ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3449/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. 1252/96/2005 reclamantele P.A. și K.J., în calitate de moștenitoare ale defuncților G.F. și S.R. au chemat în judecată pârâții Consiliul Local Miercurea Ciuc și SC H. S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea absolută a sentinței civile nr. 1760/1995, pronunțată în Dosar nr. 642/1995 al Judecătoriei Miercurea Ciuc prin care s-a hotărât dreptul de administrare și folosință asupra suprafeței de teren de 21.865.7 mp, identificată cu schița topometrică din dosar, să se recunoască dreptul de proprietate al moștenitorilor testamentari asupra terenului intravilan de 8.108 m.p.

plus 1.518 m.p., identificați prin CF. - urile depuse de SC H. SA Miercurea Ciuc în Dosarul nr. 642/1995. Reclamantele au mai solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale și morale, produse ca urmare a ocupării abuzive a terenului intravilan cu proprietarii persoane fizice, executarea de construcții pe terenul ocupat, în perioada 1958 - 1989, cu încălcarea prevederilor legale prevăzute de Decretul nr. 144/1958, art. 2 și art. 8, 11, 18 din Capitolul II. Reclamantele au apreciat despăgubirile la suma de 1.500.000.000 ROL, estimată la valoarea terenului din 1990, reactualizată cu indicele prețurilor de consum și lipsa de folosință a dreptului de proprietate pentru perioada 1958-2005.

Prin sentința civilă nr. 434 din 3 martie 2009 Tribunalul Harghita a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele P.A.B. și K.J. prin mandatar P.l.D. în contradictoriu cu pârâta SC H. SA, ca neîntemeiată; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului Miercurea Ciuc, invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantelor față de aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că Primăria Municipiului Miercurea Ciuc, a invocat, prin întâmpinare, lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că nu este deținătorul imobilului revendicat de reclamante, în prezent în acest imobil aflându-se sediul SC H. SA, care este societate integral privatizată, în baza contractului de vânzare cumpărare de acțiuni din 27 iulie 1995, încheiat cu FPS București precum și în baza actului adițional la contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 15 martie 1996, prin care a fost cumpărat întregul pachet de acțiuni ce constituiau proprietatea statului. Instanța de fond, văzând că pârâta Primăria Municipiului Miercurea Ciuc nu este deținătorul imobilului revendicat, acesta aflându-se în prezent în proprietatea SC H. SA, a constatat că numai această din urmă pârâtă are calitate procesuală, astfel că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Miercurea Ciuc.

Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul a reținut ca reclamantele au solicitat constatarea nulității absolute a sentinței civile nr. 1760/1995, pronunțată în Dosarul nr. 642/1995 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC H. SA în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Miercurea Ciuc și în consecință s-a constatat dreptul de administrare și folosință a reclamantei asupra terenului în suprafața de 21.865,7 m.p., pe care se află amplasat sediul său central, identificat cu schița topometrică din dosar. Prin această hotărâre instanța a reținut că acest teren se află efectiv în folosința și administrarea reclamantei și că, de fapt, se solicită recunoașterea faptului folosinței lui efective, astfel s-a apreciat ca fiind admisibilă cererea reclamantei.

Această hotărâre s-a pronunțat cu aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, s-a eliberat pe seama pârâtei SC H. SA, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 21 decembrie 1995. S-a mai reținut că pârâta, fiind privatizată în anul 1995, posedă un certificat de atestare a dreptului de proprietate, emis în condițiile H.G. nr. 834/1991, certificat care a intrat în circuitul civil, producând efecte juridice. Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen legal, apel reclamantele, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie modificată hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii, constatării nulității absolute a sentinței civile nr. 1760/1995, recunoașterii dreptului de proprietate al reclamantelor asupra terenului intravilan de 8.108 m.p.

