ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 479/2012

Asupra recursului de față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin

încheierea din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova,

secția I civila și pentru cauze cu minori și de

familie, a suspendat,

în temeiul art.

155

1

alin. (1) C. proc. civ., judecata cauzei privind apelurile

declarate de reclamantul D.P. și de

pârâtul

S.R. prin M.F.

P. – D.G.F.

P. MEHEDINȚI

împotriva sentinței civile nr. 283 din 01

iunie 2010 pronunțată de

Tribunalul Mehedinți.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S.

R. prin M.F.P. –

D.G.F.P.

MEHEDINȚI, în temeiul art. 244 alin. (2) C. proc.

civ.

Critica adusă încheierii atacate se referă în esență la

faptul că

în mod greșit

instanța de apel a suspendat judecata cauzei, în

temeiul art. 155

1

alin. (1) C. proc. civ., deoarece

apelantul-

reclamant nu și-a

îndeplinit obligația impusă de instanță, în sensul de a depune la dosarul

cauzei înscrisuri care să vizeze dovedirea calității de unic moștenitor și

drepturile acordate prin alte legi

reparatorii.

În acest

context, recurentul apreciază că în mod greșit instanța a dispus această

măsură, întrucât obligația instituită de către instanță se referă la

apelantul-reclamant D.P., astfel că, suspendarea apelului S.R. nu are temei

legal, întrucât acesta nu are nicio obligație stabilită în sarcina sa, deci nu

există vina sa, ca parte reclamantă, în împiedicarea desfășurării procesului.

La

termenul de dezbateri în fond, atât recurentul-pârât S.R. prin M.F.P. –

D.G.F.P. MEHEDINȚI, cât și intimatul-reclamant D.P. au depus înscrisuri din

care rezultă că prin decizia nr. 371 din 05 decembrie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova s-a soluționat pe fond dosarul nr. 115/101/2010, în sensul că

s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de ambele părți, astfel că,

recursul formulat împotriva încheierii de suspendare s-a apreciat ca fiind

rămas fără obiect.

Analizând

încheierea atacată în raport de criticile formulate și de temeiurile de drept

invocate, se constată că recursul pârâtului este nefondat, urmând a fi respins

pentru următoarele considerente:

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că la termenul de dezbateri în fond, ambele

părți au depus la dosarul cauzei înscrisuri, din care rezultă că prin decizia

nr. 371 din 05 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a

soluționat pe fond dosarul nr. 115/101/2010, fiind respinse, ca nefondate,

apelurile declarate de reclamantul D.P. și de pârâtul S.R. prin M.F.P. –

D.G.F.P. MEHEDINȚI.

Față de înscrisurile depuse de părți,

Înalta Curte constată că cererea ce a format obiectul prezentului dosar de

recurs, respectiv suspendarea judecații cauzei, în temeiul art. 155

1

alin. (1) C. proc. civ., a fost soluționată pe fond și în raport de această

soluție, se apreciază că pârâtul S.R. prin M.F.P. – D.G.F.P. MEHEDINȚI nu mai

justifică interes în soluționarea recursului de față, sens în care se constată

că nu se mai impune cercetarea motivelor de recurs.

Așa

fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul declarat de pârâtul S.R. prin M.F.P. – D.G.F.P. MEHEDINȚI

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefundat, recursul declarat de pârâtul S.R. prin M.F.P. – D.G.F.P. MEHEDINȚI

împotriva încheierii din 25 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția Comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 februarie 2012.