ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2081/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2081/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 120 din 20 octombrie 2011 a Tribunalului Neamț a fost condamnat inculpatul

P.J. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81, 82

C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale, pe o

perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării

executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C.

proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a respins, ca

inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă I.P.J. Neamț.

S-a constatat că

inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 200 RON,

cheltuieli judiciare avansate.

Pentru a dispune

astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 169/P/2010 din 23 noiembrie 2010,

înregistrat la această instanță sub nr. 5259/103/2010 din 08 decembrie 2010,

s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a

inculpatului P.J., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a reținut în rechizitoriu

că inculpatul a condus autospeciala M.A.I. nr. RR pe drumul public, având în sânge

o alcoolemie mai mare de 0,80 gr.‰.

Prin același rechizitoriu,

s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpat, pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.

În cursul urmăririi penale

au fost administrate următoarele probe: procesul verbal de cercetare la fața locului,

planșa foto și schița locului accidentului, comunicarea I.G.P.R. - Serviciul resurse

umane, buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie și buletinul de examinare

clinică, documentele autospecialei M.A.I. nr. RR, certificatul medico-legal privind

pe M.I.M., înscrisuri, raportul de expertiză tehnică și suplimentul la acesta, declarațiile

martorilor B.G., M.G., M.I.M., I.A. și I.I. și declarațiile inculpatului.

În cauză, s-a constituit

parte civilă I.P.J. Neamț, proprietarul autospecialei M.A.I. nr. RR cu suma de bani

ce a reprezentat c/val. reparării autospecialei.

În faza cercetării judecătorești,

au fost ascultați inculpatul și martorii B.G., M.G., M.I.M., I.A., I.I., S.C., C.C.,

S.I.C. și A.V.

Analizând probele administrate

în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut

următoarea situație de fapt:

Inculpatul este polițist

în cadrul Postului de Poliție al comunei D., județul Neamț și face parte din structurile

Poliției Judiciare.

În noapte de 29 din

30 mai 2010, inculpatul efectua serviciul de patrulare pe raza comunei, la volanul

autospecialei M.A.I. nr. RR.

Inițial l-a verificat

pe martorul M.G., agent de pază la SC P. SRL Săvinești, județul Neamț, după care

s-a deplasat spre satul U., unde se făceau pregătiri pentru „Ziua D.”. Pe traseu,

în autospecială s-au urcat martorii B.G. și M.I.M.

La km. 46+500 m., în direcția

Hanul A.D., inculpatul a pierdut controlul autospecialei, care a părăsit partea

carosabilă și s-a răsturnat în șanțul din partea dreaptă. În urma impactului, cei

doi martori au fost răniți, iar autospeciala avariată.

La fața locului au sosit

organele de urmărire penală. Inculpatul a refuzat testarea cu aparatul alcooltest,

astfel că a fost condus la Spitalul Județean Neamț, unde i-a fost recoltată o singură

probă de sânge. Pe baza acesteia, s-a stabilit că la ora 02

23

inculpatul

avea în sânge o alcoolemie de 1,30 gr.‰.

Situația de fapt reținută

rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și a judecății.

Astfel, din procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa foto și schița

locului accidentului, comunicare I.G.P.R. - Serviciul resurse umane și declarațiile

martorilor B.G., M.G., M.I.M., I.A. și I.I., coroborate cu declarațiile inculpatului,

rezultă că acesta se afla la volanul autospecialei M.A.I. în momentul producerii

accidentului.

Din buletinul de analiză

toxicologică - alcoolemie și buletinul de examinare clinică, rezultă că, la ora

02

23

, inculpatul avea în sânge o alcoolemie de 1,30 gr. ‰ și că a fost

recoltată o singură probă de sânge.

Din buletinul de analiză

clinică, rezultă că inculpatul a refuzat recoltarea celei de-a doua probe de sânge,

aspect care rezultă și din declarația pe care acesta a dat-o în faza de urmărire

penală. Tribunalul înlătură declarația inculpatului dată în faza cercetării judecătorești,

în care a susținut că a fost obligat de anchetatori să refuze recoltarea celei de-a

doua probe, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate, în special

cu buletinul de analiză clinică semnat și parafat de martora S.C., medicul de gardă

din noaptea respectivă.

Totodată, Tribunalul a

înlăturat din probatoriul administrat și susținerea inculpatului că a consumat doar

o cantitate mică de „Bitter suedez”, în scop terapeutic, întrucât este evident că

după consumarea ei nu putea avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,30 gr. ‰.

Și apărarea inculpatului,

în sensul că autospeciala din dotare avea defecțiuni, este înlăturată de concluziile

expertizei tehnice auto efectuată în faza de urmărire penală.

