ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 720/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 311 din 19 noiembrie 2009 Curtea de

Apel Timișoara a respins plângerea petiționarului M.I. formulată împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 238/P/2009 din 24 iulie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Instanța a reținut că persoana

vătămată M.I. a depus plângere la organul de urmărire penală împotriva

numiților O.S., O.A.L. și O.I., precum și a notarului public P.I.C., susținând

că a fost racolat de sus-numiții cât timp a fost internat în spital, fiind

externat și dus la o firmă a acestora unde a fost sechestrat timp de două

săptămâni și sedat cu somnifere, sub influența cărora și în necunoștință de

cauză a semnat mai multe acte.

Sus-numitul a susținut că prin

aceste manopere a fost deposedat de proprietatea imobilului situat în Lugoj și

de sumele de bani aflate într-un depozit CEC.

Consimțământul la încheierea actelor

- arată petiționarul - i-ar fi fost luat la domiciliul familiei O. însă fără să

se fi deplasat notarul public, ci secretara acestuia.

Prin Rezoluția nr. 238/P/2009 din 24

iulie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea

urmăririi penale față de notarul public P.I.C. sub aspectul infracțiunii

prevăzută de art. 289 C. pen. și față de O.A.L., O.S. și O.I. sub aspectul

comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C.

pen., art. 189 alin. (2) C. pen., art. 208 - 209 C. pen., art. 215 C. pen.,

art. 291 C. pen., constatând că faptele nu există.

Plângerea persoanei vătămate M.I.

împotriva acestei soluții a fost respinsă prin Rezoluția nr. 929/II/2/2009 din

31 august 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

În temeiul art. 278

1

C.

proc. pen. persoana vătămată a formulat plângere împotriva rezoluției de

netrimitere în judecată la judecătorul Curții de Apel Timișoara, care, așa cum

s-a arătat, prin Sentința penală nr. 311 din 19 noiembrie 2009 a respins-o.

În motivarea hotărârii s-a arătat că

petiționarul, anterior acestei plângeri, a mai declanșat procedura controlului

legalității și temeiniciei Rezoluției nr. 238/P/2009 din 24 iulie 2009, în

temeiul art. 278

1

C. proc. pen., în Dosarul nr. 1067/59/2009 al

Curții de Apel Timișoara, în care prin Sentința penală nr. 241 din 12 octombrie

2009 a fost respinsă plângerea petiționarului M.I. ca nefondată.

Această hotărâre a rămas definitivă

prin nerecurare, având putere de lucru judecat, astfel încât nu poate fi

reluată judecata, printr-o nouă dezbatere asupra cauzei având același obiect.

Hotărârea sus menționată a fost

atacată cu recurs de către petiționar, solicitând casarea hotărârii și

trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, la care susține că

procedura de citare nu a fost îndeplinită cu toate părțile la termenul la care

au avut loc dezbaterile, între care cu notarul public P.C.I.

Verificând hotărârea atacată pe baza

actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din Dosarul nr.

1067/59/2009 al Curții de Apel Timișoara, petiționarul a învestit instanța cu

plângerea formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. împotriva

Rezoluției nr. 238/P/2009 din 24 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara.

Prin Sentința penală nr. 241 din 12

octombrie 2009 instanța a respins plângerea petiționarului M.I. ca nefondată,

hotărârea rămânând definitivă la 26 octombrie 2009, prin nerecurare.

De urmare, este întemeiată

constatarea instanței care a pronunțat prezenta hotărâre, atacată cu recurs, în

sensul că petiționarul, prin noua plângere întemeiată pe prevederile art. 278

1

C. proc. pen., tinde la o nouă judecată având același obiect și părți, ignorând

autoritatea de lucru judecat.

Cât privește critica referitoare la

neîndeplinirea procedurii de citare cu celelalte părți la judecata la instanța

de fond, invocată prin motivele scrise de recurs, se constată că aceasta este

neîntemeiată.

Din dovezile atașate la Dosarul nr.

1109/59/2009 al Curții de Apel Timișoara, în care s-a pronunțat hotărârea

atacată, rezultă că pentru termenul din 19 noiembrie 2009, când au avut loc

dezbaterile, procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părțile,

inclusiv cu notarul public P.I.C.

Pe de altă parte, o astfel de

încălcare ar putea fi invocată numai de partea ale cărei interese au fost

vătămate și aceasta nu ar putea fi alta decât cea față de care procedura de

citare nu a fost îndeplinită legal.

Față de cele ce preced, recursul

petiționarului M.I. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul M.I. împotriva Sentinței penale nr. 311 din 19

noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la 160

RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 februarie 2010.