ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 800/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 116/11.02.2016, Tribunalul Covasna a respins ca inadmisibilă cererea formulată de S.C. A. S.R.L. și B. în contradictoriu cu intimații S.C. C. S.A. și S.C. D. S.A., având ca obiect revizuirea sentinței civile nr. 1891/24.05.2012 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr. x/2011, în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost ea formulată.

Pentru a pronunța acesta sentința, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată sub dosar nr. x/2015, revizuenta S.C. A. S.R.L. prin reprezentanții săi legali, E. - administrator și B. - administrator judiciar în contradictoriu cu intimatele S.C. C. S.A. și D. S.A., a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ. încuviințarea cererii de revizuire și, în urma rejudecării în fond a litigiului să se dispună modificarea în tot a sentinței civile nr. 1891/2012 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr. x/2011, în sensul admiterii acțiunii revizuentei așa cum a fost formulată.

S-a mai solicitat suspendarea judecării litigiului potrivit art. 244 pct. l alin. (1) C. proc. civ. până la soluționarea irevocabilă a litigiului aferent dosarului civil ce se va forma în baza acțiunii de constatare a nulității absolute a contractului de închiriere utilaje nr. 13037/15.03.2010 și a procesului-verbal de predare-primire utilaje nr. x din 17.03.2010.

Prin sentința civilă nr. 1891/24 mai 2012, pronunțată în dosar nr. x/2011 al Tribunalului Covasna s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. având ca obiect obligarea acesteia la plata despăgubirilor în sumă de 285.700 RON, cu dobânda legală aferentă.

Pentru aceasta s-a arătat că prin cererea formulată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. C. S.A. și S.C. D. S..A solicitând obligarea celei dintâi la plata sumei de 285.700 RON, cu mențiunea că societatea bancară este beneficiara parțială a despăgubirilor.

S-a arătat că asigurătorul C. S.A. a refuzat să plătească reclamantei despăgubiri în dosarul de daună x, susținând că dispariția buldoexcavatorului marca x nu reprezintă furt sau tâlhărie. În opinia reclamantei este vorba de un eveniment asigurat.

Utilajul a fost predat de către reclamantă societății comerciale F. S.R.L. în baza contractului de închiriere nr. x/15.03.2010 și a procesului-verbal de predare-primire nr. x/17.03.2010 pe o perioadă de trei luni, dar la expirarea acesteia buldoexcavatorul nu a mai fost returnat.

La data de 16.03.2010 la cererea reclamantei s-a încheiat contractul de asigurare nr. x cu valabilitate 17.03.2010 - 16.03.2011, contractul de închiriere a fost încheiat anterior, la data de 15.03.2010, iar bunul a fost predat locatarului la data de 17.03.2010.

Analizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a căii de atac prin prisma prevederilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ. a reținut că una din acestea se referă la existența unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.

Prin sentința penală nr. 77/2014, menținută în parte prin decizia penală nr. 1071/A/2015 a Curții de Apel Cluj a fost condamnat inculpatul G. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, reținându-se că a încheiat în baza unei procuri notariale primită de la administratorul S.C. F. S.R.L. contractul de închiriere cu S.C. A. S.R.L. și a indus în eroare persoanele vătămate în ceea ce privește un element esențial și anume existența resurselor sale financiare.

S-a constatat că prin constituirea de parte civilă S.C. A. S.R.L. a solicitat plata despăgubirilor reprezentând chirie neachitată și contravaloarea buldoexcavatorului nerestituit la data expirării duratei contractului. Decizia penală nu a anulat contractul de închiriere și procesul-verbal de predare primire a utilajului, dar în schimb s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata integrală a despăgubirilor civile fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

S-a făcut referire și la faptul că nu a putut fi introdusă în cauză societatea de asigurare deoarece, în baza sentinței civile astfel cum a fost menținută în căile de atac, inclusiv prin decizia nr. 181/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, riscul contractului de închiriere nu poate fi transferat societății de asigurare, fiind un risc asumat de reclamantă în calitate de locator.

S-a arătat că la data de 09.10.2015 s-a înregistrat plângerea S.C. A. S.R.L. prin care solicită anularea contractului de închiriere utilaje nr. 13037/2010 și a procesului-verbal de predare-primire utilaje nr. x - 1/2010.