Faptele inculpatului,

așa cum au fost reținute și dovedite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație

alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

La individualizarea pedepsei,

instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. respectiv

dispozițiile Părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în Partea specială,

gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social

al faptelor săvârșite rezultă din modul și mijloacele săvârșirii lor, din împrejurările

în care au fost săvârșite, scopul urmărit, urmarea produsă sau care s-ar fi putut

produce și din persoana și conduita făptuitorului.

Inculpatul a condus autoutilitara

poliției în timpul serviciului și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita

legală, provocând un accident în care au fost rănite două persoane. Chiar dacă acestea

nu au formulat plângere penală împotriva inculpatului, trebuie ținut cont la individualizarea

pedepsei de acest aspect. Faptele au fost săvârșite de o singură persoană, care

a acționat cu intenție directă.

Inculpatul are vârsta

de 35 de ani, este polițist, a săvârșit fapta în timpul serviciului, are studii

superioare, este căsătorit și nu posedă antecedente penale.

Având în vedere cele ce

preced, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, aceasta fiind

pe măsura tulburării pe care faptele au produs-o în mediul social și poate asigura

scopul prevăzut în art. 52 C. pen.

Ca urmare a condamnării

la pedeapsa închisorii, s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

civile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a-II-a și b) C. pen., pe durata prevăzută

în art. 71 alin. (2) C. pen.

Pentru interzicerea drepturilor

civile, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, gradul de pericol social

al acestora, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și pedeapsa principală

aplicată duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor civile prev.

de art. 64 lit. a) Teza a-II-a și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat.

Luând în considerare și

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că interzicerea

exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim,

respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate

democratică. De asemenea, luând în considerare natura și durata pedepsei principale

aplicate, instanța a apreciat că interzicerea acestor drepturi este proporțională

cu situația care a determinat-o.

Împotriva sentinței a

declarat apel în termenul legal apelantul P.J.

Prin decizia penală

nr. 36 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Bacău s-a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpat.

Pentru a pronunța astfel,

Curtea a considerat că, în cauză, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor

art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor și a stabilit

că fapta inculpatului care,

în noaptea de 29

din 30 mai 2010 aflându-se pe raza comunei D. la volanul autospecialei M.A.I. nr.

RR km. 46 +500 m., pe DJ 208 G, în direcția Hanul A.D., a pierdut controlul autospecialei,

care a părăsit partea carosabilă și s-a răsturnat în șanțul din partea dreaptă.

În urma impactului, cei doi martori au fost răniți, iar autospeciala avariată.

La fața locului au sosit

organele de urmărire penală. Inculpatul a refuzat testarea cu aparatul alcooltest,

astfel că a fost condus la Spitalul Județean Neamț, unde i-a fost recoltată o singură

probă de sânge. Pe baza acesteia, s-a stabilit că la ora 02

23

inculpatul

avea în sânge o alcoolemie de 1,30 gr. ‰ întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv

conținutul incriminator al infracțiunii prevăzute în art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002.

Reevaluând materialul

probator de la dosarul cauzei

-

procesul verbal

de cercetare la fața locului, planșa foto și schița locului accidentului, comunicarea

I.G.P.R. - Serviciul resurse umane, buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie

și buletinul de examinare clinică, documentele autospecialei M.A.I. nr. RR, certificatul

medico-legal privind pe M.I.M., înscrisuri, raportul de expertiză tehnică și suplimentul

la acesta, declarațiile martorilor B.G., M.G., M.I.M., I.A. și I.I. și declarațiile

inculpatului - în baza propriului examen, Curtea a constatat că vinovăția inculpatului

rezultă fără niciun dubiu.

Astfel, încă de la primele

declarații, comportamentul procesual al inculpatului a fost nesincer și orientat

în sensul exonerării de răspundere penală. Această concluzie rezultă din justificarea

că accidentul s-ar fi produs datorită unor pretinse defecțiuni ale autoturismului

(declarații demonstrate ca fiind mincinoase) cât și din succesiunea declarațiilor

inculpatului referitoare la refuzul celei de-a doua probe de sânge. Astfel, în prima

declarație inculpatul a arătat că a refuzat cea de-a doua probă de sânge, în declarația

următoare revine și arată că nu a refuzat, ci că nu a fost dus de poliție la spital,

în acest sens, aceeași poziție având-o și în declarația de la fila dosarului, audiat

fiind de procuror.

