ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 428/2012

Ședința publică de la 2 februarie 2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamantul C.N. prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți a solicitat obligarea

pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata sumei de

1.000.000 lei Euro, reprezentând daune morale atât pentru reclamant cât și

pentru părinții acestuia, pentru perioada de 4 ani, 6 luni și 13 zile, cât au

fost deportați în localitatea Frumușița, județul Galați.

Prin sentința civilă

311 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Mehedinți s-a admis în parte acțiunea, a

fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 15.000 (cincisprezece)

mii Euro în echivalent lei la data efectuării plății, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel atât reclamantul C.N. cât și pârâtul Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin încheierea din

data de 25 noiembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, constatând că reclamantul C.N. nu și-a

îndeplinit obligația stabilită de către instanță la termenul din data de 28 octombrie

2010, respectiv depunerea de înscrisuri care vizează dovedirea calității de

unic moștenitor și drepturile acordate prin alte legi reparatorii, a suspendat

judecata cauzei în raport de prevederile art. 155

1

alin. (1) C.

proc. civ..

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice –

D.G.F.P. Mehedinți întemeiat pe dispozițiile art. 244

1

C. proc. civ.,

în susținerea căruia a arătat că suspendarea apelului lor în temeiul

dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ. este neîntemeiată întrucât nu

lor li s-a impus obligația stabilită de instanță și ar fi nedrept să fie

sancționați cu perimarea. Totodată a susținut că instanța stabilind obligația

în sarcina părții adverse, pentru neîndeplinirea acesteia trebuia să procedeze

la sancționarea acestei părți, iar în apelul lor să continue judecarea.

Prin precizarea la recurs depusă

la data de 26 ianuarie 2012 recurentul pârât a solicitat să se ia act de faptul

că datorită soluționării apelurilor recursul a rămas fără obiect.

Din verificările efectuate în

sistemul informațional s-a constatat că apelurile declarate împotriva sentinței

civile nr. 311 din 14 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, au fost

soluționate prin decizia nr. 377/2011 din 8 decembrie 2011 de către Curtea de

Apel Craiova.

Întrucât prin cererea de

suspendare, soluționată cu încheierea recurată, s-a solicitat suspendarea

executării sentinței până la soluționarea apelurilor, iar acestea au fost

soluționate, se constată lipsa interesului pârâtului Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. Mehedinți pentru a mai stărui în

soluționarea căii de atac promovate.

Așa fiind, criticile formulate de

recurentul pârât nu mai au nici o relevanță juridică pentru a mai fi analizate

și în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca lipsit de

interes.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de

interes recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice Reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva

încheierii din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2012.