Prin Ordonanța de clasare din data de 16.11.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) din vechiul C. pen., fiind incidente în acest caz prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) teza 1 C. proc. pen. și anume fapta nu este prevăzută de legea penală.

În acest context s-a reținut că pe rolul Tribunalului Covasna s-a înregistrat o acțiune formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. având ca obiect să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere utilaje nr. 13037/2010 și a procesului-verbal de predare-primire utilaje nr. x - 1/2010.

Rezultă, așadar, că nu există un înscris care să fi fost reținut ca fals printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o ordonanță a procurorului. Cercetarea pe cale incidentă, de către instanța civilă, a existenței sau inexistenței infracțiunii de fals apare ca posibilă exclusiv atunci când o asemenea constatare nu mai este posibilă în cadrul unui proces penal, întrucât au intervenit împrejurări ce au valoarea unor impedimente legale la judecata penală.

Însă, în cazul de față, când procesul penal a fost pornit, însă judecata penală nu s-a realizat întrucât procurorul, pe cale de ordonanță, a stabilit că fapta nu este prevăzută de legea penală, nu se mai poate considera că cercetarea și eventuala constatare a infracțiunii devin posibile în cadrul cererii de revizuire, căci ele s-au analizat deja cu ocazia urmăririi penale, componentă a procesului penal.

Totuși, prevederile art. 322 pct. 4 trebuie interpretate nu numai în sensul că înscrisul a fost reținut ca fals odată cu stabilirea unei infracțiuni, ci și înscrisul al cărui conținut nu este real, chiar dacă, prin operațiunea de alterare a realității, nu s-a comis o infracțiune.

Rezultă din Ordonanță și din referatul de clasare că procesul-verbal de predare primire și contractul de închiriere a buldoexcavatorului nu sunt false, după cum din decizia penală reiese că infracțiunea de înșelăciune s-a săvârșit prin inducerea în eroare a persoanei vătămate - revizuenta în speță - în ceea ce privește existența resurselor financiare ale locatorului pentru plata chiriei.

Analizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a căii de atac prin prisma prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. instanța a constatat că una din condiții se referă la descoperirea unor înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților după dare hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Procesul penal a fost declanșat anterior soluționării definitive a litigiului în care se cere revizuirea și nu a fost finalizat, prin ordonanța parchetului sau deciziilor instanțelor penale, până la pronunțarea sentinței civile 1891/2012. Într-o astfel de situație, înscrisurile invocate ca acte noi nu puteau fi înfățișate în instanță întrucât nu era în putința părții să determine emiterea acestora de către autoritățile în drept, la o dată anterioară soluționării cauzei, spre a fi în măsură a se folosi de ele.

Ordonanța parchetului, referatul și decizia penală nr. 1424/2015 nu au putut fi avute în vedere de instanța civilă la pronunțarea soluției, dar pentru ca aceste înscrisuri să fie "doveditoare", în sensul dispoziției din art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată.

Această condiție nu este îndeplinită în cazul în care înscrisurile invocate nu atestă o altă situație de fapt decât aceea cuprinsă în acte anterioare ce au fost analizate cu ocazia judecării în fond.

Împotriva acestei sentințe prin care s-a respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ. vechi, a formulat apel in termen, revizuenta S.C. A. S.R.L., criticând sentința pentru nelegalitate si netemeinicie, susținând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire a sentinței civile nr. 1891/24.05.2012 pronunțată în dosarul civil nr. x/2011

Prin decizia civilă nr. 657/AP/05 mai 2016 Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins apelul formulat de apelanta-revizuentă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 116/11 februarie 2016 a Tribunalului Covasna.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut, în esență următoarele:

