ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 268/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 268/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul R.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Ministerul Justiției, obligarea pârâților la soluționarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române într- un termen rezonabil. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 19 februarie 2010 a depus cererea pentru redobândirea cetățeniei la sediul Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău, iar prin petițiile din 18 martie 2010 și 04 martie 2010 a solicitat informații cu privire la stadiul dosarului său, fără ca, până la momentul de față, acesta să fie soluționat.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la dispozițiile O.U.G. nr. 5 din 05 februarie 2010. Pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, prin întâmpinare, a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, față de împrejurarea că, la data introducerii prezentei acțiuni, cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române nici nu fusese înregistrată la Secretariatul Comisiei; aceasta fiind înregistrată abia în data de 16 iulie 2010 sub nr. 32423/RD, în subsidiar solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât verificările privind soluționarea cererii nu au fost finalizate. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 427 din 24 ianuarie 2011, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, respingând acțiunea față de acest pârât.
Totodată, Curtea de Apel București a respins atât excepția prematurității, invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, precum și acțiunea formulată de reclamantul R.G., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Ministerul Justiției, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, având în vedere că dispozițiile art. 6 și 14 din O.U.G. nr. 5/2010, stabilesc în sarcina pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie atribuțiile privind soluționarea cererilor ce formează obiectul dosarului de față, astfel că, ministerul pârât nu mai poate fi subiect al raportului juridic dedus judecății.
Referitor la excepția prematurității acțiunii, Curtea de apel a apreciat că aceasta este nefondată, neputând fi primită apărarea, potrivit căreia acțiunea reclamantului este prematur introdusă, câtă vreme, cererea sa a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei sub nr. 32423, în data de 16 iulie 2010, nefiind până la momentul de față. Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că din actele de la dosarului rezultă că autoritatea pârâtă nu dispune de toate datele necesare soluționării cererii de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamantul R.G., astfel că nu se poate reține refuzul nejustificat al autorității privind soluționarea acestei cereri și asta cu atât mai mult cu cât, intervalul de timp scurs de la data înregistrării cererii la Secretariatul Comisiei - 16 iulie 2010 și momentul pronunțării hotărârii - nu a fost depășit termenul rezonabil de soluționare.
3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe reclamantul R.G. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din legea cetățeniei române nr. 21/1991 modificată, comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii.
Prin urmare, recurentul susține că instanța de fond a apreciat greșit că, în cauză, nu a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii de redobândire de la momentul înregistrării cererii sale, respectiv la data de 16 iunie 2010. În preambulul Ordonanței de urgență nr. 5/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Cetățenie sunt precizate în mod expres motivele adoptării acesteia, rezultând fără echivoc faptul că termenul de 5 luni de zile în care trebuie analizat dosarul este unul imperativ. A mai susținut recurentul că din punct de vedere al analizării cererii de redobândire a cetățeniei române, amânarea acestei operațiuni este nejustificată, raportat la prevederile art. 6 și art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei.
II. Considerentele înaltei Curți asupra recursului Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum și a prevederilor art. 304 și 304 1 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Argumentele de fapt și de drept relevante Prima instanță a respins acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat din partea pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie de a rezolva cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei romane.
În termenii art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat se înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;". În speță, chiar dacă cererea reclamantului nu a fost soluționată înăuntrul termenului prevăzut de art. 14 1 din Legea nr. 21/1991, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat, în sensul legii contenciosului administrativ, în condițiile în care, așa cum rezultă din probatoriu, Comisia pentru Cetățenie, nu a dispus de toate datele necesare soluționării cererii de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamantul R.G.
Pe de altă parte, înalta Curte are în vedere și faptul că cererea reclamantului înregistrată sub nr. 32423/RD/2010, a fost avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie la data de 17 ianuarie 2012. Față de situația de fapt existentă, înalta Curte apreciază că nesoluționarea cererii recurentului-reclamant de redobândire a cetățeniei române până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul pe care art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme. Acordarea cetățeniei române nu este un drept absolut sau o obligație pentru statul român, ci doar o posibilitate instituită în favoarea persoanelor care solicită și îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, urmând ca președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie să aprecieze asupra propunerilor Comisie, potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991.
Astfel fiind, înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de R.G. împotriva sentinței nr. 427 din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.