ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra contestației în anulare

formulată în cauză,

În baza actelor

și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

La data de 10

noiembrie 2010, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, se

cția penală, a fost înregistrată

contestația în anulare formulată de

contestatorul

C.D., deținut în Penitenciarul Giurgiu împotriva

deciziei penale nr. 975 din 27 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte

de

Casație și Justiție în dosarul nr. 7994/2/2006.

În motivarea contestației, C.D. a

susținut că la 22

februarie 2007, data

soluționării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a

recursului

declarat de acesta împotriva deciziei penale nr. 794/A din 13

noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze

cu

minori și de familie, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu

intimata

parte vătămată C.M.G. și cu

intimata parte civilă P.E.D.

,

invocând, în drept, dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen.

Solicitând să se constate că sunt îndeplinite

condițiile

prevăzute de lege,

contestatorul a cerut admiterea contestației și suspendarea

executării pedepsei până la rejudecarea recursului

cu respectarea dispozițiilor

legale.

Înalta Curte,

examinând contestația în anulare formulată de contestatorul

C.D., constată

că este inadmisibilă pentru considerentele ce vor

fi expuse în cele ce urmează:

Potrivit

dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., - caz de

contestație în

anulare invocat în cauză -, împotriva hotărârilor penale definitive se poate

face contestație în anulare „când procedura de citare a părții pentru

termenul la care

s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii".

În cadrul

procedurii de soluționare a contestației în anulare, instanța este

obligată,

potrivit art. 391 C. proc. pen., să examineze, mai întâi, admisibilitatea în

principiu a cererii de contestație întemeiată pe vreunul

din cazurile

prevăzute în art. 386 lit. a) – c) și e) C. proc. pen.,

ocazie cu care

va constata dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de

lege (art. 388 C. proc. pen.), dacă motivul pe care

se sprijină

contestația este unul din cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen.

și dacă în

sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate

dovezi care sunt la dosar.

Prin urmare, în

această fază prealabilă, instanța se limitează doar la

verificarea

cererii de contestație în anulare sub aspectul regularității sale,

respectiv, al

îndeplinirii condițiilor legale de folosire a acestei căi extraordinare

de atac, judecata

fiind doar una de admisibilitate în principiu.

Prin decizia

penală nr. 974 din 22 februarie 2007 pronunțată de Înalta

Curte de Casație

și Justiție în dosarul nr. 7994/2/2006, împotriva căreia

contestatorul

C.D. a formulat contestație în anulare, s-a admis

recursul

declarat de acesta (în calitate de inculpat) împotriva deciziei penale nr.

794/A din 13

noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu

minori și de familie, s-au casat decizia atacată și sentința

penală nr. 291

din 8 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, numai

cu privire la omisiunea constatării

grațierii pedepselor aplicate inculpatului

pentru

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 24

3

alin. (1) C. pen.,

potrivit art. 1 din Legea nr. 543 din 1 octombrie

2002 privind grațierea unor

pedepse

și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni cu modificările ulterioare.

S-au descontopit

pedepsele rezultante, cea principală de 18 ani

închisoare,cea complementară, a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) – e) C. pen.,

aplicată în condițiile art. 65 C. pen. pe o durată

de 10 ani cu începere după executarea

pedepsei principale și cea

complementară a

degradării militare, aplicată în condițiile art. 67 C. pen.

și s-au repus în individualitatea lor pedepsele

principale astfel:

-

pedeapsa de 7 ani

închisoare, aplicată în baza art. 208 alin. (1) - art. 209

alin. (1) lit. g) și i);

-

două

pedepse de câte 6 luni închisoare aplicate în baza art. 243 alin. (1)

C.

pen.;

-

pedepsele

de 3 ani închisoare aplicate în baza art. 280 alin. (1) C. pen.

cu

referire la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 126/1995, pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor

prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei

închisorii,

precum și pedeapsa

complementară a degradării militare potrivit art. 67 C. pen.

;

-

pedeapsa

de 8 ani închisoare aplicată în baza art. 1 alin. (1) lit. d) din

O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 279 alin.

(3) lit.

a) C. pen. și art. 13 C.

pen., pedeapsa complementară a

interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. aplicată

potrivit art. 65 C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea

pedepsei

principale;

-

pedeapsa

de 10 ani închisoare aplicată în baza art. 37 alin. (2) și (3)

raportat la art. 2 din Legea nr. 535/2004 cu

aplicarea art. 13 C. pen.,

pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c),

d), e) C. pen. pe o durată de 5 ani, precum și pedeapsa complementară a

degradării militare;

-

două

pedepse de câte 18 ani fiecare (faptele din 6 noiembrie 2002 de la

Liceul „Jean Monnet" și, respectiv, 14 martie

2003 din Parcul „Cișmigiu"),

aplicate

în baza art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G.

nr. 141/2001 cu referire la art.

