ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1355/2012

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din 16 septembrie 2011 a

Tribunalului Brăila s-a dispus, în baza art. 403 alin. (1), (3) C. proc. pen.

în referire la art. 394 C. proc. pen., respingerea ca inadmisibilă a cererii de

revizuire formulată de condamnatul I.L. față de sentința penală nr. 30 din 04

februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. s-a dispus obligarea condamnatului la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brăila sub nr. 3514/113/2011, revizuentul-condamnat I.L., deținut

în Penitenciarul Galați, a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 30 din 04

februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 2561/113/2009.

În cererea de revizuire formulată,

revizuentul I.L. solicită rejudecarea cauzei și administrarea de probe noi.

În soluționarea cererii de

revizuire, instanța a dispus atașarea Dosarului nr. 2561/113/2009 al Tribunalul

Brăila în care s-a pronunțat sentința penală nr. 30 din 04 februarie 2010.

Potrivit dispozițiilor art. 403 C.

proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, admisibilitatea

în principiu a cererii de revizuire se analizează în camera de consiliu, fără

citarea revizuentului care nu mai beneficiază de asistență juridică, și fără

participarea procurorului.

Din analiza actelor și lucrărilor

aflate la dosar instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 30 din 04

februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 2561/113/2009,

definitivă la data de 28 iulie 2010, prin decizia penală nr. 2769 din 28 iulie 2010

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuientului I.L. a fost condamnat la

o pedeapsă principală de 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complimentară a

interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută

de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că în cursul lunii noiembrie 2008, în locuința comună din Brăila, pe

fondul unei stări conflictuale permanente și al consumului de alcool, a lovit-o

pe soția sa, Iordache Anica, în mod repetat, cu corpuri dure de forme și

dimensiuni diferite - cu pumnul, palma, piciorul, cu cotorul măturii - lovituri

aplicate succesiv, în mai multe etape, într-un interval de timp de 10 zile, și

care au condus la rezultatul letal la data de 24 noiembrie 2008.

S-a apreciat că săvârșirea

infracțiunii și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu întregul material

probator administrat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel și recurs inculpatul, căi de atac care au fost respinse,

hotărârea rămânând definitivă la data de 28 iulie 2010.

Prin cererea de revizuire formulată,

condamnatul I.L. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 30 din 04

februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 2561/113/2009,

solicitând rejudecarea cauzei și administrarea de probe noi.

Potrivit art. 394 C. proc. pen.,

revizuirea poate fi cerută atunci când:

a) s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire

se cere;

c) un înscris care a servit ca temei

al hotărârii a cărei revizuire ce cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de

judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

Analizând motivele invocate în

cererea de revizuire, instanța a constatat că acestea nu se regăsesc printre

cazurile expres și limitativ prevăzute în textul de lege mai sus-menționat. Mai

mult decât atât, s-a apreciat că probele administrate în cauză de care face

vorbire revizuentul în cererea formulată și care au stat la baza hotărârii de

condamnare, precum și încadrarea juridică și cuantumul pedepsei au fost

analizate în căile de atac exercitate de revizuent.

S-a avut în vedere că revizuirea nu

este o cale de atac devolutivă, în sensul că în soluționarea ei nu se

procedează la administrarea de probe noi sau readministrarea probelor

administrate la soluționarea cauzei în fond, decât dacă se probează existența

unuia din cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

În consecință, neconstatându-se

existența vreunui caz de revizuire din cele prevăzute expres de lege, instanța

va respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. instanța a obligat revizuentul-condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În termen legal împotriva acestei

sentințe a declarat apel condamnatul I.L. solicitând admiterea cererii de

revizuire formulată pe motiv că în cauză nu s-a efectuat o contraexpertiză și

că nu s-a ținut seama de faptul că victima I.A. a căzut din căruță și a fost

târâtă, astfel fiind produse leziunile care au condus la deces.

Prin decizia penală nr. 278/ A din

25 noiembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori,

a respins, ca nefondat apelul declarat de condamnatul I.L. (fiul lui F., născut

la 29 decembrie 1971) împotriva sentinței penale nr. 32 din 16 septembrie 2011

a Tribunalului Brăila.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a obligat condamnatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat în apel.

Suma de 200 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel, urmează a fi virată în

contul Baroului Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea, analizând hotărârea atacată a reținut în esență că sentința pronunțată

de instanța de fond este temeinică și legală, neimpunându-se reformarea

acesteia.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs revizuientul reiterând motivele formulate în fața instanței de apel.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare pentru următoarele considerente:

Revizuirea este reglementată ca

fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura

erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre

judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanță a unor împrejurări

de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Totodată, revizuirea are rolul de a

atrage anularea hotărârilor în care judecata sa bazat pe o eroare de fapt și de

a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.

Cazurile de revizuire sunt expres și

limitativ prev. de art. 394 C. proc. pen. și sunt singurele apte a provoca o

reexaminare în fapt a cauzei penale.

Împrejurarea că prin cererea de

revizuire se solicită completarea și refacerea probatoriului administrat în

cauză nu poate determina admiterea acesteia, întrucât pe calea extraordinară a

revizuirii nu se poate obține o prelungire a probatoriului pentru fapte și

împrejurări cunoscute deja de instanțele care au soluționat cauza.

Astfel, după ce în declarațiile date

în faza de urmărire penală, condamnatul I.L. a recunoscut că și-a lovit soția de

mai multe ori cu pumnii, cu picioarele și cu coada unei mături, în fața

instanțelor de judecată a negat că ar fi mai fi aplicat aceste lovituri,

susținând că leziunile care le prezenta victima se datorau faptului că în ziua

de 24 noiembrie 2008 a căzut din căruță, fiind târâtă de cai.

Această apărare a fost înlăturată motivat

de instanțele care au soluționat cauza în ciclul procesual obișnuit reținându-se

că susținerile condamnatului nu se coroborează cu celelalte probe administrate

în cauză, astfel încât ea nu mai poate fi considerată o împrejurare ce nu a

fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei în sensul art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen.

Cum în cauză motivul de revizuire

invocat de recurent nu se circumscrie nici unuia din cazurile expres și

limitativ prev. de art. 394 C. proc. pen., care sunt de strictă interpretare și

aplicare, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul

condamnat I.L. împotriva deciziei penale nr. 278/ A din 25 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie 2012.