ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5028/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 46 din 8 februarie

2010, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ fiscal, a admis contestația

formulată de reclamanta A.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Suceava, a anulat Hotărârea din 2 noiembrie 2009 a Comisiei pentru

aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Suceava și a

stabilit reclamantei calitatea de persoană persecutată pe motive etnice și a

dispus acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 pentru perioada 26

aprilie 1944 - 6 martie 1945 (10 luni și 10 zile).

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 28007 din 6 octombrie 2009, A.V. a solicitat stabilirea

calității de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 189/2000, depunând în dovedire copii după actele sale

de stare civilă, după extrasul cuprinzând declarația de evacuat a autorului

său, C.N., extras eliberat de Direcția Județeană Caraș - Severin a Arhivelor

Naționale din 13 februarie 2009.

Prin Hotărârea din 15

noiembrie 2009, Casa Județeană de Pensii Suceava a respins cererea formulată de

A.V., întrucât din înscrisurile depuse nu reiese persecuția etnică drept motiv al

evacuării din municipiul Botoșani, jud. Botoșani, în localitatea Valeaboul,

județul Severin, condiție imperativă prevăzută de O.G. nr. 105/1999, aprobată

cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000.

În raport cu

dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. c) și art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, instanța a apreciat că nu i se

poate impune reclamantei o sarcină a probei prea oneroasă, în condițiile în

care faptele ce trebuie dovedite au avut loc cu peste 60 de ani în urmă.

A reținut instanța că

reclamanta a probat prin extrasul cuprinzând declarația autorului său, C.N.,

extras eliberat de Direcția Județeană Caraș Severin a Arhivelor Naționale din

13 februarie 2009, că familia sa a fost evacuată din municipiul Botoșani,

județul Botoșani, în localitatea Valeaboul, jud. Severin.

Totodată, instanța a

avut în vedere că, prin Hotărârea din 17 august 2009 emisă de Comisia pentru

aplicarea O.G. nr. 105/1999 din cadrul Casei Județene de Pensii Neamț (fila 6

dosar) și respectiv prin Hotărârea din 8 octombrie 2009 emisă de comisia

similară din cadrul Casei Județene de Pensii Botoșani (fila 45 dosar) au fost

admise cererile formulate de surorile reclamantei, M.L. și M.D., pentru

stabilirea calității de beneficiare ale drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

În consecință,

instanța a apreciat că din probele aflate la dosar rezultă că refugiul reclamantei

a fost determinat de persecuții din motive etnice, astfel încât solicitarea

contestatoarei de acordare a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, astfel

cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000, apare ca întemeiată și în mod

greșit a fost respinsă de pârâtă prin hotărârea contestată.

Împotriva sentinței

civile nr. 46 din 8 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția contencios

administrativ fiscal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii

Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin criticile din

recurs, recurenta - pârâtă susține în esență că soluția instanței de fond este

greșită deoarece evacuarea reclamantei în perioada 26 aprilie 1944 - 6 martie

1945 din municipiul Botoșani, Județul Botoșani nu s-a făcut ca urmare a

persecuțiilor din motive etnice în sensul dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare, ci ca urmare a evenimentelor de

război, situație care nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 1 lit. c) din

ordonanță.

Analizând cauza, prin

prisma motivelor de recurs, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, pentru considerentele

arătate în continuare.

În esență, recurenta-pârâtă

susține că reclamanta A.V. nu a părăsit localitatea de domiciliu din cauză că

ar fi suferit persecuții din motive etnice în sensul dispozițiilor art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000,

ci din cauza evenimentelor de război.

Înalta Curte constată

că recurenta - pârâtă nu a probat susținerile sale în sensul arătat, astfel că

simpla afirmație nu poate răsturna prezumția instanței, în raport cu

probatoriul administrat, în sensul că reclamanta a fost nevoită să părăsească

localitatea de domiciliu din cauza persecuțiilor din motive etnice, în

condițiile în care surorilor reclamantei - M.L. și M.D. - le-a fost recunoscută

calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare

, din cauza

persecuțiilor din motive etnice suferite în localitatea de domiciliu.

A admite afirmațiile recurentei

- pârâte nesusținute de probe ar echivala cu acceptarea unui tratament

discrminatoriu între reclamantă și surorile sale, ceea ce ar fi de natură să

aducă atingere principiului nediscriminării consacrat de art. 16 alin. (1) din

Constituția României, republicată, și de art. 14 din Convenția europeană a

drepturilor omului.

Față de cele arătate,

în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 312 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 46 din 8

februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2010.