În cadrul motivelor de apel, apelanta a susținut faptul că instanța de fond trebuia să facă verificări sub aspectul veridicității datelor din contractul de închiriere utilaj și procesul-verbal de predare-primire care s-au încheiat între revizuentă și F. S.R.L. În cauză s-a stabilit corect de instanța de fond că nu pot fi aplicate prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. cu trimitere la înscrisul declarat fals, având în vedere că instanța penală în dosarul penal nr. x/2012, prin decizia penală definitivă nr. 1071/23 septembrie 2015 a menținut condamnarea inculpatului G., reprezentantul legal al societății care a închiriat buldozerul de la revizuentă, pentru infracțiunea de înșelăciune. Deși cercetarea săvârșirii acestei infracțiuni s-a realizat și față de înscrisurile menționate ca fiind "false" în opinia revizuentei în prezenta cerere de revizuire, instanța penală nu le declară false, așadar nu este îndeplinită condiția revizuirii întemeiată pe un înscris declarat fals printr-o hotărâre definitivă si irevocabilă. Într-adevăr, falsul invocat poate fi cercetat si pe cale incidentală atunci când nu se mai poate face printr-o hotărâre penala, însă în speță eventualele mențiuni false din contractul de închiriere la care face trimitere revizuenta privesc nr. de înmatriculare al trailerului cu care s-a transportat buldozerul închiriat, nr. cărții de înmatriculare a acestuia, numele șoferului si alte mențiuni care nu pot fi hotărâtoare pentru a atrage schimbarea soluției date irevocabil in dosarul nr. x/2011 in sensul constatării unui furt săvârșit de reprezentantul legal al firmei care a închiriat utilajul cu acordul revizuentei, furt ce ar face posibila aplicarea răspunderii contractuale a asiguratoriului. Revizuenta nu trebuie să neglijeze că, în raportul juridic dintre acesta și societatea la care a închiriat excavatorul, societatea asigurătoare nu este implicată, iar drepturile și obligațiile rezultate din contractul de închiriere dintre părțile contractante nu-i pot fi opuse terțului. Așadar, chiar dacă s-ar accepta susținerea revizuentei în sensul că înscrisurile menționate (contract de închiriere și proces-verbal de predare primire) ar fi false prin atestarea unor fapte care nu corespund realității nu ar fi îndeplinită condiția ca aceste înscrisuri sa fie hotărâtoare pentru soluționarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2011 prin care revizuenta pretindea în temeiul contractului de asigurare a bunului despăgubirile de la asigurator, având în vedere că nu pot justifica furtul ca și situație în care poate fi activată răspunderea asiguratorului.

În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. s-a constatat că în mod întemeiat instanța de fond a înlăturat susținerile revizuentei.

În jurisprudența CEDO s-a reținut în mod constant că revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un "defect fundamental", care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului, în situația în care el este/devine cunoscut în cursul procesului, atunci părțile au la îndemână căile ordinare de atac (cauza Popescu Stanca contra României, hotărâre publicată).

CEDO a apreciat că reprezintă defect fundamental, care justifică revizuirea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat, numai "circumstanțele nou descoperite", iar nu "circumstanțele noi". Circumstanțele care au legătură cu cazul, existaseră în cursul procesului și nu fuseseră dezvăluite judecătorului, devenind cunoscute numai după terminarea procesului, sunt "nou descoperite", în timp ce circumstanțele care privesc cazul, dar au luat naștere după proces, sunt "noi".

Simpla divergență de păreri, chiar și între doi experți, nu va putea reprezenta un asemenea defect fundamental și nu justifică desființarea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat (C. Stanca Popescu vs. România, hotărârea din 7 iulie 2009; Cauza Pradevnaia împotriva Rusiei, cerere nr. 69529/01, hotărârea din 18.11.2004).

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârii definitive, în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.

Art. 322 pct. 5 C. proc. civ. prevede că revizuirea unei hotărâri poate interveni în cazul în care, după darea unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Din analiza acestor condiții de admisibilitate, rezultă că sfera de aplicare a revizuirii pentru înscrisuri noi este foarte limitată. Astfel, în literatura de specialitate s-a subliniat faptul că, noțiunea de "înscris" trebuie luată în accepțiunea ei restrânsă, necuprinzând declarații de martori chiar autentificate, rapoarte de expertiză, mărturisiri. În al doilea rând, înscrisul trebuie să fie opozabil părții adverse, deci dacă aceasta nu a participat la operațiunea contestată prin înscris, este necesar ca înscrisul respectiv să fi dobândit dată certă (C. proc. civ., comentat și adnotat, Gabriel Boroi, Dumitru Rodescu, Editura ALL). Dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, astfel cum este garantat la art. 6 din Convenție trebuie interpretat în lumina preambulului la Convenție, ale cărui dispoziții relevante afirmă că statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii juridice, care impune printre altele ca, atunci când instanțele pronunțată o hotărâre irevocabilă, decizia acestora să nu fie contestată (hotărârea Brumărescu împotriva României, 28 octombrie 1999, Culegere de hotărâri și decizii, 1999 - VII, pct. 61, CEDO).

