ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3449/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Harghita sub nr. 1252/96/2005 reclamantele P.A. și K.J., în calitate de moștenitoare

ale defuncților G.F. și S.R. au chemat în judecată pârâții Consiliul Local Miercurea

Ciuc și SC H. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate

nulitatea absolută a sentinței civile nr. 1760/1995, pronunțată în Dosar nr. 642/1995

al Judecătoriei Miercurea Ciuc prin care s-a hotărât dreptul de administrare și

folosință asupra suprafeței de teren de 21.865.7 mp, identificată cu schița topometrică

din dosar, să se recunoască dreptul de proprietate al moștenitorilor testamentari

asupra terenului intravilan de 8.108 m.p. plus 1.518 m.p., identificați prin CF.

- urile depuse de SC H. SA Miercurea Ciuc în Dosarul nr. 642/1995. Reclamantele

au mai solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale și morale,

produse ca urmare a ocupării abuzive a terenului intravilan cu proprietarii persoane

fizice, executarea de construcții pe terenul ocupat, în perioada 1958 - 1989, cu

încălcarea prevederilor legale prevăzute de Decretul nr. 144/1958, art. 2 și

art. 8, 11, 18 din Capitolul II. Reclamantele au apreciat despăgubirile la suma

de 1.500.000.000 ROL, estimată la valoarea terenului din 1990, reactualizată cu

indicele prețurilor de consum și lipsa de folosință a dreptului de proprietate pentru

perioada 1958-2005.

Prin sentința civilă

nr. 434 din 3 martie 2009 Tribunalul Harghita a respins acțiunea civilă formulată

de reclamantele P.A.B. și K.J. prin mandatar P.l.D. în contradictoriu cu pârâta

SC H. SA, ca neîntemeiată; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei Primăria Municipiului Miercurea Ciuc, invocată de pârâtă și a respins acțiunea

reclamantelor față de aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că Primăria Municipiului Miercurea Ciuc, a

invocat, prin întâmpinare, lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că nu

este deținătorul imobilului revendicat de reclamante, în prezent în acest imobil

aflându-se sediul SC H. SA, care este societate integral privatizată, în baza contractului

de vânzare cumpărare de acțiuni din 27 iulie 1995, încheiat cu FPS București precum

și în baza actului adițional la contractul de vânzare cumpărare încheiat la data

de 15 martie 1996, prin care a fost cumpărat întregul pachet de acțiuni ce constituiau

proprietatea statului. Instanța de fond, văzând că pârâta Primăria Municipiului

Miercurea  Ciuc nu este deținătorul imobilului revendicat, acesta aflându-se în

prezent în proprietatea SC H. SA, a constatat că numai această din urmă pârâtă are

calitate procesuală, astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

a pârâtei Primăria Miercurea Ciuc.

Cu privire la fondul cauzei,

Tribunalul a reținut ca reclamantele au solicitat constatarea nulității absolute

a sentinței civile nr. 1760/1995, pronunțată în Dosarul nr. 642/1995 al Judecătoriei

Miercurea Ciuc, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC H. SA în

contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Miercurea Ciuc și în consecință s-a

constatat dreptul de administrare și folosință a reclamantei asupra terenului în

suprafața de 21.865,7 m.p., pe care se află amplasat sediul său central, identificat

cu schița topometrică din dosar. Prin această hotărâre instanța a reținut că acest

teren se află efectiv în folosința și administrarea reclamantei și că, de fapt,

se solicită recunoașterea faptului folosinței lui efective, astfel s-a apreciat

ca fiind admisibilă cererea reclamantei. Această hotărâre s-a pronunțat cu aplicarea

dispozițiilor H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute

de societățile comerciale cu capital de stat, s-a eliberat pe seama pârâtei SC H.

SA, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din

21 decembrie 1995.

S-a mai reținut că pârâta,

fiind privatizată în anul 1995, posedă un certificat de atestare a dreptului de

proprietate, emis în condițiile H.G. nr. 834/1991, certificat care a intrat în circuitul

civil, producând efecte juridice.

Împotriva acestei sentințe

au declarat, în termen legal, apel reclamantele, solicitând ca prin hotărârea ce

se va pronunța să fie modificată hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii,

constatării nulității absolute a sentinței civile nr. 1760/1995, recunoașterii dreptului

de proprietate al reclamantelor asupra terenului intravilan de 8.108 m.p. plus 1.518

identificat prin CF. - urile depuse de pârâta SC H. SA în Dosarul nr. 642/1995 și

obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale și morale în cuantum de 1.500.000

ROL.

