ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 378/2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă, revizuenta SC A. SRL a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 507/A din 10 noiembrie 2015 a Tribunalului Covasna pronunțată în dosarul nr. x/2014.

Tribunalul Covasna, secția civilă, prin decizia civilă nr. 563/A din 11 octombrie 2016 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 507/A din 10.11.2016 a Tribunalului Covasna, întemeiată pe motivele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Covasna și s-a declinat în favoarea Curții de Apel Brașov competența de soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenta SC A. SRL, având ca obiect contrarietatea dintre decizia civilă nr. 410/A/06.10.2015 și decizia civilă nr. 507/A din 10.11.2015, ambele pronunțate de Tribunalul Covasna.

Curtea de Apel Brașov - Secția civilă prin decizia civilă nr. 327/Ap din 21 februarie 2017 a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL, având ca obiect contrarietatea dintre decizia civilă nr. 410/A din 06.10.2015 și decizia civilă nr. 507/A din 10.11.2015, ambele pronunțate de Tribunalul Covasna.

Împotriva deciziei civile nr. 327/Ap din 21 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a declarat recurs SC A. SRL.

În susținerea cererii de recurs, recurenta după prezentarea nemulțumirilor privind reținerile Tribunalului Covasna, a arătat, în esență, că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 410/A din 06 octombrie 2015 pronunțată în acest dosar între aceleași părți și cu același obiect.

După redarea unor fragmente din considerentele deciziei nr. 410/A din 06 octombrie 2015 și din decizia nr. 507/A din 10.11.2015, recurenta susține că sunt contradictorii.

Recurenta susține că prin decizia atacată, instanța nu a cercetat, nu a pus în discuție contradictorie și nu s-a pronunțat asupra cererii de recalificare a căii de atac depusă la dosar la data de 22 martie 2016, menționând în decizie caracterul definitiv al deciziei în locul recursului prevăzut de art. 480 alin. (5) din C. proc. civ.

De asemenea, susține recurenta, instanța nu s-a pronunțat pe cererea de constatare a nulității din 24 mai 2016 a deciziei civile nr. 507/A pronunțată în data de 10 noiembrie 2015 de Tribunalul Covasna, iar procedura desfășurată în fața acestei instanțe nerăspunzând exigențelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și principiilor fundamentale ale procesului civil prevăzut în art. 5, 6, 7, 8, 9, 13, 14, 22 și 237 din C. proc. civ.

Astfel, susține recurenta, nepronunțarea asupra acestor cereri înseamnă nepronunțarea asupra unor excepții pentru care se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare potrivit legii.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului și să se constate că hotărârea atacată este nelegală.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata S.C. B. S.R.L. a invocat inadmisibilitatea cererii de recurs, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 30 iunie 2017, în unanimitate, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor a fost comunicat părților la data de 05 iulie 2017.

Prin încheierea din data de 16 noiembrie 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins inadmisibilitatea cererii de recurs, a admis în principiu recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 327/Ap din 21 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, și a acordat termen la data de 15 februarie 2018 în ședință publică, cu citarea părților.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Examinând decizia recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța care a soluționat cererea de revizuire a aplicat corect dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive, care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în anumite cazuri, strict determinate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să existe hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente, părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Așadar, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului ca fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabila, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

În speța dedusă judecății, recurenta-revizuentă a invocat pretinsa contrarietate între decizia civilă nr. 410/A/2015 față de decizia civilă nr. 507/A/2015, ambele pronunțate de Tribunalul Covasna.

Se constată că instanța de revizuire a reținut că, decizia civilă nr. 410/A/2015 a constituit decizia de trimitere spre rejudecare a unei cauze, iar decizia civilă nr. 507/A/2015 a reprezentat soluția pronunțată de Tribunalul Covasna în rejudecarea cauzei.

Astfel fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța de revizuire analizând admisibilitatea cererii de revizuire a constatat în mod corect că nu ne aflăm în ipoteza a două procese identice în care s-au pronunțat soluții contrare, pentru ca cea de a doua hotărâre care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi să fie anulabilă prin procedura revizuirii.

Susținerile recurentei potrivit cărora instanța nu s-a pronunțat pe cererea de recalificare a căii de atac și cererea de constatare a nulității, vor fi înlăturate.

După cum reiese din încheierea din data de 14 februarie 2017, Curtea de Apel Brașov constatând că Tribunalul Covasna s-a pronunțat prin încheieri premergătoare, în dosarul nr. x/2016, asupra cererii de constatare a nulității și a cererii de recalificare a căii de atac ce privesc decizia civilă nr. 507/A/2015, în mod corect, a dispus disjungerea cererilor și trimiterea acestora spre soluționare în dosarul nr. x/2016, în temeiul dispozițiilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ.

Astfel încât nu se poate reproșa instanței investită cu soluționarea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că nu s-a pronunțat asupra cererilor de constatare a nulității și a recalificării căii de atac, atât timp cât împotriva deciziei nr. 563/A/2016 partea a înțeles să declare apel, ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 cât timp dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ. prevăd în mod expres că încheierile premergătoare se judecă odată cu fondul.

Totodată, este de necontestat că art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

În soluționarea cauzei, instanța investită cu soluționarea cererii de revizuire a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil.

Având în vedere aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 327/Ap din 21 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 327/Ap din 21 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2018.