ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 479/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civila și pentru cauze cu minori și de familie, a suspendat, în temeiul art. 155 1 alin. (1) C. proc. civ., judecata cauzei privind apelurile declarate de reclamantul D.P. și de pârâtul S.R. prin M.F. P. – D.G.F.

P. MEHEDINȚI

împotriva sentinței civile nr. 283 din 01 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. R. prin M.F.P. – D.G.F.P. MEHEDINȚI, în temeiul art. 244 alin. (2) C. proc. civ. Critica adusă încheierii atacate se referă în esență la faptul că în mod greșit instanța de apel a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 155 1 alin. (1) C. proc. civ., deoarece apelantul- reclamant nu și-a îndeplinit obligația impusă de instanță, în sensul de a depune la dosarul cauzei înscrisuri care să vizeze dovedirea calității de unic moștenitor și drepturile acordate prin alte legi reparatorii. În acest context, recurentul apreciază că în mod greșit instanța a dispus această măsură, întrucât obligația instituită de către instanță se referă la apelantul-reclamant D.P., astfel că, suspendarea apelului S.R.

nu are temei legal, întrucât acesta nu are nicio obligație stabilită în sarcina sa, deci nu există vina sa, ca parte reclamantă, în împiedicarea desfășurării procesului. La termenul de dezbateri în fond, atât recurentul-pârât S.R. prin M.F.P. – D.G.F.P. MEHEDINȚI, cât și intimatul-reclamant D.P. au depus înscrisuri din care rezultă că prin decizia nr. 371 din 05 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a soluționat pe fond dosarul nr. 115/101/2010, în sensul că s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de ambele părți, astfel că, recursul formulat împotriva încheierii de suspendare s-a apreciat ca fiind rămas fără obiect.

Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate și de temeiurile de drept invocate, se constată că recursul pârâtului este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că la termenul de dezbateri în fond, ambele părți au depus la dosarul cauzei înscrisuri, din care rezultă că prin decizia nr. 371 din 05 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a soluționat pe fond dosarul nr. 115/101/2010, fiind respinse, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul D.P. și de pârâtul S.R. prin M.F.P. –

D.G.F.P. MEHEDINȚI.

Față de înscrisurile depuse de părți, Înalta Curte constată că cererea ce a format obiectul prezentului dosar de recurs, respectiv suspendarea judecații cauzei, în temeiul art. 155 1 alin. (1) C. proc. civ., a fost soluționată pe fond și în raport de această soluție, se apreciază că pârâtul S.R. prin M.F.P. – D.G.F.P. MEHEDINȚI nu mai justifică interes în soluționarea recursului de față, sens în care se constată că nu se mai impune cercetarea motivelor de recurs. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul S.R. prin M.F.P. – D.G.F.P. MEHEDINȚI PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâtul S.R. prin M.F.P. – D.G.F.P. MEHEDINȚI împotriva încheierii din 25 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția Comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2012.