ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 720/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 311 din 19 noiembrie 2009 Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea petiționarului M.I. formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 238/P/2009 din 24 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Instanța a reținut că persoana vătămată M.I. a depus plângere la organul de urmărire penală împotriva numiților O.S., O.A.L. și O.I., precum și a notarului public P.I.C., susținând că a fost racolat de sus-numiții cât timp a fost internat în spital, fiind externat și dus la o firmă a acestora unde a fost sechestrat timp de două săptămâni și sedat cu somnifere, sub influența cărora și în necunoștință de cauză a semnat mai multe acte.

Sus-numitul a susținut că prin aceste manopere a fost deposedat de proprietatea imobilului situat în Lugoj și de sumele de bani aflate într-un depozit CEC. Consimțământul la încheierea actelor - arată petiționarul - i-ar fi fost luat la domiciliul familiei O. însă fără să se fi deplasat notarul public, ci secretara acestuia. Prin Rezoluția nr. 238/P/2009 din 24 iulie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public P.I.C. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. și față de O.A.L., O.S. și O.I. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen., art. 208 - 209 C. pen., art. 215 C. pen., art. 291 C. pen., constatând că faptele nu există.

Plângerea persoanei vătămate M.I. împotriva acestei soluții a fost respinsă prin Rezoluția nr. 929/II/2/2009 din 31 august 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În temeiul art. 278 1 C. proc. pen. persoana vătămată a formulat plângere împotriva rezoluției de netrimitere în judecată la judecătorul Curții de Apel Timișoara, care, așa cum s-a arătat, prin Sentința penală nr. 311 din 19 noiembrie 2009 a respins-o. În motivarea hotărârii s-a arătat că petiționarul, anterior acestei plângeri, a mai declanșat procedura controlului legalității și temeiniciei Rezoluției nr. 238/P/2009 din 24 iulie 2009, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., în Dosarul nr. 1067/59/2009 al Curții de Apel Timișoara, în care prin Sentința penală nr. 241 din 12 octombrie 2009 a fost respinsă plângerea petiționarului M.I.

ca nefondată. Această hotărâre a rămas definitivă prin nerecurare, având putere de lucru judecat, astfel încât nu poate fi reluată judecata, printr-o nouă dezbatere asupra cauzei având același obiect. Hotărârea sus menționată a fost atacată cu recurs de către petiționar, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, la care susține că procedura de citare nu a fost îndeplinită cu toate părțile la termenul la care au avut loc dezbaterile, între care cu notarul public P.C.I. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din Dosarul nr. 1067/59/2009 al Curții de Apel Timișoara, petiționarul a învestit instanța cu plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. împotriva Rezoluției nr. 238/P/2009 din 24 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Prin Sentința penală nr. 241 din 12 octombrie 2009 instanța a respins plângerea petiționarului M.I. ca nefondată, hotărârea rămânând definitivă la 26 octombrie 2009, prin nerecurare. De urmare, este întemeiată constatarea instanței care a pronunțat prezenta hotărâre, atacată cu recurs, în sensul că petiționarul, prin noua plângere întemeiată pe prevederile art. 278 1 C. proc. pen., tinde la o nouă judecată având același obiect și părți, ignorând autoritatea de lucru judecat.

Cât privește critica referitoare la neîndeplinirea procedurii de citare cu celelalte părți la judecata la instanța de fond, invocată prin motivele scrise de recurs, se constată că aceasta este neîntemeiată. Din dovezile atașate la Dosarul nr. 1109/59/2009 al Curții de Apel Timișoara, în care s-a pronunțat hotărârea atacată, rezultă că pentru termenul din 19 noiembrie 2009, când au avut loc dezbaterile, procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părțile, inclusiv cu notarul public P.I.C. Pe de altă parte, o astfel de încălcare ar putea fi invocată numai de partea ale cărei interese au fost vătămate și aceasta nu ar putea fi alta decât cea față de care procedura de citare nu a fost îndeplinită legal.

Față de cele ce preced, recursul petiționarului M.I. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.I. împotriva Sentinței penale nr. 311 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la 160 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2010.