În motivarea apelului,

reclamantele au arătat, în esența, că dreptul de administrare recunoscut pârâtei

SC H. SA în Dosarul nr. 642/1995 încalcă dreptul de proprietate al reclamantelor

care nu au fost citate în proces, în calitate de moștenitori testamentari ai proprietarilor

tabulari.

S-a mai arătat că, deși

completul de judecată avea dovada reală a proprietății lui G.F. și soția S.R. și

că SC H. SA nu deține acte doveditoare de administrare pentru suprafața de 21.865,7

m.p., a ignorat toate dovezile, încălcându-se astfel dreptul de proprietate particulară

și al domeniului public, atribuind SC H. SA o suprafață mult mai mare de teren,

deși erau dovedite numai 3.060 m.p.

S-a mai arătat că nici

în drept sentința nr. 1760/1995 nu a fost motivată corect, încălcându-se prevederile

Legii nr. 15/1990, nr. 18/1991, ale H.G. nr. 834/1991.

Examinând sentința atacată

în baza motivelor invocate și ținând seama de caracterul devolutiv al apelului,

Curtea de Apel a reținut următoarele:

Legalitatea sentinței

civile nr. 1760/1995 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc putea fi pusă în discuție

în mod exclusiv urmare a declarării căilor de atac prevăzute de lege. A repune în

discuție legalitatea acestei hotărâri ar însemna a încălca puterea lucrului judecat,

aspect reținut în mod corect de prima instanță.

În consecință, aspectele

invocate de reclamante în apel legate de actele și lucrările dosarului nr. 642/1995,

nu mai pot fi analizate în cauza ce face obiectul prezentei judecați.

În situația în care hotărârea

pronunțată în acest dosar s-a bazat pe afirmații și înscrisuri false, reclamantele

puteau să urmeze calea unei plângeri penale urmate de exercitarea unei căi extraordinare

de atac împotriva acestei hotărâri.

În lipsa constatării unor

eventuale falsuri, instanța nu se mai poate pronunța asupra aspectelor ce au făcut

obiectul Dosarului nr. 642/1995 și în consecință nu poate constata nulitatea absolută

a unei hotărâri judecătorești, respectiv a sentinței civile nr. 1760/1995. Nu are

relevanță asupra acestor aspecte faptul că reclamantele nu au fost părți în cadrul

Dosarului nr. 642/1995, reclamantele având deschise alte căi legale pentru a solicita

recunoașterea și apărarea dreptului lor de proprietate. Reclamantele puteau ataca

actele întocmite în cadrul procesului de privatizare, bineînțeles cu respectarea

termenelor prevăzute de lege.

În consecință, s-a reținut

că pârâta SC H. SA are un drept de administrare și folosință asupra unei suprafețe

de 21.865,7 m.p. teren, reclamantele invocând în susținerea acțiunii prin care solicită

recunoașterea dreptului lor de proprietate prevederile Legii nr. 10/2001.

Or, întemeiat pe dispozițiile

acestei legi speciale, reclamantele au solicitat, în cadrul Dosarului nr. 1621/2003

al Tribunalului Harghita, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Județean Harghita,

Consiliul Local al Municipiului Miercurea Ciuc, SC H. SA și SC I.C. SRL, pronunțarea

unei hotărâri prin care să se constate că imobilele din Miercurea Ciuc au fost preluate

de stat fără titlu și că actele încheiate în favoarea celor două societăți comerciale

în cadrul procesului de privatizare sunt lovite de nulitate absolută.

Într-adevăr, susținând

o preluare abuzivă respectiv acordarea de măsuri reparatorii, reclamantele puteau

invoca aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, însă aceste prevederi nu pot fi

invocate în susținerea caracterului nelegal al unei hotărâri judecătorești intrate

în puterea lucrului judecat.

Prin decizia civilă

nr. 7A din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Tg. Mureș a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei civile

au declarat recurs reclamantele care au susținut următoarele critici de nelegalitate.

Sentința civilă 1760/1995,

cât și decizia 7/A din 20 ianuarie 2010, în mod greșit nu rețin că terenul intravilan

a fost lăsat proprietarului G.F. și soției S.R., fără a fi naționalizat.

