ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2081/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2081/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală
nr. 120 din 20 octombrie 2011 a Tribunalului Neamț a fost condamnat inculpatul
P.J. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de
art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
S-a făcut aplicarea
art. 71, 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 81, 82
C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale, pe o
perioadă de 3 ani.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării
executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C.
proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
S-a respins, ca
inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă I.P.J. Neamț.
S-a constatat că
inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art. 191
alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului 200 RON,
cheltuieli judiciare avansate.
Pentru a dispune
astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr. 169/P/2010 din 23 noiembrie 2010,
înregistrat la această instanță sub nr. 5259/103/2010 din 08 decembrie 2010,
s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a
inculpatului P.J., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin.
(1) din O.U.G. nr. 195/2002.
S-a reținut în rechizitoriu
că inculpatul a condus autospeciala M.A.I. nr. RR pe drumul public, având în sânge
o alcoolemie mai mare de 0,80 gr.‰.
Prin același rechizitoriu,
s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpat, pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.
În cursul urmăririi penale
au fost administrate următoarele probe: procesul verbal de cercetare la fața locului,
planșa foto și schița locului accidentului, comunicarea I.G.P.R. - Serviciul resurse
umane, buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie și buletinul de examinare
clinică, documentele autospecialei M.A.I. nr. RR, certificatul medico-legal privind
pe M.I.M., înscrisuri, raportul de expertiză tehnică și suplimentul la acesta, declarațiile
martorilor B.G., M.G., M.I.M., I.A. și I.I. și declarațiile inculpatului.
În cauză, s-a constituit
parte civilă I.P.J. Neamț, proprietarul autospecialei M.A.I. nr. RR cu suma de bani
ce a reprezentat c/val. reparării autospecialei.
În faza cercetării judecătorești,
au fost ascultați inculpatul și martorii B.G., M.G., M.I.M., I.A., I.I., S.C., C.C.,
S.I.C. și A.V.
Analizând probele administrate
în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut
următoarea situație de fapt:
Inculpatul este polițist
în cadrul Postului de Poliție al comunei D., județul Neamț și face parte din structurile
Poliției Judiciare.
În noapte de 29 din
30 mai 2010, inculpatul efectua serviciul de patrulare pe raza comunei, la volanul
autospecialei M.A.I. nr. RR.
Inițial l-a verificat
pe martorul M.G., agent de pază la SC P. SRL Săvinești, județul Neamț, după care
s-a deplasat spre satul U., unde se făceau pregătiri pentru „Ziua D.”. Pe traseu,
în autospecială s-au urcat martorii B.G. și M.I.M.
La km. 46+500 m., în direcția
Hanul A.D., inculpatul a pierdut controlul autospecialei, care a părăsit partea
carosabilă și s-a răsturnat în șanțul din partea dreaptă. În urma impactului, cei
doi martori au fost răniți, iar autospeciala avariată.
La fața locului au sosit
organele de urmărire penală. Inculpatul a refuzat testarea cu aparatul alcooltest,
astfel că a fost condus la Spitalul Județean Neamț, unde i-a fost recoltată o singură
probă de sânge. Pe baza acesteia, s-a stabilit că la ora 02
23
inculpatul
avea în sânge o alcoolemie de 1,30 gr.‰.
Situația de fapt reținută
rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și a judecății.
Astfel, din procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa foto și schița
locului accidentului, comunicare I.G.P.R. - Serviciul resurse umane și declarațiile
martorilor B.G., M.G., M.I.M., I.A. și I.I., coroborate cu declarațiile inculpatului,
rezultă că acesta se afla la volanul autospecialei M.A.I. în momentul producerii
accidentului.
Din buletinul de analiză
toxicologică - alcoolemie și buletinul de examinare clinică, rezultă că, la ora
02
23
, inculpatul avea în sânge o alcoolemie de 1,30 gr. ‰ și că a fost
recoltată o singură probă de sânge.
Din buletinul de analiză
clinică, rezultă că inculpatul a refuzat recoltarea celei de-a doua probe de sânge,
aspect care rezultă și din declarația pe care acesta a dat-o în faza de urmărire
penală. Tribunalul înlătură declarația inculpatului dată în faza cercetării judecătorești,
în care a susținut că a fost obligat de anchetatori să refuze recoltarea celei de-a
doua probe, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate, în special
cu buletinul de analiză clinică semnat și parafat de martora S.C., medicul de gardă
din noaptea respectivă.
Totodată, Tribunalul a
înlăturat din probatoriul administrat și susținerea inculpatului că a consumat doar
o cantitate mică de „Bitter suedez”, în scop terapeutic, întrucât este evident că
după consumarea ei nu putea avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,30 gr. ‰.