174-175

lit. a), e), i) – art. 176 lit. b) C. pen.

cu aplicarea art. 13 C. pen., pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) - e) C. pen. pe o durată

de

10 ani după executarea pedepsei principale aplicată pe lângă fiecare

pedeapsă principală, precum și pedeapsa

complementară a degradării militare

prevăzută de art. 67 C. pen.;

- pedeapsa de 8

ani închisoare aplicată în baza art. 1 alin. (1) lit. c) din

O.U.G. nr.

141/2001 cu referire la art. 217 alin. (4)

C. pen. și art. 13 C. pen., pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b), c), d), e) C. pen.

aplicată

pe o durată de 5 ani, precum și pedeapsa complementară a degradării

militare

aplicată în baza art. 67 C. pen.

În baza art. 1

din Legea nr. 543/2002 cu modificările ulterioare, s-au

constatat

grațiate în întregime fiecare din cele două pedepse de câtre 6 luni

închisoare la

care a fost condamnat inculpatul în baza art. 243 alin. (1) C. pen. și i s-a

atras atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 7 din lege.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele

principale aplicate

inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa

principală cea mai grea de 18 ani

închisoare.

S-a făcut

aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen.

În temeiul art.

35 alin. (3) cu referire la art. 66 C. pen., s-au contopit

pedepsele

complementare a interzicerii drepturilor aplicate inculpatului și s-a dispus ca

pedeapsa complementară cea mai grea prevăzută de art. 64 lit. a), b), c), d),

e)

cu referire la art. 65 C. pen. pe o durată de 10 ani să înceapă a fi

executată după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 35

alin. (1) C. pen. s-a făcut aplicarea art. 67 C. pen.

, a pedepsei complementare a

degradării militare a inculpatului C.D.

În temeiul art.

385

16

alin. (2) raportat la art. 381 C. proc. pen. s-a dedus din

cuantumul pedepselor aplicate, durata arestării preventive

a inculpatului începând cu 24 martie

2003 la zi.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate în cauză, iar

onorariul

apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei s-a dispus a se

plăti din fondul Ministerului

Justiției.

La data

soluționării recursului, recurentul inculpat C.D. -

contestatorul

din prezenta cauză, - a fost prezent în stare de arest și asistat de

apărător desemnat

din oficiu, avocat C.I. (fila 63, dosar Înalta

Curte de Casație și Justiție).

Este adevărat că

la termenul de judecată din data de 22 februarie 2007

când s-a

pronunțat decizia penală nr. 975/2007 procedura de citare nu a fost

îndeplinită cu

intimata parte vătămată C.M.G. și cu intimata parte civilă P.E.D. în sensul că

la dosar nu s-au întors dovezile

de îndeplinire a procedurii de citare dispusă prin

afișare la Primăria Sectorului 1

și, respectiv, la Primăria Sectorului 2 însă, în opinia

Înaltei Curți, folosirea

cazului

de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc. pen.

, invocat de contestator și anume neîndeplinirea –

conform

legii - a procedurii de

citare este limitată atât prin dispoziții exprese, cât și prin

aplicarea unor principii de drept procesual penal

consacrate.

Legea procesual

penală română recunoaște dreptul de a face contestație

în anulare numai

părților din proces - inculpat, parte vătămată, parte civilă, parte

responsabilă civilmente - respectiv, procurorului, iar pentru cazurile

prevăzute în

art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., nu poate face contestație

decât partea

care nu a fost legal citată și a lipsit de la judecata în recurs sau

partea care a

fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre

această împiedicare. în consecință, nici o altă parte din proces nu poate

folosi

contestația în anulare, care este proprie numai părții care a lipsit de la

judecata în recurs.

Așa fiind, inculpatul prezent la

judecata în recurs nu poate face

contestație

în anulare pe motiv că față de partea vătămată sau partea civilă lipsă

la judecata în recurs, procedura de citare nu a

fost îndeplinită conform legii, iar dacă a uzat de o atare cale extraordinară

de atac, soluția ce se impune a fi

pronunțată

nu poate fi decât aceea de respingere a contestației, ca inadmisibilă.

Raportând

dispozițiile legale susmenționate la speța dedusă judecății și având în vedere

regulile care disciplinează procedura contestației în anulare,

Înalta Curte

constată că prevederile art. 386 lit. a) C. proc. pen.

, puteau fi

invocate de contestator doar în ipoteza în care procedura de citare cu acesta

în recurs, nu ar fi fost îndeplinită conform legii, nu și în cazul în care,

dosarul în care s-a pronunțat decizia împotriva căreia a formulat prezenta

contestație, a

fost soluționat în condițiile în care procedura de citare cu intimata

parte vătămată

și cu intimata parte civilă nu a fost legal îndeplinită.

Așa fiind, în

temeiul dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

, contestația în

anulare formulată de contestatorul C.D.

împotriva deciziei penale nr. 975 din 22 februarie 2007

pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 7994/2/2006

se va respinge, ca

inadmisibilă.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi

obligat la plata sumei de 200 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată

de

contestatorul C.D. împotriva

deciziei penale nr. 975 din

22

februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pronunțată în dosarul

nr.

2410/1/2007.

Obligă

contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 14 ianuarie 2011.