Acest principiu subliniază faptul că niciuna din părți nu are dreptul de a solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o reaudiere și o nouă decizie într-o cauză. Atribuția de revizuire a instanțelor superioare ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor judiciare, neîndeplinirea justiției și nu pentru substituirea unei revizuiri.

Revizuirea nu poate fi tratată ca un apel deghizat, iar simpla posibilitate de a avea două puncte de vedere asupra subiectului nu este un motiv pentru reexaminare. Îndepărtarea de la principiul respectiv este justificată doar când este impusă de circumstanțe cu caracter substanțial și convingător (cauza Riabik împotriva Rusiei nr. 52854/1999, pct. 52, CEDO -2003-X; cauza Stanca Popescu împotriva României nr. 8727/03, hotărârea din 7 iulie 2009).

Revizuenta susține că ar exista înscrisuri noi de natură a atrage revizuirea sentinței civile nr. 1891/24.05.2012 și menționează Ordonanța din 16.11.2015 și referatul de clasare, ambele datând din anul 2015, din dosarul penal nr. x/2015 de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, decizia penală nr. 1424/16.11.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, aflat pe rolul Curții de Apel Cluj precum și hotărârea ce se va pronunța în dosarul format în urma promovării unei acțiuni de constatare nulitate, copia acesteia din urmă fiind atașate la cererea de revizuire.

Conform art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., înscrisul trebuie să fi existat la data pronunțării hotărârii, ceea ce înseamnă că înscrisurile constituite ulterior nu pot servi drept temei al revizuirii. Or, toate înscrisurile la care face referire revizuenta, nu au existat la data pronunțării sentinței civile nr. 1891/24.05.2012, ele fiind emise în 2015.

Tocmai de aceea nu s-a impus nici suspendarea judecății prezentei cereri de revizuire până la soluționarea cererii în constatarea nulității absolute a contractului de închiriere ce face obiectul dosarului nr. x/2015 al Tribunalului Covasna - dosar fond. Această cerere de chemare în judecată fiind introdusă la Tribunalul Covasna în 22.12.2015 odată cu cererea de revizuire nu întrunește condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. descrise mai sus. Chiar dacă instanța de fond a reținut în considerentele sentinței atacate că s-a formulat această cerere de suspendare a cauzei, însă a omis a dispune asupra ei, prin rediscutarea cererii în cadrul apelului exercitat împotriva sentinței nr. 116/11.02.2016, s-a soluționat cererea revizuentei conform mențiunilor din încheierea de la termenul din 28.04.2016.

În consecință, pentru toate aceste considerente, instanța a respins apelul formulat împotriva sentinței civile prin care în mod judicios prima instanță a considerat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire pentru motivele invocate raportat la sentința civilă nr. 1891/24.05.2012 a Tribunalului Covasna.

Împotriva deciziei civile nr. 657/Ap/05 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă și a încheierii din data de 28 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul civil nr. x/2015 a declarat recurs revizuenta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B.. și prin administrator special E., solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului, admiterea în recurs a cererii de suspendare formulată în fond și menținută în apel, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii în principiu ca admisibilă a revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ. și, în principal, trimiterea spre rejudecarea apelului, cu admiterea cererii în probațiune formulată în fond și, după caz, în apel, a cererii de suspendare formulată în fond și menținută în apel și, în subsidiar, a revizuirii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului revizuenta a susținut, în esență, că instanța de apel, ținând cont și de probatoriul administrat, interpretează greșit prevederile art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ., în sensul constatării inadmisibilității cererii de revizuire și respinge nelegal cererea de suspendare a judecății.