Și apărarea inculpatului,
în sensul că autospeciala din dotare avea defecțiuni, este înlăturată de concluziile
expertizei tehnice auto efectuată în faza de urmărire penală.
Faptele inculpatului,
așa cum au fost reținute și dovedite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație
alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
La individualizarea pedepsei,
instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. respectiv
dispozițiile Părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în Partea specială,
gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările
care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Gradul de pericol social
al faptelor săvârșite rezultă din modul și mijloacele săvârșirii lor, din împrejurările
în care au fost săvârșite, scopul urmărit, urmarea produsă sau care s-ar fi putut
produce și din persoana și conduita făptuitorului.
Inculpatul a condus autoutilitara
poliției în timpul serviciului și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita
legală, provocând un accident în care au fost rănite două persoane. Chiar dacă acestea
nu au formulat plângere penală împotriva inculpatului, trebuie ținut cont la individualizarea
pedepsei de acest aspect. Faptele au fost săvârșite de o singură persoană, care
a acționat cu intenție directă.
Inculpatul are vârsta
de 35 de ani, este polițist, a săvârșit fapta în timpul serviciului, are studii
superioare, este căsătorit și nu posedă antecedente penale.
Având în vedere cele ce
preced, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, aceasta fiind
pe măsura tulburării pe care faptele au produs-o în mediul social și poate asigura
scopul prevăzut în art. 52 C. pen.
Ca urmare a condamnării
la pedeapsa închisorii, s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor
civile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a-II-a și b) C. pen., pe durata prevăzută
în art. 71 alin. (2) C. pen.
Pentru interzicerea drepturilor
civile, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, gradul de pericol social
al acestora, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și pedeapsa principală
aplicată duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor civile prev.
de art. 64 lit. a) Teza a-II-a și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în
autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție
implicând exercițiul autorității de stat.
Luând în considerare și
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că interzicerea
exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim,
respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate
democratică. De asemenea, luând în considerare natura și durata pedepsei principale
aplicate, instanța a apreciat că interzicerea acestor drepturi este proporțională
cu situația care a determinat-o.
Împotriva sentinței a
declarat apel în termenul legal apelantul P.J.
Prin decizia penală
nr. 36 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Bacău s-a respins ca nefondat apelul
declarat de inculpat.
Pentru a pronunța astfel,
Curtea a considerat că, în cauză, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor
art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor și a stabilit
că fapta inculpatului care,
în noaptea de 29
din 30 mai 2010 aflându-se pe raza comunei D. la volanul autospecialei M.A.I. nr.
RR km. 46 +500 m., pe DJ 208 G, în direcția Hanul A.D., a pierdut controlul autospecialei,
care a părăsit partea carosabilă și s-a răsturnat în șanțul din partea dreaptă.
În urma impactului, cei doi martori au fost răniți, iar autospeciala avariată.
La fața locului au sosit
organele de urmărire penală. Inculpatul a refuzat testarea cu aparatul alcooltest,
astfel că a fost condus la Spitalul Județean Neamț, unde i-a fost recoltată o singură
probă de sânge. Pe baza acesteia, s-a stabilit că la ora 02
23
inculpatul
avea în sânge o alcoolemie de 1,30 gr. ‰ întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv
conținutul incriminator al infracțiunii prevăzute în art. 87 alin. (1) din O.U.G.
nr. 195/2002.
Reevaluând materialul
probator de la dosarul cauzei
-
procesul verbal
de cercetare la fața locului, planșa foto și schița locului accidentului, comunicarea
I.G.P.R. - Serviciul resurse umane, buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie
și buletinul de examinare clinică, documentele autospecialei M.A.I. nr. RR, certificatul
medico-legal privind pe M.I.M., înscrisuri, raportul de expertiză tehnică și suplimentul
la acesta, declarațiile martorilor B.G., M.G., M.I.M., I.A. și I.I. și declarațiile
inculpatului - în baza propriului examen, Curtea a constatat că vinovăția inculpatului
rezultă fără niciun dubiu.
Astfel, încă de la primele
declarații, comportamentul procesual al inculpatului a fost nesincer și orientat
în sensul exonerării de răspundere penală. Această concluzie rezultă din justificarea
că accidentul s-ar fi produs datorită unor pretinse defecțiuni ale autoturismului
(declarații demonstrate ca fiind mincinoase) cât și din succesiunea declarațiilor
inculpatului referitoare la refuzul celei de-a doua probe de sânge. Astfel, în prima
declarație inculpatul a arătat că a refuzat cea de-a doua probă de sânge, în declarația
următoare revine și arată că nu a refuzat, ci că nu a fost dus de poliție la spital,
în acest sens, aceeași poziție având-o și în declarația de la fila dosarului, audiat
fiind de procuror.
