ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1690/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.O.

a solicitat în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie

și N.E. să constate refuzul nejustificat al acestor părți de a-i soluționa

cererea de redobândire a cetățeniei române și să plătească în solidar suma de

100 lei pe fiecare zi de întârziere cu titlu de penalități de la data

introducerii acțiunii și până la data emiterii Ordinului de redobândire a

cetățeniei române.

În motivarea în fapt a cererii,

reclamanta a arătat că a depus cerere de redobândire a cetățeniei române la

Autoritatea Națională pentru Cetățenie în luna iulie 2010, iar la data de 7

decembrie 2010 a solicitat informații cu privire la stadiul dosarului și

termenul stabilit la Comisia pentru Cetățenie, iar angajații pârâtei au

informat-o că dosarul său este soluționat și se află în lucru.

A apreciat reclamanta că cele 5 luni

care au trecut de la data depunerii cererii de acordare a cetățeniei române

reprezintă o încălcare a „termenului rezonabil” de soluționare a acesteia,

astfel cum acesta este definit în cuprinsul art. 6 pct. 1 al C.E.D.O.

Faptul că legea specială nu prevede

un anumit termen nu înseamnă că autoritatea pârâtă poate să soluționeze cererea

oricând. Nici faptul că soluționarea cererii depinde de anumite demersuri

întreprinse pe lângă alte autorități nu este de natură să justifice o

întârziere de 4 ani.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul

cauzei, pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a invocat excepția

rămânerii fără obiect a acțiunii, arătând că prin Ordinul nr. 153/P din 25

martie 2011 Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie a constatat

îndeplinite condițiile prevăzute de lege și a aprobat cererea reclamantei de

redobândire a cetățeniei române.

Prin sentința nr. 3253 din 6 mai

2011 Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

G.O., a obligat pârâta să soluționeze și să comunice soluția petentei la

domiciliul ales și a respins cererea privind penalitățile ca nefondată.

Împotriva sentinței pronunțată de

Curtea de Apel București a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru

Cetățenie solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate

ca fiind nelegală și netemeinică și în urma rejudecării cauzei respingerea

acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul

este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție

instanța a avut în vedere următoarele argumente.

Prin cererea adresată instanței de

judecată, formulată în contradictoriu cu pârâții Autoritattea Națională pentru

Cetățenie și N.E., reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună constatarea refuzului nejustificat de a soluționa cererea

reclamantei de redobândire a cetățeniei române, obligarea la analizarea și

avizarea cererii acesteia de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de

zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, obligarea A.N.C. la comunicarea

Ordinului privind cererea de redobândire a cetățeniei.

Cererea reclamantei de redobândire a

cetățeniei române, înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetățenie sub nr.

63865/RD/2010 la 25 iunie 2010 a fost avizată pozitiv de către Comisie la 26

ianuarie 2011.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 21/1991,

republicată, prin Ordinul de redobândire a cetățeniei române nr. 5153/P din 25

martie 2011, Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie a constatat îndeplinite

condițiile prevăzute de lege și a aprobat cererea reclamantei de redobândire a

cetățeniei române.

Prin urmare, având în vedere faptul

că cererea reclamantei a fost soluționată de Comisia pentru Cetățenie și

aprobată prin Ordin al Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie

, Înalta Curte constată că acțiunea a

rămas fără obiect.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte

va admite recursul și va modifica sentința recurată în sensul respingerii acțiunii

ca rămasă fără obiect, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea

Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței nr. 3253 din 6 mai 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată și

respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 29 martie 2012.