ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4769/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 88 din 1 martie 2010 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă

acțiunea reclamantului P.D.A. formulată în contradictoriu cu Ministerul Administrației

și Internelor, în sensul că a fost anulat Ordinul Ministerului Afacerilor Interne

din 16 iunie 2009 și pârâtul a fost obligat să-l repună pe reclamant în funcția

și gradul deținut și să-i achite drepturile salariale datorate din momentul emiterii

Ordinului Ministerului Afacerilor Interne până la repunerea în funcție.

De asemenea, pârâtul a

fost obligat să recunoască reclamantului vechimea în muncă aferentă perioadei de

la emiterea ordinului atacat și până la repunerea în funcție, cu efectuarea mențiunilor

corespunzătoare în evidențele ministerului pârât.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că:

La data de 12 mai 2009,

prin Ordinul de zi pe unitate nr. AA emis de Șeful Inspectoratului pentru Situații

de Urgență P. Sălaj, reclamantul a fost trimis în fața Consiliului de judecată constituit

la nivelul Inspectoratului, pentru a se stabili dacă a comis sau nu abaterea disciplinară

prevăzută de art. 75 lit. m) din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 400/2004.

A fost emisă hotărârea

Consiliului de judecată la data de 26 mai 2009 fiind stabilită vinovăția reclamantului,

însă Consiliul a decis menținerea în activitate cu aplicarea sancțiunii mustrării

scrise și deoarece această hotărâre nu a fost contestată în temeiul art. 95

alin. (1) din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 400/2004 nici de reclamant,

dar nici de comandantul care a numit Consiliul de judecată, hotărârea a rămas definitivă.

Prin adresa din 23 iunie

2009 s-a adus la cunoștința reclamantului că prin Ordinul Ministerului Afacerilor

Interne din 16 iunie 2009 a fost trecut în rezervă ca urmare a încălcării prevederilor

art. 30 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare,

fără a exista o propunere în acest sens a Consiliului de judecată înaintată pe cale

ierarhică potrivit art. 92 alin. (2) și art. 74 din Ordinul Ministerului Afacerilor

Interne nr. 4100/2004, în condițiile în care în absența unei propuneri de trecere

în rezervă nu poate fi dispusă încetarea calității de militar activ.

S-a apreciat că dispozițiile

art. 95 și art. 96 din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 400/2004 nu sunt

incidente în cauză deoarece nu a existat o propunere de trecere în rezervă și nici

nu a fost contestată hotărârea Consiliului de judecată.

Totodată, s-a mai reținut

că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 88 din Legea nr. 80/1995, acest

text nefiind de natură a determina dispensarea autorității de prevederile Ordinului

Ministerului Afacerilor Interne nr. 400/2004.

În acest context, instanța

a constatat că, prin emiterea actului atacat, cu ignorarea dispozițiilor procedurale

instituite tocmai în materia în care operează actul a cărui nelegalitate se afirmă,

s-a produs o vătămare a reclamantului, în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor.

Cererea de recurs a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., apreciindu-se că sentința

recurată este netemeinică și nelegală urmare neobservării că norma cuprinsă în

art. 88 din Legea nr. 80/1995 este una imperativă și de strictă interpretare, prin

ea prestabilindu-se caracterul și gravitatea faptei care determină trecerea în rezervă

sau direct în retragere.

În speță, trecerea în

rezervă a intimatului dispusă prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor

din data de 16 iunie 2009, s-a realizat prin aplicarea art. 88 din Legea nr. 80/1995

privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare,

și nu potrivit art. 85 alin. (1) lit. j) și (2) din același act normativ, astfel

încât existența unei propuneri din partea comandantului unității privind trecerea

în rezervă a intimatului nu era obligatorie și nici necesară.

În același timp, trecerea

în rezervă nu s-a efectuat prin aplicarea prevederilor art. 95 din Ordinul Ministrului

Administrației și Internelor nr. 400/2004 așa cum greșit a reținut instanța de fond,

ci conform art. 96 din același Ordin.

În opinia recurentului,

toate acestea sunt argumente clare care conduc la admiterea recursului, casarea

sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Examinând cauza prin prisma

criticilor aduse de recurent, a normelor legale, incidente, Înalta Curte de Casație

și Justiție reține incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință a art. 312 alin. (1) și (3) Teza I

C. proc. civ., astfel că recursul va fi admis, hotărârea atacată va fi modificată

în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul P.D.A. ca neîntemeiată.

Acțiunea adresată instanței

de contencios administrativ a Curții de Apel Cluj a vizat, în principal, anularea

Ordinului Ministrului Administrației și Internelor din 16 iunie 2009 prin care reclamantul

P.D.A. - ofițer activ în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență al Județului

Sălaj - a fost trecut în rezervă pentru încălcarea art. 30 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările

ulterioare.

Solicitarea reclamantului

de revocare a acestui ordin nu a fost soluționată favorabil, Ministerul Administrației

și Internelor comunicându-i că sunt aplicabile dispozițiile art. 88 din Legea

nr. 80/1995.

Așa cum a reținut și instanța

de fond în privința situației de fapt pe baza probatoriul administrat, reclamantul

a fost trimis în fața Consiliului de judecată constituit la nivelul Inspectoratului

pentru Situații de Urgență al Județului Sălaj pentru săvârșirea faptei prevăzute

de art. 75 lit. m) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004

(privind regimul disciplinar al personalului Ministerului Administrației și Internelor)

cu modificările și completările ulterioare, și care a constat în administrarea directă

a SC P.N. SRL Zalău, în care a deținut și calitatea de asociat unic. Consiliul de

judecată a reținut vinovăția, hotărând menținerea în activitate și sancționarea

disciplinară cu „mustrare scrisă” a reclamantului conform art. 33 din Legea nr.

80/1995.

Hotărârea de sancționare

nu a fost contestată nici de reclamant și nici de comandantul care a numit Consiliul

de judecată.

Abordarea instanței de

fond în sensul că modificarea soluției adoptate de Consiliul de judecată poate fi

realizată doar dacă a fost parcursă procedura de contestare instituită de art. 95

alin. (1) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004 este

o abordare greșită atâta vreme cât potrivit art. 96 din același ordin cu caracter

normativ „Ministrul Administrației și Internelor poate schimba măsura adoptată de

consiliul de judecată, în condițiile legii”.

Trecerea în rezervă a

intimatului-reclamant a fost realizată prin aplicarea art. 88 din Legea nr. 80/1995

potrivit căreia „ofițerii, maieștrii militari și subofițerii în activitate pentru

care Consiliile de judecată au stabilit că au încălcat prevederile art. 28 și 30

alin. (2) se trec în rezervă sau direct în retragere”.

În condițiile aplicării

art. 88 din actul normativ în discuție nu este necesară/obligatorie existența unei

propuneri din partea comandantului unității pentru trecerea în rezervă așa cum se

stipulează prin art. 85 alin. (2), o astfel de condiționare fiind evident în afara

prevederilor art. 88 din lege și a art. 96 din Ordinul Ministrului Administrației

și Internelor nr. 400/2004.

Se constată, astfel, că

Ordinul Ministrului Administrației și Internelor din 16 iunie 2009 a fost emis în

temeiul art. 88 din Legea nr. 80/1995, că trecerea în rezervă a fost dispusă conform

art. 96 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004 și nu

prin aplicarea art. 95 din același ordin.

Pentru toate cele expuse,

recursul va fi admis, sentința atacată va fi modificată în sensul respingerii acțiunii

în anularea Ordinului de trecere în rezervă a reclamatului la data de 16 iunie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 88 din 1 martie

2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea reclamantului P.D.A. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2010.