ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2474/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față : Prin sentința civilă nr. 1210 din 20 octombrie 2009 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte cererea reclamanților K.I.E., P.I. și K.E.E. formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a obligat-o pe aceasta să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești pentru terenul situat în Sighetul Marmației identificat prin nr. top. XX în suprafață de 4.312 m.p., aflat în proprietatea SC P. SA Oradea și a respins restul cererilor ca neîntemeiate. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au făcut dovada formulării în termen a notificării, precum și dovada calității de persoane îndreptățite, fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, respectiv acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.

Cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor materiale pentru ultimii trei ani, echivalente cu contravaloarea chiriei medii anuale pentru imobilele în litigiu și cererea de acordare a daunelor morale în cuantum de 200.000 RON au fost respinse ca neîntemeiate, reținându-se că deși le revenea sarcina probei, reclamanții nu au administrat dovezi din care să rezulte existența prejudiciului material sau moral reclamat. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate și respingerea pe fond a acțiunii. În motivarea apelului a invocat interpretarea nelegală a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, ale Legii nr. 247/2005 și ale O.U.G.

nr. 81/2007, care a condus la obligarea sa la emiterea unei decizii cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii sub formă de despăgubiri bănești. A susținut că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are competența numai de a propune acordarea de despăgubiri, în condițiile legii, instituției competente, iar nu de a acorda aceste despăgubiri, că practica judiciară este constată în sensul că despăgubirile se acordă efectiv numai de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. De aceea solicită admiterea apelului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și respingerea acțiunii reclamantelor ca introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 95A din 13 aprilie 2010 Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins apelul pârâtei ca nefondat, reținând că din dispozitivul sentinței atacate rezultă că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, iar nu să acorde efectiv aceste măsuri și nici să stabilească cuantumul acestora. De asemenea, a reținut că instanța de fond a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzător valorii de piață, așa cum prevăd dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea deciziei atacate, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A susținut nelegalitatea deciziei atacate, reiterând în integralitate criticile formulate în apel. Analizând recursul în limitele criticilor formulate, ce pot fi circumscrise formal dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed: Prin sentința instanței de fond, rămasă definitivă prin respingerea apelului, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost obligată să emită dispoziție prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești pentru imobilul în litigiu.

Înalta Curte observă că obligația stabilită în sarcina recurentei-pârâte nu vizează acordarea efectivă a despăgubirilor, ci doar emiterea unei dispoziții care să cuprindă propunerea acordării măsurilor reparatorii. Această obligație a fost stabilită în baza dispozițiilor legale, respectiv în baza prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care dispun în sensul că în cazul imobilelor evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea. Însăși recurenta susține, prin motivele de recurs, că în baza acestor dispoziții legale are competența numai de a propune acordarea de despăgubiri instituției competente, ceea ce constituie exact obiectul obligației instituite prin hotărârea atacată.

Or, promovarea căii de atac în lipsa justificării oricărui interes nu poate conduce decât la respingerea ca nefondat a recursului. Nefondată este și critica referitoare la modalitatea de despăgubire stabilită de instanță, în sensul că în mod greșit s-ar fi dispus emiterea deciziei cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești. Așa cum corect a reținut instanța de apel, prima instanță a argumentat că reclamanților li se cuvin despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, corespunzătoare valorii de piață a acestora, fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Totodată, nu se poate reține nici că recurenta-pârâtă ar fi fost obligată să stabilească cuantumul despăgubirilor, așa cum susține implicit, atunci când afirmă că stabilirea cuantumului final al despăgubirilor este de competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților . Pentru toate aceste considerente, în raport de art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecința menținerii hotărârilor pronunțate în fond și apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 95A din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2011.