ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.10.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3226/2011

HOTĂRÂRE
20.10.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3226/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 20 octombrie 2008 reclamanta SC A.L. I.F.N. SA a chemat

în judecată pe pârâții SC R.F.T. SRL și C.I.A., solicitând constatarea

nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți la 18

septembrie 2008 ce are ca obiect un buldoexcavator NEW HOLLAND B115 cu seria

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că este proprietara bunului menționat, așa cum

rezultă din contractul de leasing financiar nr. 080820AB31 încheiat cu

utilizatorul SC D.V.C. SRL.

Contractul de leasing

a fost înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare în data de 10

septembrie 2008 în favoarea acesteia, debitor fiind utilizatorul menționat mai

sus, contractul de garanție reală mobiliară producându-și efectele în sensul

Legii nr. 99/1999 cu modificările ulterioare.

Deoarece utilizatorul

nu și-a achitat obligațiile contractuale, contractul de leasing a fost reziliat

de plin drept, în temeiul art. 8 din contract, reclamantul urmând a reintra în

posesia bunului. Acest lucru nu a fost posibil deoarece în prezent bunul se

află în mâinile pârâtei SC R.F.T. SRL, fiind vândut de numitul C.I.A., așa cum

rezultă din contractul de vânzare-cumpărare din 18 septembrie 2008.

A arătat că acest

contract este lovit de nulitate absolută întrucât părțile au cunoscut faptul

dreptului de proprietate asupra bunului și cu toate acestea au încheiat acest

contract, ce are la bază o cauză ilicită.

La data de 21 ianuarie

2009 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să solicite constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 18 septembrie 2008

încheiat între pârâtul C.I.A. și SC R.F.T. SRL precum și repunerea părților în

situația anterioară, adică restituirea bunului.

Tribunalul Dolj, secția

comercială, prin sentința nr. 80 din 20 ianuarie 2010 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că din raportul de expertiză efectuat în

cauză rezultă că seria de sașiu a utilajului a fost modificată, din seria N8GH19386

fiind șterse ultimele cifre (386) și repoansonat 401, rezultând noua serie N8

GH19401, așa cum este menționat în contractul de vânzare – cumpărare. Toate

celelalte componente inserate ale buldoexcavatorului corespund, și

raportându-se la mențiunile din procesul – verbal încheiat la 1 octombrie 2008

de inspectori din cadrul IPJ Dolj conform cărora seriile existente pe

distribuitorul spate, pe spatele scaunului operator al bunului ce a făcut

obiectul vânzării sunt 19836 (decât ce existentă pe partea dreaptă a utilajului

fiind 19401), instanța constată că există identitate între bunul ce a făcut

obiectul contractului de leasing și cel ce a făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare.

Referitor la

buna-credință a pârâților la încheierea actului, se reține că nici vânzătorul

nu a precizat în baza căror acte deține bunul sau de la cine l-a achiziționat,

dar nici cumpărătorul nu a explicat de ce a cumpărat un bun pentru care a

plătit o sumă considerabilă fără a solicita de la vânzător prezentarea unor acte

care să-i ateste proprietatea asupra bunului.

Este adevărat că

bunul este unul mobil, însă se putea observa că seria este repoansonată,

vopseaua cu care era protejată fiind ștearsă, conform planșelor foto anexă la

raportul de expertiză. Or, aceste constatări nu presupun cunoștințe de

specialitate, minime verificările trebuind să fie efectuate de către

cumpărător.

Mai mult, martora D.L.,

reprezentanta unei societăți care intermedia vânzarea unor astfel de utilaje, a

menționat că l-a atenționat pe reprezentantul reclamantei asupra riscurilor

cumpărării utilajului, având în vedere prețul mult mai mic ce i se ceruse, față

de valoarea de nou a bunului.

Cum la momentul

încheierii actului reprezentantul reclamantei avea cunoștință de prețurile

practicate la vânzarea unui utilaj de modelul celui pe care dorea să-l cumpere,

cum prețul plătit în cauză pentru bunul fabricat în acel an era cu mult inferior

prețului unuia nou, fiind atenționat asupra acestui aspect, raportându-se și la

existența modificărilor vizibile a seriei de sașiu, instanța reține reaua

credință a cumpărătorului la încheierea contractului. Reaua credință a

pârâtului vânzător este dovedită de efectuarea modificării seriei de sașiu, de

refuzul acestuia de a se prezenta în instanță și de a da lămuriri necesare

soluționării cauzei, respectiv, de a preciza de la cine deține bunul și în baza

căror acte.

Contractul de

vânzare-cumpărare ce are ca obiect vânzarea bunului altuia are astfel o cauză

ilicită, sancțiunea fiind nulitatea absolută, conform art. 966 și art. 968 C.

civ..