plus 1.518 identificat prin CF. - urile depuse de pârâta SC H. SA în Dosarul nr. 642/1995 și obligarea pârâților la plata despăgubirilor materiale și morale în cuantum de 1.500.000 ROL. În motivarea apelului, reclamantele au arătat, în esența, că dreptul de administrare recunoscut pârâtei SC H. SA în Dosarul nr. 642/1995 încalcă dreptul de proprietate al reclamantelor care nu au fost citate în proces, în calitate de moștenitori testamentari ai proprietarilor tabulari. S-a mai arătat că, deși completul de judecată avea dovada reală a proprietății lui G.F. și soția S.R. și că SC H. SA nu deține acte doveditoare de administrare pentru suprafața de 21.865,7 m.p., a ignorat toate dovezile, încălcându-se astfel dreptul de proprietate particulară și al domeniului public, atribuind SC H. SA o suprafață mult mai mare de teren, deși erau dovedite numai 3.060 m.p.

S-a mai arătat că nici în drept sentința nr. 1760/1995 nu a fost motivată corect, încălcându-se prevederile Legii nr. 15/1990, nr. 18/1991, ale H.G. nr. 834/1991. Examinând sentința atacată în baza motivelor invocate și ținând seama de caracterul devolutiv al apelului, Curtea de Apel a reținut următoarele: Legalitatea sentinței civile nr. 1760/1995 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc putea fi pusă în discuție în mod exclusiv urmare a declarării căilor de atac prevăzute de lege. A repune în discuție legalitatea acestei hotărâri ar însemna a încălca puterea lucrului judecat, aspect reținut în mod corect de prima instanță. În consecință, aspectele invocate de reclamante în apel legate de actele și lucrările dosarului nr. 642/1995, nu mai pot fi analizate în cauza ce face obiectul prezentei judecați.

În situația în care hotărârea pronunțată în acest dosar s-a bazat pe afirmații și înscrisuri false, reclamantele puteau să urmeze calea unei plângeri penale urmate de exercitarea unei căi extraordinare de atac împotriva acestei hotărâri. În lipsa constatării unor eventuale falsuri, instanța nu se mai poate pronunța asupra aspectelor ce au făcut obiectul Dosarului nr. 642/1995 și în consecință nu poate constata nulitatea absolută a unei hotărâri judecătorești, respectiv a sentinței civile nr. 1760/1995. Nu are relevanță asupra acestor aspecte faptul că reclamantele nu au fost părți în cadrul Dosarului nr. 642/1995, reclamantele având deschise alte căi legale pentru a solicita recunoașterea și apărarea dreptului lor de proprietate.

Reclamantele puteau ataca actele întocmite în cadrul procesului de privatizare, bineînțeles cu respectarea termenelor prevăzute de lege. În consecință, s-a reținut că pârâta SC H. SA are un drept de administrare și folosință asupra unei suprafețe de 21.865,7 m.p. teren, reclamantele invocând în susținerea acțiunii prin care solicită recunoașterea dreptului lor de proprietate prevederile Legii nr. 10/2001. Or, întemeiat pe dispozițiile acestei legi speciale, reclamantele au solicitat, în cadrul Dosarului nr. 1621/2003 al Tribunalului Harghita, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Județean Harghita, Consiliul Local al Municipiului Miercurea Ciuc, SC H. SA și SC I.C. SRL, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că imobilele din Miercurea Ciuc au fost preluate de stat fără titlu și că actele încheiate în favoarea celor două societăți comerciale în cadrul procesului de privatizare sunt lovite de nulitate absolută.

Într-adevăr, susținând o preluare abuzivă respectiv acordarea de măsuri reparatorii, reclamantele puteau invoca aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, însă aceste prevederi nu pot fi invocate în susținerea caracterului nelegal al unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat. Prin decizia civilă nr. 7A din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Tg. Mureș a respins apelul ca nefondat. Împotriva deciziei civile au declarat recurs reclamantele care au susținut următoarele critici de nelegalitate. Sentința civilă 1760/1995, cât și decizia 7/A din 20 ianuarie 2010, în mod greșit nu rețin că terenul intravilan a fost lăsat proprietarului G.F. și soției S.R., fără a fi naționalizat. Potrivit extraselor CF aflate în dosarul de fond, imobilele intravilan au fost preluate de Statul Român prin expropriere și naționalizare, fiind transmise în administrarea Întreprinderii de Morărit și Panificație Harghita, antecesoarea SC H. SA Miercurea Ciuc.

