, militar de carieră, a fost mutat cu unitatea militară în acea localitate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenta-reclamantă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Potrivit art. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 06 martie 1945 din motive etnice , astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. În conformitate cu prevederile art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)]. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, din motive etnice, au suferit persecuții materializate sub forma refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate, respectiv sub forma evacuării. Este, așadar, necesar ca părăsirea, de către persoana în cauză, a localității sale de domiciliu, respectiv evacuarea, să fi fost consecința unor persecuții etnice suferite de aceasta.

Înalta Curte constată că evacuarea recurentei-reclamante și a familiei sale, precum și refugiul acestora din localitatea de domiciliu, nu au fost consecința unor persecuții etnice exercitate asupra lor, neavând, așadar, ca temei criterii de natură etnică, ci protejarea lor de înaintarea frontului sovietic spre localitatea de domiciliu, astfel că în mod corect prima instanță a respins acțiunea. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă R.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.C. împotriva sentinței nr. 26 din 01 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2010.