ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4359/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 02 iunie 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.P. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând obligarea acestuia la soluționarea dosarului de redobândire a cetățeniei române nr. 242/2003, într-un termen rezonabil, scurt, obligarea pârâtului la plata sumei de 600 RON, reprezentând prejudiciul moral cauzat prin nesoluționarea în termen rezonabil a dosarului, și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a depus, personal, la Secția Consulară a Ambasadei României din Chișinău, cererea de redobândire a cetățenie române și actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor legale.

Reclamantul a mai arătat că de la data de 12 aprilie 2003, când în M. Of. nr. 423/12.04.2003 a fost publicat extrasul cererii sale, nu s-a mai întocmit niciun act care să ducă la finalizarea dosarului și său și redobândirea cetățeniei. A arătat reclamantul că, deși Legea nr. 21/1991 nu stabilea, până la modificările aduse prin O.U.G. nr. 259/2009, un termen în care trebuie soluționate cererile de redobândire a cetățeniei române, această circumstanță nu poate constitui temei pentru ca o cerere să rămână în nelucrare o perioadă de timp foarte mare (în speță, aproximativ 6 ani), situație ce are ca urmare imposibilitatea pentru solicitanți de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8, art. 10-12, art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 2, art. 8 și art. 9 din O.G. nr. 27/2002, art. 8, art. 10 1 , art. 12 și art. 14 din Legea cetățeniei nr. 21/1991, art. 4 art. 5 și art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei din 1997, ratificată prin Legea nr. 396/2002, art. 67, 68, 82, 83, 112 și 113 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 12 octombrie 2009, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești a solicitat să se constate că acțiunea a rămas fără obiect, arătând că urmare a completării dosarului reclamantului cu actele necesare, cererea de redobândire a cetățeniei române de către reclamant a fost înaintată la Comisia pentru cetățenie, care, în ședința din 25 septembrie 2009, a avizat-o pozitiv, propunând prin raportul întocmit aprobarea cererii de acordare a cetățeniei române, raport ce a fost înaintat Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești. La termenul din 10 decembrie 2010, reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind acordarea de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 4415 din data de 10 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești să soluționeze cererea acestuia de redobândire a cetățeniei române prin emiterea în acest sens a ordinului Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești. Curtea a mai obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4,3 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit adresei din 30 septembrie 2009 emisă de Ministerul Justiției, cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie în ședința din 25 septembrie 2009. Emiterea avizului de către Comisia pentru cetățenie reprezintă o etapă în procedura de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române, procedură ce se finalizează cu emiterea ordinului Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești de redobândire a cetățeniei române, care se publică în M. Of. al României, Partea I, în conformitate cu dispozițiile art. 13-18 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea a constatat că acțiunea promovată de reclamant nu a rămas fără obiect, întrucât procedura de soluționare a cererii nu a fost finalizată, motiv pentru care a respins excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, invocată de pârât, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca rămasă fără obiect, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că intimatul, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat soluționarea dosarului de redobândire a cetățeniei române nr. 242/2003, soluționare materializată în speță prin avizul pozitiv acordat de Comisia pentru cetățenie în ședința din 25 septembrie 2009. A arătat recurentul că, prin obligarea sa la emiterea ordinului Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești privind redobândirea de către reclamant a cetățeniei române, prima instanță a acordat, practic, mai mult decât s-a cerut. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., față de probatoriul administrat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Astfel, potrivit adresei din 02 februarie 2010 emisă de Ministerul Justiției, cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de intimatul-reclamant a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie în ședința din 25 septembrie 2009. Comisia pentru cetățenie a întocmit un raport în care a menționat îndeplinirea condițiilor legale privind redobândirea cetățeniei române, raport ce urmează a fi înaintat Ministrului Justiției, potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 21/1991. Potrivit adresei depuse de către recurent, cererea intimatului de redobândire a cetățeniei române a fost inclusă într-un ordin de redobândire a cetățeniei române, ordin ce urma a fi înaintat Ministrului Justiției pentru semnat.

Dispozițiile Legii nr. 21/1991 prevedeau că „a probarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetățeniei române se face prin ordin al Ministrului Justiției, care apreciază, în acest sens, asupra propunerilor Comisiei pentru cetățenie” (art. 11 din lege). „Comisia pentru cetățenie, denumită în continuare Comisia, entitate fără personalitate juridică din cadrul Ministerului Justiției, verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege” (art. 13). „Comisia va întocmi un raport în care va menționa întrunirea condițiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei.

Raportul însoțit de cererea de acordare ori de redobândire a cetățeniei va fi înaintat Ministrului Justiției” (art. 17). „Ministrul Justiției, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite în termen de 30 de zile calendaristice ordinul de redobândire a cetățeniei române” (art. 18). Potrivit dispozițiilor legale astfel indicate și detaliate, „soluționarea dosarului” solicitată de reclamantul-intimat Comisiei pentru cetățenie constă în analizarea de către Comisie a cererii și documentelor depuse și se finalizează cu întocmirea raportului de avizare care este înaintat Ministrului Justiției pentru emiterea ordinului.

Astfel, față de conținutul adresei din 30 septembrie 2009 depusă de către recurent, este evident că înainte de a se pronunța instanța de fond dosarul intimatului-reclamant fusese deja „soluționat” în sensul ce rezultă din interpretarea dispozițiilor legale arătate mai sus și în condițiile în care acesta nu solicitase obligarea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești la emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române. Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte apreciază că dispoziția instanței de fond privind obligarea pârâtului Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești la emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române de către reclamantul-intimat excede limitelor învestirii sale prin capătul principal de cerere formulat de către acesta.

Înalta Curtea constată și că, în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 5/2010, aprobată cu modificări de Legea nr. 112/2010, Ministrul Justiției și Libertăților Cetățenești nu mai are în prezent competența de a emite ordinul de redobândire a cetățeniei române, acestea revenind Autorității pentru Cetățenie, aspect de natură a pune în imposibilitate de executare o atare obligație stabilită prin hotărâre judecătorească. În aceste condiții, constatând că prima instanță în mod eronat a respins excepția rămânerii fără obiect a cauzei și a dispus obligarea pârâtului Ministrului Justiției și Libertăților Cetățenești la emiterea ordinului de redobândire a cetățeniei române cu excederea limitelor învestirii sale, în temeiul art. 304 1 și 312 alin. (2) C. proc.

civ. raportat la art. 20 alin (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează a admite recursul formulat de către recurentul-pârât, modificând sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4415 din data de 10 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantului C.P. ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2010.