Inculpatul a invocat nulitatea

procesului verbal de stabilire a alcoolemiei față de împrejurarea că prima și singura

probă de sânge a fost recoltată la ora 02

23

la aproximativ 2 ore de la

producerea accidentului. Curtea nu a reținut aceste considerente. Astfel potrivit

art. 6 lit. d) din Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 pentru aprobarea Normelor

metodologice privind prelevarea și stabilirea alcoolemiei se arată că „prima prelevare

se efectuează” de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de

la producerea evenimentului care a determinat prelevarea de sânge. „Este evident,

astfel că intervalul de timp este stabilit de legiuitor cu caracter de recomandare,

în practică fiind dese împrejurările care duc la depășirea lui, independent de voința

organului constatator (distanța până la unitatea spitalicească, starea de sănătate

a persoanelor etc). Tocmai pentru aceste ipoteze este reglementată instituția recalculării

retroactive a alcoolemiei, pentru a cunoaște dacă aceasta avea o curbă ascendentă

sau descendentă raportat la momentul săvârșirii faptei. Inculpatul însă tocmai datorită

refuzului prelevării celei de-a doua probe nu mai poate beneficia de acest recalcul.

Revenind la probatoriu

audierea celor trei polițiști care au procedat la audierea inculpatului în noaptea

săvârșirii faptei, nu a dus la o altă situație de fapt. Astfel martorul C. arată

că în prezența sa nu l-a auzit pe inculpat refuzând prelevarea ci a auzit discuții

între ceilalți doi polițiști, dar a fost prezent când inculpatul a scris în declarația

sa despre acest aspect. Martorul A.V. arată că el personal l-a dus pe inculpat la

spital unde l-a întrebat dacă dorește cea de-a doua prelevare, fapt refuzat de către

inculpat. Mai ilustrativă este declarația martorului S.I.C., șeful direct al inculpatului

prezent la spital. Acest martor, în declarația de la dosarul de fond, arată că în

prezența sa inculpatul a spus că nu mai dă o a doua probă pentru că „îi e rău”.

Coroborând cele trei probe

testimoniale, Curtea a constatat că acestea converg, sub aspectul esențial care

interesează cauza și anume că inculpatul P.J. a refuzat prelevarea celei de-a doua

probe de sânge și nu că polițiștii nu l-au dus la spital în acest scop. De altfel

nesinceritatea inculpatului și dorința de a zădărnici aflarea adevărului este relevată

și de împrejurarea că a refuzat testarea cu aparatul etilotest. De altfel și buletinul

de prelevare a probelor biologice coroborat cu declarația martorei S.C. atestă faptul

că s-a înregistrat refuzul celei de-a doua probe. Se dovedește nesinceră declarația

inculpatului că nu a fost dus la spital de polițiști.

Față de toate cele expuse,

Curtea a reținut că în mod temeinic prima instanță a reținut vinovăția inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism de către o persoană

care are în sânge o alcoolemie peste limita legală, infracțiune prevăzută de

art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Cu privire la cuantumul

pedepsei aplicate, fără reținerea de circumstanțe atenuante, Curtea a apreciat ca

fiind just dozată față de circumstanțele și urmările săvârșirii faptei. Astfel,

fapta inculpatului a avut ca urmare producerea unui accident rutier soldat cu vătămarea

corporală a martorilor B.G. și M.I.A. precum și avarierea autoturismului din dotare.

Sub aspect procesual inculpatul, care prin profesia sa era chemat să vegheze la

respectarea legii, a vădit nesinceritate în declarații, încercând prin acestea să

zădărnicească aflarea adevărului și să transfere o parte din responsabilitate asupra

martorilor polițiști. Prima instanță a avut în vedere la stabilirea pedepsei și

acest comportament procesual, iar cuantumul pedepsei nu se impune a fi redus.

Împotriva deciziei penale

nr. 36 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Bacău în termen legal a declarat recurs

inculpatul P.J., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei

aplicate, solicitând reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante și reducerea

pedepsei.

Examinând recursul declarat

în cauză prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele

ce urmează:

Pedeapsa aplicată de 1

an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat a fost just individualizată

în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social

concret al faptei comise, împrejurările săvârșirii acesteia, calitatea pe care o

avea inculpatul - aceea de agent de poliție, ce impunea o conduită de respectare

a normelor legale, faptul că inculpatul, având în sânge o îmbibație alcoolică peste

limita legală a provocat un accident în care au fost lovite două persoane, precum

și datele care circumstanțiază persoana inculpatului.

Astfel, acesta nu este

cunoscut cu antecedente penale, are vârsta de 35 ani, este căsătorit, iar pe parcursul

procesului penal a negat comiterea faptei.

Pedeapsa aplicată este

în cuantumul minim prevăzut de lege pentru fapta comisă, iar în raport cu cele expuse

reducerea acesteia nu se impune, neputând fi reținute circumstanțe atenuante în

favoarea inculpatului.

În consecință, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.J. împotriva deciziei penale nr. 36 din 13 martie

2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 13 iunie 2012.