Acțiunea în despăgubire a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1891/24.05.2012 instanța motivând în ce privește evenimentul asigurat, după analizarea legăturii contractuale dintre contractul de asigurare și acela de închiriere, că nu există, aspect menținut și în recurs prin decizia nr. 181/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că neexecutarea obligațiilor contractuale nu poate fi calificată ca un element care survine brusc și neprevăzut. Înalta Curte de Casație și Justiție mai analizează și influența infracțiunii de înșelăciune asupra evenimentului asigurat constatând că în ce privește consimțământul locatorului în a preda bunul asigurat către locatar sau infractor există diferență între infracțiunile de înșelăciune și respectiv furt sau tâlhărie.

S-a arătat că un contract și un proces-verbal care sunt falsuri sau inexistente, fiind nule absolut sunt motive întemeiate pentru a aprecia din nou atât riscul asigurat cât și variabilele determinante în răspunderea asigurătorului, fiindcă în lipsa înscrisurilor nule sau ținând cont de elementele false, nu se poate vorbi de o legătură contractuală și nici de consimțământ valabil exprimat în predarea utilajului.

Contrar opiniei instanței de apel, recurenta a considerat că înscrisurile la care s-a referit în revizuire sunt determinante și sunt și înscrisuri noi.

Recurenta a susținut că pot fi considerate înscrisuri noi în sensul prevăzut la art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. și înscrisuri care poartă dată ulterioară sentinței a cărei revizuire se solicită. Sunt "înscrisurile noi": ordonanța din data de 16.11.2015 și referatul cu propunere de clasare, decizia penală nr. 1424/A/16.11.2015 și soluția din dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Covasna, având obiect constatare nulitate absolută contract de închiriere, fiindcă toate aceste înscrisuri și procese sunt rezultatele plângerii penale depuse anterior pronunțării sentinței a cărei revizuire se cere, înregistrată la data de 03.06.2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, în acest sens pronunțându-se și Tribunalul Suprem, decizia nr. 1592/1988, în R.R.D. nr. 3/1989, p.74, și mai mult aceste înscrisuri nu puteau fi înfățișate instanței fiindcă nu era cu putință la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se cere să determine pronunțarea lor.

Pentru motivele mai sus învederate recurenta a solicitat admiterea recursului și judecând din nou să fie luate în considerare toate motivele invocate în fața instanțelor inferioare.

S-a arătat că din dovezile existente la dosarul cauzei reiese că inculpatul G. a fost condamnat și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 215 alin. (3) C. pen., înșelăciune prin convenții, reținându-se agravanta prevăzută la art. 215 alin. (2) C. pen. fiindcă cu scopul de a însuși utilajul, a utilizat mijlocul fraudulos de a emite CEC-uri, deși știa că nu are disponibilități pentru a le onora, înșelând astfel la încheierea contractului și procesului-verbal de predare primire din 17.03.2010, dată când acesta a intrat efectiv în posesia utilajului și ulterior acestei date. Scopul inculpatului era de a deposeda recurenta de utilaj și de a-l însuși, creând astfel pentru sine un folos material. În baza noului C. pen. atât contractul de închiriere cât și procesul-verbal de predare sunt falsuri, în sensul că conțin elemente neconforme cu adevărul. Toate acestea duc la concluzia că contractul de închiriere și procesul-verbal de predare primire sunt lovite de nulitate absolută, deci nu pot constitui suport pentru a susține previzibilitatea contractuală a riscului asigurat în baza clauzelor art. 5.2 lit. g) și 10.3 din contractul de închiriere.

Recurenta a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 322 pct. 4 și 5 C. proc. civ., încât se impune admiterea în principiu a revizuirii, rejudecarea acțiunii și modificarea în tot a hotărârii judecătorești atacate.

