ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2833/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 27 iulie 2011,

pronunțată în Dosarul nr. 108/122/2011 (2551/2011), Curtea de Apel București,

secția I penală, a dispus, printre altele, menținerea stării de arest preventiv

a apelantului V.F. (deținut în Penitenciarul Giurgiu) în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de apel a reținut, în esență, următoarea situație de

fapt:

Inculpatul V.F. a

fost arestat în baza mandatului de arestare preventivă

din data de 23 noiembrie 2010, emis de Tribunalul Giurgiu, pentru

săvârșirea unei infracțiuni grave (viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3)

cu aplicarea art. 41 alin. (2), 74 - 76 C. pen.) asupra unei minore, faptă cu o

rezonanță socială deosebită. S-a mai reținut că până în prezent nu s-au

administrat probe noi care să contrazică situația de fapt, că există suficiente

indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul a săvârșit

într-adevăr fapta de care este acuzat, iar lăsarea în libertate a acestuia

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs învederând că

beneficiază de prezumția de nevinovăție, că nu se va sustrage cercetării

judecătorești și că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea

măsurii arestării preventive.

Recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) al

aceluiași articol, „când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, menținerea măsurii arestării preventive”.

În cauză, instanța de

apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesuală penală

și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de

libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în

raport de împrejurările concrete de comitere a infracțiunii de viol, corelat cu

natura relațiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă, în continuare, pericol concret pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, se

constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului, hotărârea de

condamnare, chiar nedefinitivă, constituind temei pentru a se reține că

menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât

dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și prevederile Convenției Europene

a Drepturilor Omului.

Toate aceste aspecte

justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării

preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul-inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva Încheierii din 27

iulie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul

nr. 108/122/2011 (2551/2011).

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 august 2011.

Procesat

de GGC - AZ