ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației în anulare formulată în cauză, În baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele: La data de 10 noiembrie 2010, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, se cția penală, a fost înregistrată contestația în anulare formulată de contestatorul C.D., deținut în Penitenciarul Giurgiu împotriva deciziei penale nr. 975 din 27 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 7994/2/2006. În motivarea contestației, C.D. a susținut că la 22 februarie 2007, data soluționării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului declarat de acesta împotriva deciziei penale nr. 794/A din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu intimata parte vătămată C.M.G.

și cu intimata parte civilă P.E.D. , invocând, în drept, dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen. Solicitând să se constate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, contestatorul a cerut admiterea contestației și suspendarea executării pedepsei până la rejudecarea recursului cu respectarea dispozițiilor legale. Înalta Curte, examinând contestația în anulare formulată de contestatorul C.D., constată că este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., - caz de contestație în anulare invocat în cauză -, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare „când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii". În cadrul procedurii de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art. 391 C. proc.

pen., să examineze, mai întâi, admisibilitatea în principiu a cererii de contestație întemeiată pe vreunul din cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) – c) și e) C. proc. pen., ocazie cu care va constata dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege (art. 388 C. proc. pen.), dacă motivul pe care se sprijină contestația este unul din cele prevăzute în art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori au fost invocate dovezi care sunt la dosar. Prin urmare, în această fază prealabilă, instanța se limitează doar la verificarea cererii de contestație în anulare sub aspectul regularității sale, respectiv, al îndeplinirii condițiilor legale de folosire a acestei căi extraordinare de atac, judecata fiind doar una de admisibilitate în principiu.

Prin decizia penală nr. 974 din 22 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 7994/2/2006, împotriva căreia contestatorul C.D. a formulat contestație în anulare, s-a admis recursul declarat de acesta (în calitate de inculpat) împotriva deciziei penale nr. 794/A din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au casat decizia atacată și sentința penală nr. 291 din 8 martie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la omisiunea constatării grațierii pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 24 3 alin. (1) C. pen., potrivit art. 1 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni cu modificările ulterioare.

S-au descontopit pedepsele rezultante, cea principală de 18 ani închisoare,cea complementară, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – e) C. pen., aplicată în condițiile art. 65 C. pen. pe o durată de 10 ani cu începere după executarea pedepsei principale și cea complementară a degradării militare, aplicată în condițiile art. 67 C. pen. și s-au repus în individualitatea lor pedepsele principale astfel: - pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată în baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) și i); - două pedepse de câte 6 luni închisoare aplicate în baza art. 243 alin. (1) C. pen.; - pedepsele de 3 ani închisoare aplicate în baza art. 280 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 126/1995, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, precum și pedeapsa complementară a degradării militare potrivit art. 67 C. pen. ; - pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată în baza art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. aplicată potrivit art. 65 C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale; - pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în baza art. 37 alin. (2) și (3) raportat la art. 2 din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen.

pe o durată de 5 ani, precum și pedeapsa complementară a degradării militare; - două pedepse de câte 18 ani fiecare (faptele din 6 noiembrie 2002 de la Liceul „Jean Monnet" și, respectiv, 14 martie 2003 din Parcul „Cișmigiu"), aplicate în baza art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174-175 lit. a), e), i) – art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - e) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale aplicată pe lângă fiecare pedeapsă principală, precum și pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen.; - pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată în baza art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G.

nr. 141/2001 cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen. și art. 13 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. aplicată pe o durată de 5 ani, precum și pedeapsa complementară a degradării militare aplicată în baza art. 67 C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 cu modificările ulterioare, s-au constatat grațiate în întregime fiecare din cele două pedepse de câtre 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul în baza art. 243 alin. (1) C. pen. și i s-a atras atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 7 din lege. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea de 18 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. În temeiul art. 35 alin. (3) cu referire la art. 66 C. pen., s-au contopit pedepsele complementare a interzicerii drepturilor aplicate inculpatului și s-a dispus ca pedeapsa complementară cea mai grea prevăzută de art. 64 lit. a), b), c), d), e) cu referire la art. 65 C. pen. pe o durată de 10 ani să înceapă a fi executată după executarea pedepsei principale. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a făcut aplicarea art. 67 C. pen. , a pedepsei complementare a degradării militare a inculpatului C.D. În temeiul art. 385 16 alin. (2) raportat la art. 381 C. proc. pen. s-a dedus din cuantumul pedepselor aplicate, durata arestării preventive a inculpatului începând cu 24 martie 2003 la zi.

S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate în cauză, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 100 lei s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiției. La data soluționării recursului, recurentul inculpat C.D. - contestatorul din prezenta cauză, - a fost prezent în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C.I. (fila 63, dosar Înalta Curte de Casație și Justiție). Este adevărat că la termenul de judecată din data de 22 februarie 2007 când s-a pronunțat decizia penală nr. 975/2007 procedura de citare nu a fost îndeplinită cu intimata parte vătămată C.M.G. și cu intimata parte civilă P.E.D. în sensul că la dosar nu s-au întors dovezile de îndeplinire a procedurii de citare dispusă prin afișare la Primăria Sectorului 1 și, respectiv, la Primăria Sectorului 2 însă, în opinia Înaltei Curți, folosirea cazului de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc.

pen. , invocat de contestator și anume neîndeplinirea – conform legii - a procedurii de citare este limitată atât prin dispoziții exprese, cât și prin aplicarea unor principii de drept procesual penal consacrate. Legea procesual penală română recunoaște dreptul de a face contestație în anulare numai părților din proces - inculpat, parte vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente - respectiv, procurorului, iar pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., nu poate face contestație decât partea care nu a fost legal citată și a lipsit de la judecata în recurs sau partea care a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare.

în consecință, nici o altă parte din proces nu poate folosi contestația în anulare, care este proprie numai părții care a lipsit de la judecata în recurs. Așa fiind, inculpatul prezent la judecata în recurs nu poate face contestație în anulare pe motiv că față de partea vătămată sau partea civilă lipsă la judecata în recurs, procedura de citare nu a fost îndeplinită conform legii, iar dacă a uzat de o atare cale extraordinară de atac, soluția ce se impune a fi pronunțată nu poate fi decât aceea de respingere a contestației, ca inadmisibilă. Raportând dispozițiile legale susmenționate la speța dedusă judecății și având în vedere regulile care disciplinează procedura contestației în anulare, Înalta Curte constată că prevederile art. 386 lit. a) C. proc.

pen. , puteau fi invocate de contestator doar în ipoteza în care procedura de citare cu acesta în recurs, nu ar fi fost îndeplinită conform legii, nu și în cazul în care, dosarul în care s-a pronunțat decizia împotriva căreia a formulat prezenta contestație, a fost soluționat în condițiile în care procedura de citare cu intimata parte vătămată și cu intimata parte civilă nu a fost legal îndeplinită. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen. , contestația în anulare formulată de contestatorul C.D. împotriva deciziei penale nr. 975 din 22 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 7994/2/2006 se va respinge, ca inadmisibilă. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.D. împotriva deciziei penale nr. 975 din 22 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 2410/1/2007. Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2011.