ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 268/2012

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București,

reclamantul R.G. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții

Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Ministerul Justiției,

obligarea

pârâților la soluționarea cererii

sale de redobândire a cetățeniei române într-

un termen rezonabil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la

data de 19 februarie 2010 a

depus

cererea pentru redobândirea cetățeniei la sediul Secției Consulare a

Ambasadei

României la Chișinău, iar prin petițiile din 18 martie 2010 și

04 martie 2010 a solicitat informații cu privire

la stadiul dosarului său, fără ca,

până la momentul de față, acesta să

fie soluționat.

Prin întâmpinare, pârâtul

Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive, raportat la dispozițiile O.U.G. nr. 5 din 05

februarie 2010.

Pârâta

Autoritatea Națională pentru Cetățenie, prin întâmpinare, a

invocat excepția prematurității cererii de

chemare în judecată, față de

împrejurarea

că, la data introducerii prezentei acțiuni, cererea reclamantului

de redobândire a cetățeniei române nici nu fusese

înregistrată la Secretariatul

Comisiei;

aceasta fiind înregistrată abia în data de 16 iulie 2010 sub nr. 32423/RD, în

subsidiar solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât

verificările privind soluționarea cererii nu au fost finalizate.

apel

Prin sentința nr. 427 din 24 ianuarie 2011,

Curtea de Apel București a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtului Ministerul Justiției, respingând acțiunea față de acest pârât.

Totodată, Curtea de Apel București a respins atât excepția

prematurității, invocată de pârâta Autoritatea

Națională pentru Cetățenie, precum și acțiunea formulată de reclamantul R.G.,

în

contradictoriu cu pârâții

Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Ministerul

Justiției, ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, că este întemeiată excepția

lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, având în vedere că

dispozițiile art. 6 și 14 din O.U.G. nr. 5/2010,

stabilesc în sarcina pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie

atribuțiile

privind soluționarea cererilor ce formează obiectul

dosarului de față, astfel că, ministerul pârât nu mai poate fi subiect al

raportului juridic dedus judecății.

Referitor la excepția prematurității acțiunii, Curtea de apel

a apreciat că aceasta este nefondată, neputând fi primită apărarea, potrivit

căreia

acțiunea reclamantului este prematur

introdusă, câtă vreme, cererea sa a fost

înregistrată la Secretariatul Comisiei sub nr. 32423, în data de 16

iulie 2010,

nefiind până la momentul de față.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a constatat că din actele de la dosarului

rezultă că autoritatea pârâtă nu dispune de toate

datele necesare soluționării

cererii de redobândire a cetățeniei române

formulată de reclamantul

R.G., astfel că nu

se poate reține refuzul nejustificat al

autorității privind soluționarea acestei cereri și asta cu atât mai mult

cu cât,

intervalul de timp scurs de la data înregistrării cererii la

Secretariatul

Comisiei - 16 iulie 2010 și

momentul pronunțării hotărârii - nu a fost depășit

termenul rezonabil de

soluționare.

exercitată

Împotriva acestei sentințe reclamantul R.G. a

formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea recursului se

arată că, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din legea

cetățeniei române nr. 21/1991 modificată, comisia

va verifica îndeplinirea

condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române într-un

termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii.

Prin urmare, recurentul

susține că instanța de fond a apreciat greșit că,

în cauză, nu a fost depășit termenul rezonabil de

soluționare a cererii de

redobândire

de la momentul înregistrării cererii sale, respectiv la data de 16

iunie

2010.

În preambulul Ordonanței

de urgență nr. 5/2010 privind înființarea,

organizarea și funcționarea

Autorității Naționale pentru Cetățenie sunt

precizate

în mod expres motivele adoptării acesteia, rezultând fără echivoc

faptul că termenul de 5 luni de zile în care

trebuie analizat dosarul este unul

imperativ.

A mai susținut recurentul

că din punct de vedere al analizării cererii de

redobândire a cetățeniei

române, amânarea acestei operațiuni este

nejustificată,

raportat la prevederile art. 6 și art. 10 din Convenția Europeană

asupra

Cetățeniei.

II. Considerentele înaltei

Curți asupra recursului

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum și a prevederilor art.

304 și 304

1

C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Prima

instanță a respins acțiunea reclamantului, reținând, în esență,

că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat din

partea pârâtei Autoritatea

Națională pentru Cetățenie de a rezolva

cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei romane.

În

termenii art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat se

înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva

cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în

executare a actului administrativ emis ca urmare a

soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii

prealabile;".

În

speță, chiar dacă cererea reclamantului nu a fost soluționată înăuntrul

termenului prevăzut de art. 14

1

din

Legea nr. 21/1991, nu se

poate vorbi de un refuz nejustificat, în sensul

legii contenciosului

administrativ, în

condițiile în care, așa cum rezultă din probatoriu, Comisia

pentru Cetățenie, nu a dispus de toate datele

necesare soluționării cererii de

redobândire a cetățeniei române

formulată de reclamantul R.G.

Pe

de altă parte, înalta Curte are în vedere și faptul că cererea

reclamantului înregistrată sub nr. 32423/RD/2010,

a fost avizată pozitiv de

Comisia pentru cetățenie la data de 17

ianuarie 2012.

Față

de situația de fapt existentă, înalta Curte apreciază că

nesoluționarea cererii recurentului-reclamant de

redobândire a cetățeniei

române până la momentul introducerii cererii de

chemare în judecată, nu

poate fi calificată

ca un refuz nejustificat, în sensul pe care art. 2 lit. i) din

Legea nr.

554/2004 îl conferă acestei sintagme.

Acordarea cetățeniei române nu este un drept

absolut sau o obligație

pentru statul

român, ci doar o posibilitate instituită în favoarea persoanelor

care

solicită și îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, urmând ca

președintele Autorității Naționale pentru

Cetățenie să aprecieze asupra

propunerilor

Comisie, potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991.

Astfel

fiind, înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt

nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a

pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat,

neexistând

motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea

nr.

554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de R.G. împotriva

sentinței

nr. 427 din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București - secția a

VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie

2012.