Răspunzând criticilor

formulate de pârâți prin apelul promovat Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

prin decizia nr. 34 din 10 martie 2011 a respins apelurile ca neîntemeiate.

În fundamentarea

soluției, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a apreciat

în mod corect că SC A.L. I.F.N. SA a indicat drept temei al nulității cauza ilicită

și imorală, conform art. 948 și art. 968 C. civ. și că nulitatea absolută poate

fi invocată de proprietarul bunului, în calitate de persoană interesată,

proprietarul bunului putând - neîndoielnic - să exercite și acțiunea în

revendicare.

Verificând motivul de

nulitate invocat, curtea de apel a reținut că între C.I.A. și SC A.L. I.F.N. SA

s-a transmis un bun individual determinat, pentru care transferul proprietății

are loc la momentul și prin individualizarea bunului.

În cazul unui

buldoexcavator, chiar dacă acesta este un utilaj și nu un vehicul supus

circulației pe drumurile publice și, respectiv, înmatriculării,

individualizarea bunului și, pe cale de consecință, transmiterea valabilă a

dreptului de proprietate se face prin referire la model, an de fabricație și

serie de identificare.

Seria de identificare

este poansonată pe motor, în actele de proveniență și, totodată, pe plăcuța de

identificare - a se vedea planșa fotografică de la fila nr. 65 - raportul de

expertiză depus în dosarul nr. 2432/63/2009 al Tribunalul Dolj.

Conform aceluiași

raport de expertiză (filele 62-70), utilajul mai are o serie pe axa din spate,

o serie pe puntea din spate, o serie pe axa din față, o serie a blocului motor

și o serie a cabinei.

Ca urmare, pentru a

ști dacă persoana care vinde un astfel de utilaj este proprietarul lui, este

obligatorie examinarea actelor sale de proprietate, mai exact verificarea în

aceste acte a tuturor elementelor de identificare aflate pe caroseria bunului.

Faptul că bunul nu

era nou, adică la prima vânzare după import, ci second hand, nu înseamnă decât

că vânzătorul nu ar fi trebuit să facă dovada că a contractat direct cu importatorul,

și nicidecum că nu era necesar să fie proprietarul buldoexcavatorului pe care

îl transmitea cumpărătorului, ori că nu era necesară verificarea de către părți

a elementelor de identificare a utilajului pentru încheierea unei tranzacții

valabile.

SC R.F.T. SRL nu este

consumator, persoană fizică protejată de lege, ci profesionist, care desfășoară

activitate specializată, în motivarea cererii de suspendare formulate în apel

partea susținând că utilajul este folosit și absolut necesar în activitatea de

demolare industrială și de valorificare a deșeurilor metalice și nemetalice.

Ca urmare, încheierea

contractului de vânzare-cumpărare cu vânzătorul C.I.A., care nu deținea nici un

act de proprietate a bunului, astfel încât nu era posibilă verificarea elementelor

de identificare, care nu a oferit garanție, deși bunul era aproape nou, la un

preț cu peste 10.000 euro mai mic decât cel practicat de dealer-ii autorizați

și în pofida sfaturilor primite chiar de la dealer-ul SC B.I. SA, reprezintă

elemente de fapt ce infirmă buna credință a SC R.F.T. SRL, deoarece conduc la

concluzia că apelanta pârâtă a cumpărat utilajul în cunoștință de cauză, în

condițiile arătate, pe riscul său, fără elemente de siguranță, doar cu speranța

că adevăratul proprietar nu va revendica bunul.

De altfel, expertul

tehnic a reținut și a depus, în acest sens, planșe fotografice, din care reiese

că seria motorului, protejată de fabricant cu vopsea roșie, a fost grosolan

modificată, fiind îndepărtată și vopseaua roșie, așa cum se observă din planșa

fotografică de la fila nr. 66 din dosarul de fond.

S-au înlăturat și

criticile privind inexistența motivelor pentru care instanța de fond a

înlăturat excepția lipsei de interes, având în vedere încheierea de ședință din

6 mai 2009 precum și pe cele privind încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (4)

și (6) C. proc. civ. considerându-se că instanța a fost investită atât cu o

cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare cât și cu un capăt de acțiune referitor la

restituirea/revendicarea utilajului conform precizărilor la acțiune.

S-au înlăturat și

criticile formulate de apelantul C.I.A. cu privire la încălcarea dreptului său

la apărare prin necomunicarea acțiunii introductive fiind respectate

dispozițiile art. 114 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs SC R.F.T. SRL criticile vizând aspecte de

nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că soluția

instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 129

alin. (4) și alin. (6) C. proc. civ., raportat la precizarea din data de 6 mai

2009 când reclamanta a înțeles să renunțe la capătul de cerere privind

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.