S-a susținut că s-a solicitat suspendarea judecării revizuirii, potrivit art. 244 pct. 1 alin. (1) C. proc. civ., fiindcă soluția ce se va pronunța chiar în ce privește admisibilitatea revizuirii depinde nemijlocit și de soluționarea irevocabilă a litigiului aferent dosarului civil nr. x/2015, ce s-a format în baza acțiunii de constatare a nulității absolute a contractului de închiriere utilaje nr. 13037/15.03.2010 și a procesului-verbal de predare-primire utilaje nr. x din 17.03.2010. În lipsa contractului și procesului-verbal de predare-primire nu se mai poate vorbi de "legătura contractuală" dintre contractul de asigurare și contractul de închiriere și nici de riscul contractului de închiriere, ci de o răspundere delictuală, risc asigurat, așa cum acest fapt reiese și din soluțiile date în litigiile penale, care s-au obținut în baza plângerii penale înregistrate la data de 03.06.2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe. Practic, acțiunea în constatare a nulității absolute se bazează pe plângerea penală, este o continuare a soluționării legale a acestei plângeri, și este o acțiune care ar fi trebuit să fie soluționată în cadrul penal, recurenta fiind constrânsă a apela la această acțiune civilă fiindcă contestația formulată împotriva deciziei Curții de Apel Cluj Napoca și bazată parțial pe același obiect ca acțiunea civilă (obiect al dosarului civil nr. x/2015) a fost respinsă. Astfel judecarea revizuirii ar fi trebuit suspendată, potrivit art. 244 pct. 1 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a litigiului aferent dosarului civil nr. x/2015, chiar înainte de a fi soluționată admisibilitatea revizuirii. Înscrisurile noi atașate la cererea de revizuire, toate obținute în baza plângerii penale înregistrate la data de 03.06.2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, elementele false din contract și procesul-verbal de predare-primire și soluția ce urma să se pronunțe în dosarul civil nr. x/119/2015, în ansamblul lor sunt de natură să ducă la o altă soluție decât hotărârea judecătorească netemeinică și nelegală atacată bazată pe aceste înscrisuri false și lovite de nulitate absolută cu efect retroactiv. Așa cum reiese din decizia penală nr. 1071/2015, din dosarul penal nr. x/2012 recurenta a fost înșelată la semnarea convențiilor de către inculpatul G., pe care le consideră false, fiind de părere că înșelăciunea (și falsul) este un eveniment care survine brusc și neprevăzut și este un risc asigurat de către asigurătorul de răspundere civilă în baza poliței de asigurare CPM nr. x. Recurenta a considerat că între părți a existat un contract de asigurare valabil, a suferit un prejudiciu prin evenimentul asigurat, riscul era asigurat, deci societatea de asigurare trebuia să-l despăgubească. Motivul refuzului de plată este neîntemeiat și cererea de revizuire trebuie soluționată și în baza hotărârii irevocabile din dosarul civil nr. x/2015

Analizând motivele de recurs formulate împotriva deciziei recurate și a încheierii din 28 aprilie 2016, care face parte integrantă din hotărâre Înalta Curte apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de revizuentă.

Recurenta-revizuentă a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susținând că dezlegarea pricinii depinde de soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/2015, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de închiriere utilaje nr. 13037/15 martie 2010 și a procesului-verbal de predare-primire utilaje nr. x din 17 martie 2010, întrucât în lipsa contractului de închiriere și a procesului-verbal de predare-primire nu se mai poate vorbi de legătura contractuală dintre contractul de asigurare și contractul de închiriere și nici de riscul contractului de închiriere, ci de o răspundere delictuală, risc asigurat, așa cum rezultă și din soluțiile date în urma plângerii penale înregistrată la data de 03 iunie 2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe.

În conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Suspendarea, în temeiul acestui text de lege este facultativă, iar nu obligatorie, instanța putând să aprecieze în ce măsură soluționarea pricinii depinde de dreptul care face obiectul altei judecăți.

Înalta Curte constată că încheierea atacată este pronunțată în strictă concordanță cu dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța de apel apreciind corect că cererea de suspendare a judecății cererii de revizuire până la soluționarea dosarului civil nr. x/2015 nu se justifică întrucât prin această cerere s-au invocat doar aspecte ce țin de fondul cauzei, nu veritabile motive de suspendare prin care să se demonstreze că dezlegarea prezentei revizuiri ar fi influențată de soluția irevocabilă pronunțată în dosarul mai sus evocat.

Potrivit prevederilor art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.

