ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5028/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 46 din 8 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ fiscal, a admis contestația formulată de reclamanta A.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, a anulat Hotărârea din 2 noiembrie 2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Suceava și a stabilit reclamantei calitatea de persoană persecutată pe motive etnice și a dispus acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 pentru perioada 26 aprilie 1944 - 6 martie 1945 (10 luni și 10 zile). Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 28007 din 6 octombrie 2009, A.V.

a solicitat stabilirea calității de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, depunând în dovedire copii după actele sale de stare civilă, după extrasul cuprinzând declarația de evacuat a autorului său, C.N., extras eliberat de Direcția Județeană Caraș - Severin a Arhivelor Naționale din 13 februarie 2009. Prin Hotărârea din 15 noiembrie 2009, Casa Județeană de Pensii Suceava a respins cererea formulată de A.V., întrucât din înscrisurile depuse nu reiese persecuția etnică drept motiv al evacuării din municipiul Botoșani, jud. Botoșani, în localitatea Valeaboul, județul Severin, condiție imperativă prevăzută de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000.

În raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. c) și art. 6 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, instanța a apreciat că nu i se poate impune reclamantei o sarcină a probei prea oneroasă, în condițiile în care faptele ce trebuie dovedite au avut loc cu peste 60 de ani în urmă. A reținut instanța că reclamanta a probat prin extrasul cuprinzând declarația autorului său, C.N., extras eliberat de Direcția Județeană Caraș Severin a Arhivelor Naționale din 13 februarie 2009, că familia sa a fost evacuată din municipiul Botoșani, județul Botoșani, în localitatea Valeaboul, jud. Severin. Totodată, instanța a avut în vedere că, prin Hotărârea din 17 august 2009 emisă de Comisia pentru aplicarea O.G.

nr. 105/1999 din cadrul Casei Județene de Pensii Neamț (fila 6 dosar) și respectiv prin Hotărârea din 8 octombrie 2009 emisă de comisia similară din cadrul Casei Județene de Pensii Botoșani (fila 45 dosar) au fost admise cererile formulate de surorile reclamantei, M.L. și M.D., pentru stabilirea calității de beneficiare ale drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999. În consecință, instanța a apreciat că din probele aflate la dosar rezultă că refugiul reclamantei a fost determinat de persecuții din motive etnice, astfel încât solicitarea contestatoarei de acordare a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000, apare ca întemeiată și în mod greșit a fost respinsă de pârâtă prin hotărârea contestată.

Împotriva sentinței civile nr. 46 din 8 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin criticile din recurs, recurenta - pârâtă susține în esență că soluția instanței de fond este greșită deoarece evacuarea reclamantei în perioada 26 aprilie 1944 - 6 martie 1945 din municipiul Botoșani, Județul Botoșani nu s-a făcut ca urmare a persecuțiilor din motive etnice în sensul dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, ci ca urmare a evenimentelor de război, situație care nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 1 lit. c) din ordonanță.

Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, pentru considerentele arătate în continuare. În esență, recurenta-pârâtă susține că reclamanta A.V. nu a părăsit localitatea de domiciliu din cauză că ar fi suferit persecuții din motive etnice în sensul dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, ci din cauza evenimentelor de război. Înalta Curte constată că recurenta - pârâtă nu a probat susținerile sale în sensul arătat, astfel că simpla afirmație nu poate răsturna prezumția instanței, în raport cu probatoriul administrat, în sensul că reclamanta a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu din cauza persecuțiilor din motive etnice, în condițiile în care surorilor reclamantei - M.L.

și M.D. - le-a fost recunoscută calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare , din cauza persecuțiilor din motive etnice suferite în localitatea de domiciliu. A admite afirmațiile recurentei - pârâte nesusținute de probe ar echivala cu acceptarea unui tratament discrminatoriu între reclamantă și surorile sale, ceea ce ar fi de natură să aducă atingere principiului nediscriminării consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituția României, republicată, și de art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului. Față de cele arătate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 46 din 8 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2010.