De asemenea se arată

că hotărârea criticată cuprinde motive contradictorii privind excepția lipsei

de interes fiind încălcate și dispozițiile art. 67-68 din Legea nr. 99/1999

privind unele măsuri pentru accelerarea reformei, reclamanta-intimată având

posibilitatea de a executa silit buldoexcavatorul ce a făcut obiectul

contractului de leasing financiar.

O altă critică face

referire la încălcarea dispozițiilor art. 1909 alin. (1) C. civ. potrivit

căruia lucrările mișcătoare se prescrie prin faptul posesiunii lor, fără să fie

trebuință de vreo curgere de timp, când au apreciat că prezumția de proprietate

aplicată SC R.F.T. SRL a fost răsturnată.

Recursul este

nefondat.

Din examinarea

criticilor formulate în recurs rezultă că invocând dispozițiile art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ. recurenta nu face decât să reia criticile din cererea de

apel.

În mod justificat s-a

înlăturat critica referitoare la inexistența motivelor pentru care instanța de

fond a înlăturat excepția lipsei de interes, având în vedere că prin încheierea

instanței de fond din 6 mai 2009 s-a reținut că prin precizarea depusă la acest

termen reclamanta a înțeles să-și revendice bunul ce a făcut obiectul

contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare o solicită.

Se vor

înlătura și criticile privind încălcarea dispozițiilor Titlului VI art. 67-68

din Legea nr. 99/1999 având în vedere că în speța dedusă judecății nu se poate

trece la executare silită întrucât prin falsificarea seriei de identificare s-a

creat un impediment în ceea ce privește executarea silită.

Cu privire la critica

ce vizează obiectul litigiului respectiv încălcarea dispozițiilor art. 129

alin. (4) și (6) C. proc. civ. se apreciază că în mod corect instanța

anterioară a fost investită cu o cerere privind constatarea nulității absolute

a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți cât și cu un capăt de

acțiune referitor la restituirea/revendicarea utilajului conform precizărilor

la acțiune.

Nu poate fi reținută

încălcarea dispozițiilor art. 1909 C. civ. având în vedere că potrivit acestui

text de lege, „Lucrările mișcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor,

fără să fie trebuință de vreo curgere de timp. Cu toate acestea, cel ce a

pierdut sau cel cărui s-a furat un lucru, poate să-l revendice, în curs de trei

ani, din ziua când l-a pierdut sau când i s-a furat, de la cel care-l găsește

rămânând acestuia recurs în contra celui de la care îl are”.

Așa cum reține și

instanța de apel art. 1909 C. civ. reglementează o prezumție relativă ce poate

fi răsturnată.

Față de cele arătate,

rezultă, fără putință de tăgadă că, dacă un bun mobil se găsește în posesia

unei persoane, iar această posesie se prezumă a echivala cu proprietatea asupra

bunului, legea permite răsturnarea prezumției prin probă contrară.

În aceste condiții

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

Respinge recursul

declarat de pârâta SC R.F.T. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 34/2011 din 10

martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 20 octombrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-06-14
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3355/2012
suferă critici și cu privire la modul în care a fost pronunțată, întrucât, deși instanța de apel a invocat, din oficiu, excepția lipsei procesuale active a reclamantei, și a admis-o, aceasta a respins apelul ca nefondat, ceea ce, în opinia
ÎCCJ 2009-10-29
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2635/2009
adițional nr. 1 din 7 noiembrie 2005 la contractul de leasing, care este întocmit în fals cu scopul deposedării de autovehicul, mai ales că a fost depusă și o plângere penală la organele competente. Intimata pârâtă SC R.L. SRL a depus întâm
ÎCCJ 2011-01-20
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 234/2011
constate nulitatea absolută a titlului executoriu, respectiv a contractului de leasing nr. F/2002/1113/2003 și nulitatea absolută a popririi înființate asupra M.C.S.C. SRL, în calitate de terț poprit. Prin sentința civilă nr. 16691 din 30 n
ÎCCJ 2016-10-18
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1712/2016
, în cauză s-a făcut pe deplin dovada că în fapt pârâta nu avea facultatea de a declara rezilierea contractului de leasing financiar din 1 din 21 aprilie 2008, întrucât din culpa exclusivă a acesteia obiectul contractului nu a putut fi real
ÎCCJ 2013-01-28
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 800/2017
CEC-uri, deși știa că nu are disponibilități pentru a le onora, înșelând astfel la încheierea contractului și procesului-verbal de predare primire din 17.03.2010, dată când acesta a intrat efectiv în posesia utilajului și ulterior acestei d
Sursă