ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3226/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 20 octombrie 2008 reclamanta SC A.L. I.F.N. SA a chemat în judecată pe pârâții SC R.F.T. SRL și C.I.A., solicitând constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți la 18 septembrie 2008 ce are ca obiect un buldoexcavator NEW HOLLAND B115 cu seria N8GH19386. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că este proprietara bunului menționat, așa cum rezultă din contractul de leasing financiar nr. 080820AB31 încheiat cu utilizatorul SC D.V.C. SRL. Contractul de leasing a fost înscris în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare în data de 10 septembrie 2008 în favoarea acesteia, debitor fiind utilizatorul menționat mai sus, contractul de garanție reală mobiliară producându-și efectele în sensul Legii nr. 99/1999 cu modificările ulterioare.

Deoarece utilizatorul nu și-a achitat obligațiile contractuale, contractul de leasing a fost reziliat de plin drept, în temeiul art. 8 din contract, reclamantul urmând a reintra în posesia bunului. Acest lucru nu a fost posibil deoarece în prezent bunul se află în mâinile pârâtei SC R.F.T. SRL, fiind vândut de numitul C.I.A., așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare din 18 septembrie 2008. A arătat că acest contract este lovit de nulitate absolută întrucât părțile au cunoscut faptul dreptului de proprietate asupra bunului și cu toate acestea au încheiat acest contract, ce are la bază o cauză ilicită. La data de 21 ianuarie 2009 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să solicite constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 18 septembrie 2008 încheiat între pârâtul C.I.A.

și SC R.F.T. SRL precum și repunerea părților în situația anterioară, adică restituirea bunului. Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința nr. 80 din 20 ianuarie 2010 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că seria de sașiu a utilajului a fost modificată, din seria N8GH19386 fiind șterse ultimele cifre (386) și repoansonat 401, rezultând noua serie N8 GH19401, așa cum este menționat în contractul de vânzare – cumpărare.

Toate celelalte componente inserate ale buldoexcavatorului corespund, și raportându-se la mențiunile din procesul – verbal încheiat la 1 octombrie 2008 de inspectori din cadrul IPJ Dolj conform cărora seriile existente pe distribuitorul spate, pe spatele scaunului operator al bunului ce a făcut obiectul vânzării sunt 19836 (decât ce existentă pe partea dreaptă a utilajului fiind 19401), instanța constată că există identitate între bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing și cel ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare. Referitor la buna-credință a pârâților la încheierea actului, se reține că nici vânzătorul nu a precizat în baza căror acte deține bunul sau de la cine l-a achiziționat, dar nici cumpărătorul nu a explicat de ce a cumpărat un bun pentru care a plătit o sumă considerabilă fără a solicita de la vânzător prezentarea unor acte care să-i ateste proprietatea asupra bunului.

Este adevărat că bunul este unul mobil, însă se putea observa că seria este repoansonată, vopseaua cu care era protejată fiind ștearsă, conform planșelor foto anexă la raportul de expertiză. Or, aceste constatări nu presupun cunoștințe de specialitate, minime verificările trebuind să fie efectuate de către cumpărător. Mai mult, martora D.L., reprezentanta unei societăți care intermedia vânzarea unor astfel de utilaje, a menționat că l-a atenționat pe reprezentantul reclamantei asupra riscurilor cumpărării utilajului, având în vedere prețul mult mai mic ce i se ceruse, față de valoarea de nou a bunului.

Cum la momentul încheierii actului reprezentantul reclamantei avea cunoștință de prețurile practicate la vânzarea unui utilaj de modelul celui pe care dorea să-l cumpere, cum prețul plătit în cauză pentru bunul fabricat în acel an era cu mult inferior prețului unuia nou, fiind atenționat asupra acestui aspect, raportându-se și la existența modificărilor vizibile a seriei de sașiu, instanța reține reaua credință a cumpărătorului la încheierea contractului. Reaua credință a pârâtului vânzător este dovedită de efectuarea modificării seriei de sașiu, de refuzul acestuia de a se prezenta în instanță și de a da lămuriri necesare soluționării cauzei, respectiv, de a preciza de la cine deține bunul și în baza căror acte.

Contractul de vânzare-cumpărare ce are ca obiect vânzarea bunului altuia are astfel o cauză ilicită, sancțiunea fiind nulitatea absolută, conform art. 966 și art. 968 C. civ.. Răspunzând criticilor formulate de pârâți prin apelul promovat Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 34 din 10 martie 2011 a respins apelurile ca neîntemeiate. În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a apreciat în mod corect că SC A.L. I.F.N. SA a indicat drept temei al nulității cauza ilicită și imorală, conform art. 948 și art. 968 C. civ. și că nulitatea absolută poate fi invocată de proprietarul bunului, în calitate de persoană interesată, proprietarul bunului putând - neîndoielnic - să exercite și acțiunea în revendicare.

Verificând motivul de nulitate invocat, curtea de apel a reținut că între C.I.A. și SC A.L. I.F.N. SA s-a transmis un bun individual determinat, pentru care transferul proprietății are loc la momentul și prin individualizarea bunului. În cazul unui buldoexcavator, chiar dacă acesta este un utilaj și nu un vehicul supus circulației pe drumurile publice și, respectiv, înmatriculării, individualizarea bunului și, pe cale de consecință, transmiterea valabilă a dreptului de proprietate se face prin referire la model, an de fabricație și serie de identificare. Seria de identificare este poansonată pe motor, în actele de proveniență și, totodată, pe plăcuța de identificare - a se vedea planșa fotografică de la fila nr. 65 - raportul de expertiză depus în dosarul nr. 2432/63/2009 al Tribunalul Dolj.