În mod constant în doctrină și jurisprudență s-a arătat că revizuirea este justificată în egală măsură nu numai de înscrisul reținut ca fals odată cu săvârșirea unei infracțiuni, ci și de acela al cărui conținut nu corespunde realității, chiar și atunci când prin operațiunea de alterare a realității nu s-a comis o infracțiune. Instanța de revizuire urmând să stabilească ea însăși dacă înscrisul în temeiul căruia s-a dat hotărârea are sau nu un conținut real.

De asemenea este necesar ca acest înscris să fi avut un caracter determinant în modul în care a fost soluționată cauza prin hotărârea supusă revizuirii.

Interpretând prevederile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. în sensul reținut mai sus, instanța de apel a statuat în mod corect că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii prin prisma prevederilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază justețea raționamentului juridic al instanței de apel care a reținut pe de o parte că, prin hotărârea penală inculpatul G. - care în baza unei procuri notariale primită de la administratorul S.C. F. S.R.L. a încheiat contractul de închiriere cu S.C. A. S.R.L. - a fost condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune și nu pentru săvârșirea unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) din vechiul C. pen., iar în ceea ce privește înscrisurile menționate de revizuentă ca fiind false (contractul de închiriere utilaje și procesul-verbal de predare-primire) acestea nu au fost declarate false printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o ordonanță a procurorului și pe de altă parte că, chiar dacă s-ar accepta că înscrisurile ar fi false, prin atestarea unor fapte care nu corespund realității nu este îndeplinită condiția ca aceste înscrisuri să fie hotărâtoare pentru soluționarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2011, având ca obiect despăgubiri în temeiul contractului de asigurare a bunului, întrucât nu pot justifica furtul, situație în care poate fi activată răspunderea asigurătorului.

Mențiunile false din contractul de închiriere utilaje și procesul-verbal de predare-primire, constatarea nulității absolute a acestora din urmă nu sunt hotărâtoare pentru a atrage schimbarea soluției în dosarul nr. x/2011 în sensul constatării unui furt săvârșit de reprezentantul S.C. F. S.R.L., furt ce ar face posibilă antrenarea răspunderii contractuale a asigurătorului, sau a altui eveniment asigurat care să se încadreze în cele prevăzute de art. 2.1 din condițiile speciale de asigurare.

Instanța de apel și-a fundamentat soluția pe raportul juridic dintre părți născut ca urmare a încheierii contractului de asigurare și s-a pronunțat în raport de acesta, neschimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia reținând corect că înscrisurile nu asigură premisa pentru încadrarea în riscul asigurat.

De asemenea se reține că, constatarea nulității absolute a contractului de închiriere și procesului-verbal de predare-primire conform deciziei civile nr. x/Ap din 16 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2015, precum și efectele acestei nulități nu-i pot fi opuse terțului, respectiv societății de asigurare.

Analizând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. instanța de apel a reținut în mod judicios că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile legale.

Motivul de revizuire are în vedere situația în care, la data pronunțării hotărârii atacate, instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri, deoarece fie nu i-au putut fi înfățișate de revizuentă, din motive mai presus de voința ei, fie au fost reținute de partea adversă, înscrisuri care, în mod evident, erau de natură a schimba soluția.

În cauză s-a constatat în mod corect de instanța de apel că, ordonanța parchetului, referatul de clasare, deciziile penale, hotărârile civile pronunțate în dosarul nr. x/2015, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de închiriere utilaje și a procesului-verbal de predare-primire, la care face referire revizuenta ca fiind înscrisuri noi de natură a atrage revizuirea sentinței nr. 1891/24.05.2012 pronunțată de Tribunalul Covasna, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2/Ap din 28 ianuarie 2013 a Curții de Apel Brașov și irevocabilă prin decizia nr. 181/23 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu pot constitui temei al revizuirii, deoarece nu au existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită și nu sunt determinante, în sensul că nu sunt de natură a schimba soluția pronunțată din punct de vedere al riscului asigurat în sensul convenit de părți prin art. 2.1 din condițiile speciale de asigurare.

În consecință, pentru considerentele ce preced, se constată că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat împotriva încheierii din 28 aprilie 2016 și deciziei civile nr. 657/Ap din 05 mai 2016, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B.. și prin administrator special E. împotriva încheierii din 28 aprilie 2016, precum și împotriva deciziei civile nr. 657/Ap din 05 mai 2016, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 mai 2017.