ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4617/2010

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin Sentința penală nr. 439/F din 17 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 28 aprilie 2010 de către Tribunalul Perugia privind pe cetățeanul român D.C. Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate D.C. cetățean român, în vederea predării către autoritățile italiene pentru o durată de 25 de zile, începând cu data de 19 decembrie 2010 și până la data de 12 ianuarie 2011 inclusiv.

A fost dispusă predarea persoanei solicitate către autoritățile italiene cu condiția respectării regulii specialității și a dreptului de a fi transferat în România pentru executarea pedepsei în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate. S-a constatat că față de persoana solicitată s-a luat măsura reținerii și arestării preventive de la 14 decembrie 2010 și până la 18 decembrie 2010 inclusiv. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarea situație de fapt: Prin Adresa nr. 2230/II-5/2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a învestit Curtea de Apel București cu soluționarea solicitării de a se pune în executare mandatul european de arestare emis de Tribunalul din Perugia - Italia față de cetățeanul român D.C.

Prin Încheierea din data de 14 decembrie 2010 în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate pentru 5 zile, de la 14 decembrie 2010 până la data de 18 decembrie 2010 inclusiv, astfel încât să se poată realiza cu celeritate procedura judiciară a punerii în executare a mandatului european de arestare. Recursul declarat împotriva Încheierii din data de 14 decembrie 2010 de arestare a persoanei solicitate a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală (Decizia penală nr. 4580 din 16 decembrie 2010, Dosar nr. 10323/1/2010). La data de 17 decembrie 2010 a fost transmis mandatul european de arestare emis de către Tribunalul Perugia din data de 28 aprilie 2010 împotriva cetățeanului român D.C.

împreună cu traducerea acestuia în limba română. Din cuprinsul acestui act rezultă că față de persoana solicitată autoritățile italiene desfășoară cercetări penale sub aspectul comiterii infracțiunii de îndemn la prostituție cu circumstanțe agravante prin uz de violență și amenințări, prevăzute de art. 3 alin. (2) art. 4 și 8 din Legea nr. 75/1958, constând în faptul că aflându-se pe teritoriul Italiei a convins-o pe Ș.C. să vină în Italia pentru a lucra ca și croitoreasă, iar apoi cu ajutorul lui M.C. și a altor complici a obligat-o să se prostitueze prin folosirea de violențe și amenințări.

Examinând actele dosarului în raport de dispozițiile Legii nr. 302/2004, republicată, Curtea a constatat că nu există niciun motiv de refuz, în sensul art. 88 din aceeași lege, astfel că în baza art. 94 a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 28 aprilie 2010 de către Tribunalul Perugia privind pe cetățeanul român D.C. Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs persoana solicitată D.C., care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, și în rejudecare, respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare.

Concluziile apărătorului recurentului persoană solicitată, ale reprezentantului Ministerului Public, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate. Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, conform dispozițiilor art. 385 6 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care urmează. Din mandatul emis de autoritățile italiene rezultă gradul de participare al numitei D.C. care, acționând împreună cu M.C., a determinat-o pe Ș.C., cunoștință de-a sa, să vină din România în Italia, promițându-i în mod mincinos că îi va găsi de muncă într-o croitorie, în timp ce știa foarte bine că fata îi era destinată lui M.C.

pentru prostituție. Fiind audiată în condițiile prevăzute de art. 90 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată nu a fost de acord să fie predată autorităților italiene, deși a recunoscut că a fost o singură dată în Italia în cursul anului 2009; a mai menționat că dorește să lămurească acest dosar, dar nu poate fi de acord cu predarea către autoritățile italiene, având în vedere că are un copil de 10 ani în România. Revenind la legislația aplicabilă în prezenta cauză, se reține că potrivit art. 77 din Legea nr. 302/2004, completată și modificată, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce. În cauză, România este stat de executare a unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare competente din Italia pentru fapte săvârșite pe teritoriul statului respectiv.

Faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare constituie infracțiuni și potrivit legii române. Rezultă așadar că instanța învestită cu o cerere de executare a unui mandat european de arestare nu este abilitată să-l cenzureze din perspectiva existenței probelor de vinovăție împotriva persoanei indicate la comiterea infracțiunii, limitându-se să verifice dacă în cauză este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004, ori dacă există vreo obiecție în ce privește identitatea persoanei solicitate (în sensul că persoana indicată în mandat nu este una și aceeași cu cea care urmează a fi predată). În speță, persoana solicitată și-a motivat refuzul de a fi predată autorităților italiene prin aceea că are un copil de 10 ani în România.

Or, o asemenea susținere nu se circumscrie niciunuia dintre motivele de refuz al executării dintre cele menționate anterior. Prin urmare, neexistând niciun motiv de neexecutare dintre cele prevăzute de lege și nefiind formulată nicio obiecție privind identitatea, având în vedere că fapta menționată în mandat constituie infracțiune și potrivit legii române, urmează a se dispune predarea persoanei solicitate D.C. Față de aceste considerente, urmează a se constata că recursul declarat de persoana solicitată D.C. împotriva Sentinței nr. 439/F din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată D.C. împotriva Sentinței nr. 439/F din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 25 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 decembrie 2010.