Potrivit extraselor CF

aflate în dosarul de fond, imobilele intravilan au fost preluate de Statul Român

prin expropriere și naționalizare, fiind transmise în administrarea Întreprinderii

de Morărit și Panificație Harghita, antecesoarea SC H. SA Miercurea Ciuc.

Se consideră că, în mod

eronat nu se rețin dovezile de posesie depuse de reclamante, respectiv cărți funciare

cu istoric de rol, ignorându-se total dreptul la proprietate privată.

Se mai relevă faptul că

instanța nu s-a pronunțat asupra actului administrativ dovedit a fi falsificat prin

ștersături și adăugiri, actul administrativ falsificat depus de Primăria Miercurea

Ciuc la dosarul cauzei 642/1995, înscrisul ce stă la baza sentinței civile 1760/1995

localizează terenul intravilan la adresa strada L. și nu la adresa H., sediul SC

H. SA.

Se invocă în drept și

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece se reține

în motivare că problema de drept s-a dezlegat prin decizia Înaltei Curți de Casație

și Justiție, dar aceasta nu are legătură cu obiectul cererii deduse judecății.

Se mai consideră că instanța

a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, cărțile funciare și istoricul

de rol, schimbând înțelesul lămurit și vădit al acțiunii reclamantei, în sensul

că a schimbat natura titlului de proprietate privat particulară, afirmând (în motivare),

că terenurile au fost naționalizate ori expropriate, fără a avea o dovadă în acest

sens, fiind incident art. 304 alin. (8) C. proc. civ. Ultima critică a recurentelor-reclamante

vizează incidența art. 304 alin. (9) C. proc. civ., hotărârea fiind lipsită de temei

legal și pronunțată prin aplicarea greșită a legii.

Curtea de Apel Târgu Mureș

a ignorat faptul că terenul intravilan moștenit de K.J. și P.A. nu putea face obiectul

unei acțiuni în constatare în Dosarul nr. 642/1995, până ce Primăria Miercurea Ciuc

nu clarifica situația juridică a terenului intravilan ce era în litigiu, urmare

a notificării NN/1991 depusă la Primăria Miercurea Ciuc de reclamante prin care

notificau că reclamantele K.J. și P.A. sunt moștenitorii testamentari ai proprietarului

terenului intravilan obiect al cauzei pe rol.

Se susține că reclamantele,

în afara voinței lor, nu au participat și nu au avut cunoștință de acțiunea civilă,

din Dosarul nr. 642/199, că nu au fost citate, conform procedurii legale, deși erau

cunoscute identitatea moștenitorilor G.F. și soției S.R., în persoana numiților

K.J. și P.A., cât și adresa de domiciliu a moștenitorilor.

Analizând recursul declarat

prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.

Pentru a fi incident motivul

de modificare a hotărârii reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar

ca hotărârea să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie

lipsită de temei legal.

În cauză, în mod just

instanțele de judecată au interpretat dispozițiile H.G. nr. 834/1991, în baza cărora

s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate. De altfel, așa cum a

reținut pentru SC H. SA și instanța de apel, această problemă a fost dezlegată în

mod irevocabil prin decizia civilă nr. 5615 din 08 octombrie 2008 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1027/43/2006, prin care s-a statuat

că, întrucât titlul de proprietate de care dispunea societatea pârâtă nu a fost

anulat, în cauză, operează principiul accesiunii imobiliare artificiale, reglementat

de art. 492 - 494 C. civ., cu privire la construcțiile existente pe terenul în litigiu.

Nici susținerile recurentelor

privind motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu

se justifică, decizia instanței de apel cuprinde mențiunile prevăzute de art. 304

pct. 7 C. proc. civ., atât în privința motivelor de fapt și de drept, respectiv

a argumentelor ce au condus la soluția pronunțată, cât și a celor pentru care s-au

încălcat susținerile părților.

În mod corect, Curtea

de Apel a stabilit că nu mai poate fi pusă în discuție legalitatea sentinței civile

nr. 1760/1995 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, fără a se încălca puterea

de lucru judecat.

Celelalte susțineri, privind

neanalizarea anumitor înscrisuri, extrasul de carte funciară, nu se circumscriu

motivelor de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Se constată ca fiind nefondat

și motivul de recurs privind incidența art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece instanța

nu a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și

nici nu a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății.

Pentru aceste considerente

se va respinge recursul și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia

civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantele K.J. și P.A. împotriva deciziei civile nr. 7/A din 20 ianuarie 2010

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă de muncă și asigurări sociale, pentru

minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2011.