Conform aceluiași raport de expertiză (filele 62-70), utilajul mai are o serie pe axa din spate, o serie pe puntea din spate, o serie pe axa din față, o serie a blocului motor și o serie a cabinei. Ca urmare, pentru a ști dacă persoana care vinde un astfel de utilaj este proprietarul lui, este obligatorie examinarea actelor sale de proprietate, mai exact verificarea în aceste acte a tuturor elementelor de identificare aflate pe caroseria bunului. Faptul că bunul nu era nou, adică la prima vânzare după import, ci second hand, nu înseamnă decât că vânzătorul nu ar fi trebuit să facă dovada că a contractat direct cu importatorul, și nicidecum că nu era necesar să fie proprietarul buldoexcavatorului pe care îl transmitea cumpărătorului, ori că nu era necesară verificarea de către părți a elementelor de identificare a utilajului pentru încheierea unei tranzacții valabile.

SC R.F.T. SRL nu este consumator, persoană fizică protejată de lege, ci profesionist, care desfășoară activitate specializată, în motivarea cererii de suspendare formulate în apel partea susținând că utilajul este folosit și absolut necesar în activitatea de demolare industrială și de valorificare a deșeurilor metalice și nemetalice. Ca urmare, încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu vânzătorul C.I.A., care nu deținea nici un act de proprietate a bunului, astfel încât nu era posibilă verificarea elementelor de identificare, care nu a oferit garanție, deși bunul era aproape nou, la un preț cu peste 10.000 euro mai mic decât cel practicat de dealer-ii autorizați și în pofida sfaturilor primite chiar de la dealer-ul SC B.I.

SA, reprezintă elemente de fapt ce infirmă buna credință a SC R.F.T. SRL, deoarece conduc la concluzia că apelanta pârâtă a cumpărat utilajul în cunoștință de cauză, în condițiile arătate, pe riscul său, fără elemente de siguranță, doar cu speranța că adevăratul proprietar nu va revendica bunul. De altfel, expertul tehnic a reținut și a depus, în acest sens, planșe fotografice, din care reiese că seria motorului, protejată de fabricant cu vopsea roșie, a fost grosolan modificată, fiind îndepărtată și vopseaua roșie, așa cum se observă din planșa fotografică de la fila nr. 66 din dosarul de fond. S-au înlăturat și criticile privind inexistența motivelor pentru care instanța de fond a înlăturat excepția lipsei de interes, având în vedere încheierea de ședință din 6 mai 2009 precum și pe cele privind încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (6) C. proc.

civ. considerându-se că instanța a fost investită atât cu o cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cât și cu un capăt de acțiune referitor la restituirea/revendicarea utilajului conform precizărilor la acțiune. S-au înlăturat și criticile formulate de apelantul C.I.A. cu privire la încălcarea dreptului său la apărare prin necomunicarea acțiunii introductive fiind respectate dispozițiile art. 114 alin. (2) C. proc. civ. Împotriva acestei soluții a declarat recurs SC R.F.T. SRL criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că soluția instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 129 alin. (4) și alin. (6) C. proc.

civ., raportat la precizarea din data de 6 mai 2009 când reclamanta a înțeles să renunțe la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare. De asemenea se arată că hotărârea criticată cuprinde motive contradictorii privind excepția lipsei de interes fiind încălcate și dispozițiile art. 67-68 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei, reclamanta-intimată având posibilitatea de a executa silit buldoexcavatorul ce a făcut obiectul contractului de leasing financiar. O altă critică face referire la încălcarea dispozițiilor art. 1909 alin. (1) C. civ. potrivit căruia lucrările mișcătoare se prescrie prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuință de vreo curgere de timp, când au apreciat că prezumția de proprietate aplicată SC R.F.T.

SRL a fost răsturnată. Recursul este nefondat. Din examinarea criticilor formulate în recurs rezultă că invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. recurenta nu face decât să reia criticile din cererea de apel. În mod justificat s-a înlăturat critica referitoare la inexistența motivelor pentru care instanța de fond a înlăturat excepția lipsei de interes, având în vedere că prin încheierea instanței de fond din 6 mai 2009 s-a reținut că prin precizarea depusă la acest termen reclamanta a înțeles să-și revendice bunul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare o solicită. Se vor înlătura și criticile privind încălcarea dispozițiilor Titlului VI art. 67-68 din Legea nr. 99/1999 având în vedere că în speța dedusă judecății nu se poate trece la executare silită întrucât prin falsificarea seriei de identificare s-a creat un impediment în ceea ce privește executarea silită.

Cu privire la critica ce vizează obiectul litigiului respectiv încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (6) C. proc. civ. se apreciază că în mod corect instanța anterioară a fost investită cu o cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți cât și cu un capăt de acțiune referitor la restituirea/revendicarea utilajului conform precizărilor la acțiune. Nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 1909 C. civ. având în vedere că potrivit acestui text de lege, „Lucrările mișcătoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fără să fie trebuință de vreo curgere de timp. Cu toate acestea, cel ce a pierdut sau cel cărui s-a furat un lucru, poate să-l revendice, în curs de trei ani, din ziua când l-a pierdut sau când i s-a furat, de la cel care-l găsește rămânând acestuia recurs în contra celui de la care îl are”.

Așa cum reține și instanța de apel art. 1909 C. civ. reglementează o prezumție relativă ce poate fi răsturnată. Față de cele arătate, rezultă, fără putință de tăgadă că, dacă un bun mobil se găsește în posesia unei persoane, iar această posesie se prezumă a echivala cu proprietatea asupra bunului, legea permite răsturnarea prezumției prin probă contrară. În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC R.F.T. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 34/2011 din 10 martie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 octombrie 2011.