ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Petiționarul T.A. a formulat plângere împotriva judecătorilor A.M.B., Z.L.L., B.M.C., de la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, susținând că în dosarul nr. 6183/1/2009, în care este parte, magistrații ar fi făcut injustiție, favorizând infractorii.

Examinând dispozițiile legale procesual-penale care reglementează condițiile sesizării organelor judiciare, Înalta Curte constată că plângerea petiționarului T.A. este inadmisibilă.

Potrivit art. 222 C. proc. pen., plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune și trebuie să cuprindă, pe lângă datele de identificare ale petiționarului, mențiuni privind descrierea faptei, indicarea făptuitorului și a mijloacelor de probă.

Așa cum rezultă din conținutul plângerii petiționarului T.A., acesta nu a descris faptele imputate magistraților, calificate ca acte de injustiție și de favorizare a infractorilor, astfel încât, neîntrunind condițiile cerute de lege pentru a putea fi caracterizată ca mod de sesizare a organelor judiciare, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

De altfel, în nici un caz plângerea cu privire la săvârșirea unei infracțiuni nu se adresează direct instanței, ci organului competent să efectueze urmărirea penală, fază a procesului penal obligatorie și care o precede pe cea a judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul T.A.

Obligă petiționarul la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2010.