ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4769/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 88 din 1 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului P.D.A. formulată în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor, în sensul că a fost anulat Ordinul Ministerului Afacerilor Interne din 16 iunie 2009 și pârâtul a fost obligat să-l repună pe reclamant în funcția și gradul deținut și să-i achite drepturile salariale datorate din momentul emiterii Ordinului Ministerului Afacerilor Interne până la repunerea în funcție. De asemenea, pârâtul a fost obligat să recunoască reclamantului vechimea în muncă aferentă perioadei de la emiterea ordinului atacat și până la repunerea în funcție, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în evidențele ministerului pârât.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că: La data de 12 mai 2009, prin Ordinul de zi pe unitate nr. AA emis de Șeful Inspectoratului pentru Situații de Urgență P. Sălaj, reclamantul a fost trimis în fața Consiliului de judecată constituit la nivelul Inspectoratului, pentru a se stabili dacă a comis sau nu abaterea disciplinară prevăzută de art. 75 lit. m) din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 400/2004. A fost emisă hotărârea Consiliului de judecată la data de 26 mai 2009 fiind stabilită vinovăția reclamantului, însă Consiliul a decis menținerea în activitate cu aplicarea sancțiunii mustrării scrise și deoarece această hotărâre nu a fost contestată în temeiul art. 95 alin. (1) din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 400/2004 nici de reclamant, dar nici de comandantul care a numit Consiliul de judecată, hotărârea a rămas definitivă.

Prin adresa din 23 iunie 2009 s-a adus la cunoștința reclamantului că prin Ordinul Ministerului Afacerilor Interne din 16 iunie 2009 a fost trecut în rezervă ca urmare a încălcării prevederilor art. 30 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, fără a exista o propunere în acest sens a Consiliului de judecată înaintată pe cale ierarhică potrivit art. 92 alin. (2) și art. 74 din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 4100/2004, în condițiile în care în absența unei propuneri de trecere în rezervă nu poate fi dispusă încetarea calității de militar activ. S-a apreciat că dispozițiile art. 95 și art. 96 din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 400/2004 nu sunt incidente în cauză deoarece nu a existat o propunere de trecere în rezervă și nici nu a fost contestată hotărârea Consiliului de judecată.

Totodată, s-a mai reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 88 din Legea nr. 80/1995, acest text nefiind de natură a determina dispensarea autorității de prevederile Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 400/2004. În acest context, instanța a constatat că, prin emiterea actului atacat, cu ignorarea dispozițiilor procedurale instituite tocmai în materia în care operează actul a cărui nelegalitate se afirmă, s-a produs o vătămare a reclamantului, în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc.

civ., apreciindu-se că sentința recurată este netemeinică și nelegală urmare neobservării că norma cuprinsă în art. 88 din Legea nr. 80/1995 este una imperativă și de strictă interpretare, prin ea prestabilindu-se caracterul și gravitatea faptei care determină trecerea în rezervă sau direct în retragere. În speță, trecerea în rezervă a intimatului dispusă prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor din data de 16 iunie 2009, s-a realizat prin aplicarea art. 88 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, și nu potrivit art. 85 alin. (1) lit. j) și (2) din același act normativ, astfel încât existența unei propuneri din partea comandantului unității privind trecerea în rezervă a intimatului nu era obligatorie și nici necesară.

În același timp, trecerea în rezervă nu s-a efectuat prin aplicarea prevederilor art. 95 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004 așa cum greșit a reținut instanța de fond, ci conform art. 96 din același Ordin. În opinia recurentului, toate acestea sunt argumente clare care conduc la admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurent, a normelor legale, incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință a art. 312 alin. (1) și (3) Teza I C. proc. civ., astfel că recursul va fi admis, hotărârea atacată va fi modificată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul P.D.A.

ca neîntemeiată. Acțiunea adresată instanței de contencios administrativ a Curții de Apel Cluj a vizat, în principal, anularea Ordinului Ministrului Administrației și Internelor din 16 iunie 2009 prin care reclamantul P.D.A. - ofițer activ în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Județului Sălaj - a fost trecut în rezervă pentru încălcarea art. 30 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare. Solicitarea reclamantului de revocare a acestui ordin nu a fost soluționată favorabil, Ministerul Administrației și Internelor comunicându-i că sunt aplicabile dispozițiile art. 88 din Legea nr. 80/1995.

Așa cum a reținut și instanța de fond în privința situației de fapt pe baza probatoriul administrat, reclamantul a fost trimis în fața Consiliului de judecată constituit la nivelul Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Județului Sălaj pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 75 lit. m) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004 (privind regimul disciplinar al personalului Ministerului Administrației și Internelor) cu modificările și completările ulterioare, și care a constat în administrarea directă a SC P.N. SRL Zalău, în care a deținut și calitatea de asociat unic. Consiliul de judecată a reținut vinovăția, hotărând menținerea în activitate și sancționarea disciplinară cu „mustrare scrisă” a reclamantului conform art. 33 din Legea nr. 80/1995.

Hotărârea de sancționare nu a fost contestată nici de reclamant și nici de comandantul care a numit Consiliul de judecată. Abordarea instanței de fond în sensul că modificarea soluției adoptate de Consiliul de judecată poate fi realizată doar dacă a fost parcursă procedura de contestare instituită de art. 95 alin. (1) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004 este o abordare greșită atâta vreme cât potrivit art. 96 din același ordin cu caracter normativ „Ministrul Administrației și Internelor poate schimba măsura adoptată de consiliul de judecată, în condițiile legii”. Trecerea în rezervă a intimatului-reclamant a fost realizată prin aplicarea art. 88 din Legea nr. 80/1995 potrivit căreia „ofițerii, maieștrii militari și subofițerii în activitate pentru care Consiliile de judecată au stabilit că au încălcat prevederile art. 28 și 30 alin. (2) se trec în rezervă sau direct în retragere”.

În condițiile aplicării art. 88 din actul normativ în discuție nu este necesară/obligatorie existența unei propuneri din partea comandantului unității pentru trecerea în rezervă așa cum se stipulează prin art. 85 alin. (2), o astfel de condiționare fiind evident în afara prevederilor art. 88 din lege și a art. 96 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004. Se constată, astfel, că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor din 16 iunie 2009 a fost emis în temeiul art. 88 din Legea nr. 80/1995, că trecerea în rezervă a fost dispusă conform art. 96 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004 și nu prin aplicarea art. 95 din același ordin. Pentru toate cele expuse, recursul va fi admis, sentința atacată va fi modificată în sensul respingerii acțiunii în anularea Ordinului de trecere în rezervă a reclamatului la data de 16 iunie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 88 din 1 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului P.D.A. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2010.