Se consideră că, în mod eronat nu se rețin dovezile de posesie depuse de reclamante, respectiv cărți funciare cu istoric de rol, ignorându-se total dreptul la proprietate privată. Se mai relevă faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra actului administrativ dovedit a fi falsificat prin ștersături și adăugiri, actul administrativ falsificat depus de Primăria Miercurea Ciuc la dosarul cauzei 642/1995, înscrisul ce stă la baza sentinței civile 1760/1995 localizează terenul intravilan la adresa strada L. și nu la adresa H., sediul SC H. SA. Se invocă în drept și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece se reține în motivare că problema de drept s-a dezlegat prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar aceasta nu are legătură cu obiectul cererii deduse judecății.

Se mai consideră că instanța a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, cărțile funciare și istoricul de rol, schimbând înțelesul lămurit și vădit al acțiunii reclamantei, în sensul că a schimbat natura titlului de proprietate privat particulară, afirmând (în motivare), că terenurile au fost naționalizate ori expropriate, fără a avea o dovadă în acest sens, fiind incident art. 304 alin. (8) C. proc. civ. Ultima critică a recurentelor-reclamante vizează incidența art. 304 alin. (9) C. proc. civ., hotărârea fiind lipsită de temei legal și pronunțată prin aplicarea greșită a legii. Curtea de Apel Târgu Mureș a ignorat faptul că terenul intravilan moștenit de K.J. și P.A.

nu putea face obiectul unei acțiuni în constatare în Dosarul nr. 642/1995, până ce Primăria Miercurea Ciuc nu clarifica situația juridică a terenului intravilan ce era în litigiu, urmare a notificării NN/1991 depusă la Primăria Miercurea Ciuc de reclamante prin care notificau că reclamantele K.J. și P.A. sunt moștenitorii testamentari ai proprietarului terenului intravilan obiect al cauzei pe rol. Se susține că reclamantele, în afara voinței lor, nu au participat și nu au avut cunoștință de acțiunea civilă, din Dosarul nr. 642/199, că nu au fost citate, conform procedurii legale, deși erau cunoscute identitatea moștenitorilor G.F. și soției S.R., în persoana numiților K.J. și P.A., cât și adresa de domiciliu a moștenitorilor.

Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed. Pentru a fi incident motivul de modificare a hotărârii reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. În cauză, în mod just instanțele de judecată au interpretat dispozițiile H.G. nr. 834/1991, în baza cărora s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate.

De altfel, așa cum a reținut pentru SC H. SA și instanța de apel, această problemă a fost dezlegată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 5615 din 08 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1027/43/2006, prin care s-a statuat că, întrucât titlul de proprietate de care dispunea societatea pârâtă nu a fost anulat, în cauză, operează principiul accesiunii imobiliare artificiale, reglementat de art. 492 - 494 C. civ., cu privire la construcțiile existente pe terenul în litigiu. Nici susținerile recurentelor privind motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu se justifică, decizia instanței de apel cuprinde mențiunile prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., atât în privința motivelor de fapt și de drept, respectiv a argumentelor ce au condus la soluția pronunțată, cât și a celor pentru care s-au încălcat susținerile părților. În mod corect, Curtea de Apel a stabilit că nu mai poate fi pusă în discuție legalitatea sentinței civile nr. 1760/1995 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, fără a se încălca puterea de lucru judecat. Celelalte susțineri, privind neanalizarea anumitor înscrisuri, extrasul de carte funciară, nu se circumscriu motivelor de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Se constată ca fiind nefondat și motivul de recurs privind incidența art. 304 pct. 8 C. proc. civ., deoarece instanța nu a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și nici nu a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății.

Pentru aceste considerente se va respinge recursul și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantele K.J. și P.A. împotriva deciziei civile nr. 7/A din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.