ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3923/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 45 din 19 aprilie 2011 Tribunalul Teleorman, secția penală, a dispus după cum urmează: În baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. c), d) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.F., cetățenie română, studii 10 clase, pensionar, căsătorit, 6 copii - 2 minori - stagiul militar satisfăcut (fruntaș), fără antecedente penale, la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) și d) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a doua, lit. b) și d) C. pen.

timp de 6 ani după executarea pedepsei principale, a închisorii. În baza art. 67 C. pen. s-a dispus degradarea militară a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă prevenția executată de inculpat de la 28 februarie 2011 la zi și menține starea de arest. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.001,20 RON cu majorările aferente până la achitarea integrală a debitului către partea civilă S.J.A. Teleorman. S-a luat act că părțile vătămate B.M. și S.U. „B.A." - București nu s-au constituit părți civile. În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat obiectul de fier tip „platbandă" cu lungimea de 52 cm, lățimea de 5 cm și greutatea de 1,8 Kg.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în dimineața zilei de 20 februarie 2011, în jurul orei 6,30, pe fondul unei crize de gelozie, în timp ce soția sa partea vătămată B.M. dormea, inculpatul i-a aplicat lovituri în zona capului cu un obiect metalic (tip platbandă) după care a părăsit locuința, ascunzându-se. Urmare a agresiunii, victima a fost spitalizată de urgență la S.U. „B.A." București, iar din raportul de constatare medico-legală rezultă că leziunile au pus în primejdie viața victimei și au necesitat 70 - 80 zile de îngrijiri medicale. Tribunalul a mai reținut că potrivit raportului de constatare medico-legală psihiatrică inculpatul prezintă tulburare de personalitate organică, sindrom psihoorganic, dar are discernământul faptelor, însă diminuat.

În raport cu modul de operare instanța de fond a reținut existența intenției directe de a ucide și agravanța prevăzută de art. 175 lit. d) C. pen. în condițiile în care inculpatul a comis agresiunea într-un moment în care victima nu se putea apăra. Cum inculpatul a recunoscut și solicitat judecarea pe baza materialului de urmărire penală, instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile impuse de art. 72 C. pen. reținându-se alături de pericolul social concret al infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă, circumstanțele personale ale inculpatului și contextul familial existent între inculpat și soția sa.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie cu susținerea că s-a omis nejustificat reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. În acest sens a susținut apelantul că victima cunoscând problemele sale medicale, a întreținut o stare tensionată. De asemenea, apelantul susține că neîntemeiat instanța de fond ar fi reținut ca circumstanță agravantă împrejurarea că în mod voluntar nu și-a luat tratamentul, pentru a săvârși actul de violență. Examinând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea de Apel București a constatat că apelul inculpatului este fondat numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 64 lit. d) C. proc.

pen. Împotriva Deciziei penale nr. 234/A din 13 iulie 2011 a Curții de Apel București, pronunțată în acest sens, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat. Se critică sentința penală apelată cât și decizia atât sub aspectul omisiunii de a avea în vedere starea de sănătate precară a inculpatului și de a reține circumstanța atenuantă a provocării exercitate de partea vătămată, cât și sub aspectul reținerii, ca circumstanță agravantă, a întreruperii tratamentului, în mod voluntar, pentru a săvârși fapta. Astfel, în susținerea apărării, arată că partea vătămată l-a provocat pe inculpat, menținând relațiile tensionate existente între cei doi, ca urmare a stării materiale precare, deși cunoștea problemele medicale ale acestuia.

Instanța de recurs reține următoarele: Sub aspectul situației de fapt: Din coroborarea declarației martorilor M.F., H.G. cu susținerile inculpatului, procesul-verbal de cercetare la fața locului și declarația părții vătămate - rezultă că situația de fapt a fost judicios stabilită de instanța de fond și de altfel nu este contestată de inculpat. Inclusiv în cadrul căilor de atac exercitate inculpatul se pliază în critici raportat la regimul sancționatoriu incident. Vinovăția și încadrarea juridică a faptei inculpatului: Având în vedere obiectul vulnerant folosit, zona vitală vizată (capul) și faptul că inculpatul a ales deliberat să-și lovească soția în momentul în care aceasta dormea profund se impune concluzia că a acționat cu intenție directă de a ucide, profitând tocmai de imposibilitatea de a se apăra a victimei.

Nu va primi critica, manifestată inclusiv în recurs, referitoare la omisiunea reținerii și aplicării dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., întrucât neînțelegerile dintre inculpat și soția sa și tensiunile care existau de mult timp între aceștia nu constituie o provocare în sensul art. 73 lit. b) C. pen. Dimpotrivă, împrejurarea că inculpatul și-a agresat soția în timp ce aceasta dormea în aceeași încăpere cu el și fiica lor minoră ca urmare a unei decizii spontane exclude reținerea scuzei provocării. Tribunalul nu a reținut vreuna din circumstanțele agravante prevăzute de art. 75 C. pen. În altă ordine de idei, din raportul de constatare medico-legală psihiatrică rezultă că inculpatul „prezintă tulburare de personalitate organică, sindrom psihoorganic „.Are discernământul faptelor sale diminuat". Concluzionând, vinovăția inculpatului este deplin dovedită și încadrarea juridică a faptelor acestuia corect stabilită.

Referitor la individualizarea pedepsei, cu deplină obiectivitate Curtea a apreciat că regimul sancționator stabilit inculpatului (7 ani și 6 luni închisoare) corespunde criteriilor impuse de dispozițiile art. 72 C. pen. În acest sens, în acord cu instanțele ierarhic inferioare, Înalta Curte apreciază pericolul social deosebit al faptei inculpatului, sporit de împrejurările concrete și modul în care a fost comisă, deliberat, într-un moment în care victima nu se putea apăra. Este totodată de remarcat ușurința cu care inculpatul a recurs la violență extremă pentru a-și „rezolva definitiv" problemele conjugale, dar și atitudinea acestuia post factum, când deși conștient de situația gravă a soției, a fugit și s-a ascuns, lăsându-și fiica minoră (9 ani) să ceară ajutor pentru a-și salva mama.

În acest context, stabilirea pedepsei, peste limita minimă este deplin justificată. Raportat la desfășurarea din apel, Curtea a constatat în deplină legalitate că în mod greșit instanța de fond a aplicat pedeapsa accesorie și complementară a interzicerii drepturilor părintești [art. 64 lit. a) C. pen.]. Astfel, în condițiile în care nu există date că inculpatul cu rea-voință și-ar fi neglijat copiii sau că le-ar fi aplicat rele tratamente, aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părintești apare ca o ingerință nejustificată în viața privată și de familie constituind o încălcare a art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens și practica Curții Europene a Drepturilor Omului -Hotărârea din 28 septembrie 2004 în cauza Sabău și Pârcălab contra României.

Așa fiind, doar sub acest aspect s-a constatat că sentința este nelegală, motiv pentru care în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul inculpatului B.F., a desființat în parte, sentința atacată și rejudecând a înlăturat atât pedeapsa accesorie, cât și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părintești, aplicate inculpatului, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate. În consecință, pronunțarea deciziei fiind în acord cu temeinicia și legalitatea abordării juridice, cazuri de casare constatabile din oficiu nu se evidențiază, instanța de recurs în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul inițiat. Se va deduce perioada arestului preventiv, de la 28 februarie 2011 la zi.

Văzând și prevederile art. 192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva Deciziei penale nr. 234/A din 13 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 28 februarie 2011 la 4 noiembrie 2011. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2011.