ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3014/2011

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 22 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Brăila rămasă definitivă prin neapelare au fost condamnați inculpații O.M.  la pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, în baza art. 143 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 85/2006 și de 1 an închisoare în baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare sporită la 1 an și 10 luni închisoare și M.O.  la pedepsele de 1 an închisoare în baza art. 143 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 85/2006 și de 1 an închisoare în baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare sporită la 1 an și 2 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului de la fiecare inculpat a sumei de 485,12 RON.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la 150.000 RON către partea civilă SC „S.S.” SRL, reprezentată prin lichidator judiciar SC „C.” SRL.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a menținut că inculpații în calitate de asociați și administratori la SC „S.S.” SRL, societate aflată în stare de insolvență, au înstrăinat în anul 2004 un apartament și un autoturism Dacia 1304 tip papuc, din patrimoniul societății, cu scopul de a împiedica creditorii să-și recupereze creanțele.

De asemenea, cei doi inculpați, în perioada 1 ianuarie - 25 octombrie 2005 au ridicat de la casieria societății suma totală de 150.970,24 ROL reprezentând avansuri spre decontare, fără a le justifica sau restitui, suma fiind cheltuită în interes personal.

În baza hotărârii de condamnare s-au emis mandatele de executare a pedepsei nr. 24 și nr. 25 din 17 martie 2009 apoi mandate europene de arestare, condamnații fiind arestați de autoritățile judiciare din Grecia, la 5 decembrie 2009 - M.O. și 7 decembrie - O.M. și predați apoi în România.

La 1 februarie 2010 inculpații au formulat în baza art. 522

1

C. proc. pen. cerere de rejudecare susținând că au fost judecați și condamnați în lipsă, ei aflându-se pe durata procesului, la muncă în străinătate, respectiv în Spania și în Grecia.

Tribunalul Brăila, secția penală, prin Sentința penală nr. 103 din 11 iunie 2010 a admis cererea condamnaților de rejudecare a cauzei, a anulat Sentința penală nr. 22 din 22 ianuarie 2009 a aceluiași tribunal și în rejudecare a dispus achitarea inculpaților O.M. și M.O., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006.

Totodată, a dispus condamnarea inculpaților în baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Lege nr. 31/1990, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și 76 lit. d) C. pen., la câte 8 luni închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 81 și 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principale și accesorii aplicate inculpaților pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.

S-au aplicat dispozițiile art. 359 C. proc. pen. și a art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă durata arestării în vederea extrădării și durata infracțiunii executate de la 7 decembrie 2009 la 11 iunie 2010 pentru inculpatul O.M. și de la 5 decembrie 2009 la 11 iunie 2010 pentru inculpata M.O.

Au fost anulate formele de executare iar potrivit art. 350 C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a câte 485,12 RON sume însușite de inculpați pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de rejudecare a menținut că inculpații nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii de bancrută frauduloasă, faptei lipsindu-i un element constituțional infracțiunii, respectiv situația permisă - societatea administrată de cei doi inculpați nu se află în stare de insolvență, iar tranzacția lor nu a fost făcută cu intenția de a frauda creditorii.

Totodată, s-a reținut că fapta inculpaților de a folosi cu rea-credință suma totală de 150.970,24 RON ridicată în perioada 1 ianuarie 2004 - 25 octombrie 2010, de la casieria societății cu titlu de avansuri spre decontare, fără a justifica suma ridicată, cheltuieli în interes personal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, situate sub minimul prevăzut de lege, au fost avute în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei și persoana inculpaților, în favoarea cărora au fost recunoscute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a apreciat că în cauză sunt întrunite cerințele art. 81 C. pen. și că scopul pedepsei poate fi atins fără executare.

Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 32A din 8 februarie 2011 a admis apelul declarat de procuror, a desființat în parte sentința primei instanțe și în rejudecare a reținut la încadrarea juridică a infracțiunii prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, dispozițiile art. 13 C. pen. și a dispus obligarea inculpaților la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat la judecata în fond.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, privind criteriile din apelul declarat de procuror, a considerat că deși tribunalul a dispus condamnarea inculpaților pentru una dintre infracțiunile deduse judecății, a omis obligarea acestora conform art. 192 alin. (1) și (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor avansate de stat.

Totodată s-a considerat că în cauză era necesară reținerea prevederilor art. 13 C. pen. întrucât dispozițiile art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 sunt mai favorabile sub aspectul sancțiunilor decât cele ale art. 127 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 65/1995 sub imperiul căreia au fost comise faptele.

Referitor la criticile formulate în apelul declarat de procuror în sensul greșitei confiscări a sumelor de câte 485,12 RON și al greșitei achitări pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă, instanța de control judiciar a considerat că acestea nu pot fi primite.

Astfel, măsura confiscării s-a apreciat ca justificată, bunurile fiind dobândite prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, iar infracțiunea de bancrută frauduloasă nu poate fi reținută în absența existenței stării de insolvență a debitorului și în lipsa intenției de înstrăinare a unei părți din active în frauda creditorului.

Privitor la ultima critică din apelul declarat de procuror în sensul greșitei individualizări a pedepsei și aceasta a fost considerată neîntemeiată.

Astfel, s-a apreciat că pedeapsa aplicată sub minimul legal prin recunoașterea circumstanțelor atenuante și măsura de suspendare a executării sunt pe deplin justificate în raport cu datele pozitive care îi caracterizează pe cei doi inculpați.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen. a susținut că soluția de achitare a inculpaților pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă este greșită și că pedepsele aplicate au fost greșit individualizate prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a solicitat casarea deciziei atacate și a Sentinței penale nr. 103 din 11 iunie 2006 a Tribunalului Brăila și menținerea condamnărilor aplicate prin Sentința penală nr. 22 din 22 ianuarie 2009.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Pentru a fi reținută această infracțiune este necesar a fi dovedită existența stării de insolvență a debitorului și împrejurarea că înstrăinarea unei părți din active s-a făcut în frauda creditorilor.

Or, din actele dosarului, respectiv din raportul privind procedura de lichidare rezultă că la data de 31 mai 2005, la 9 luni de la vânzarea apartamentului și a autoturismului, valoarea totală a activelor SC „S.S.” SRL Brăila era egală cu valoarea totală a pasivului acestei societăți (de 356.057,10 RON) astfel că nu se poate reține starea de insolvență în sensul art. 3 din Lege nr. 85/2006.

Mai mult, până la data de 16 martie 2005 când societatea „M.P.” Istanbul a cerut deschiderea procedurii de reorganizare și faliment a debitoarei, această putea dispune liber de bunurile sale cât timp acest lucru nu s-a făcut în frauda creditorilor, iar ulterior vânzării, cum s-a precizat, avea suficiente active care să acopere pasivul acumulat.

Sub un alt aspect, la data înstrăinării bunurilor arătate nu s-a urmărit fraudarea creditorului „M.P.” Istanbul, astfel că pe plan subiectiv nu a existat intenția săvârșirii acestei infracțiuni de către cei doi inculpați.

În consecință, soluția de achitare pentru lipsa elementelor constitutive a infracțiunii de bancrută frauduloasă este corectă astfel că nu subzistă eroare gravă de fapt invocată în recurs.

Tot astfel, dispoziția de suspendare condiționată a acestei pedepse, conform art. 81 C. pen. este pe deplin justificată constatându-se că pedepsele sunt sub minimul prevăzut de lege, că inculpații nu au antecedente penale și că scopul acestor sancțiuni penale poate fi atins chiar fără executarea lor.

Prin urmare, critica formulată în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Deciziei penale nr. 32/A din 8 februarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și

pentru cauze cu minori, privind pe inculpații O.M. și M.O.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 50 RON, pentru asigurarea asistenței juridice a intimaților inculpați, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2011.