Inculpatul a invocat nulitatea
procesului verbal de stabilire a alcoolemiei față de împrejurarea că prima și singura
probă de sânge a fost recoltată la ora 02
23
la aproximativ 2 ore de la
producerea accidentului. Curtea nu a reținut aceste considerente. Astfel potrivit
art. 6 lit. d) din Ordinul nr. 376 din 10 aprilie 2006 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind prelevarea și stabilirea alcoolemiei se arată că „prima prelevare
se efectuează” de preferință într-un interval de timp de până la 30 de minute de
la producerea evenimentului care a determinat prelevarea de sânge. „Este evident,
astfel că intervalul de timp este stabilit de legiuitor cu caracter de recomandare,
în practică fiind dese împrejurările care duc la depășirea lui, independent de voința
organului constatator (distanța până la unitatea spitalicească, starea de sănătate
a persoanelor etc). Tocmai pentru aceste ipoteze este reglementată instituția recalculării
retroactive a alcoolemiei, pentru a cunoaște dacă aceasta avea o curbă ascendentă
sau descendentă raportat la momentul săvârșirii faptei. Inculpatul însă tocmai datorită
refuzului prelevării celei de-a doua probe nu mai poate beneficia de acest recalcul.
Revenind la probatoriu
audierea celor trei polițiști care au procedat la audierea inculpatului în noaptea
săvârșirii faptei, nu a dus la o altă situație de fapt. Astfel martorul C. arată
că în prezența sa nu l-a auzit pe inculpat refuzând prelevarea ci a auzit discuții
între ceilalți doi polițiști, dar a fost prezent când inculpatul a scris în declarația
sa despre acest aspect. Martorul A.V. arată că el personal l-a dus pe inculpat la
spital unde l-a întrebat dacă dorește cea de-a doua prelevare, fapt refuzat de către
inculpat. Mai ilustrativă este declarația martorului S.I.C., șeful direct al inculpatului
prezent la spital. Acest martor, în declarația de la dosarul de fond, arată că în
prezența sa inculpatul a spus că nu mai dă o a doua probă pentru că „îi e rău”.
Coroborând cele trei probe
testimoniale, Curtea a constatat că acestea converg, sub aspectul esențial care
interesează cauza și anume că inculpatul P.J. a refuzat prelevarea celei de-a doua
probe de sânge și nu că polițiștii nu l-au dus la spital în acest scop. De altfel
nesinceritatea inculpatului și dorința de a zădărnici aflarea adevărului este relevată
și de împrejurarea că a refuzat testarea cu aparatul etilotest. De altfel și buletinul
de prelevare a probelor biologice coroborat cu declarația martorei S.C. atestă faptul
că s-a înregistrat refuzul celei de-a doua probe. Se dovedește nesinceră declarația
inculpatului că nu a fost dus la spital de polițiști.
Față de toate cele expuse,
Curtea a reținut că în mod temeinic prima instanță a reținut vinovăția inculpatului
pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism de către o persoană
care are în sânge o alcoolemie peste limita legală, infracțiune prevăzută de
art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu privire la cuantumul
pedepsei aplicate, fără reținerea de circumstanțe atenuante, Curtea a apreciat ca
fiind just dozată față de circumstanțele și urmările săvârșirii faptei. Astfel,
fapta inculpatului a avut ca urmare producerea unui accident rutier soldat cu vătămarea
corporală a martorilor B.G. și M.I.A. precum și avarierea autoturismului din dotare.
Sub aspect procesual inculpatul, care prin profesia sa era chemat să vegheze la
respectarea legii, a vădit nesinceritate în declarații, încercând prin acestea să
zădărnicească aflarea adevărului și să transfere o parte din responsabilitate asupra
martorilor polițiști. Prima instanță a avut în vedere la stabilirea pedepsei și
acest comportament procesual, iar cuantumul pedepsei nu se impune a fi redus.
Împotriva deciziei penale
nr. 36 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Bacău în termen legal a declarat recurs
inculpatul P.J., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei
aplicate, solicitând reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante și reducerea
pedepsei.
Examinând recursul declarat
în cauză prin prisma cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C.
proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele
ce urmează:
Pedeapsa aplicată de 1
an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat a fost just individualizată
în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social
concret al faptei comise, împrejurările săvârșirii acesteia, calitatea pe care o
avea inculpatul - aceea de agent de poliție, ce impunea o conduită de respectare
a normelor legale, faptul că inculpatul, având în sânge o îmbibație alcoolică peste
limita legală a provocat un accident în care au fost lovite două persoane, precum
și datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
Astfel, acesta nu este
cunoscut cu antecedente penale, are vârsta de 35 ani, este căsătorit, iar pe parcursul
procesului penal a negat comiterea faptei.
Pedeapsa aplicată este
în cuantumul minim prevăzut de lege pentru fapta comisă, iar în raport cu cele expuse
reducerea acesteia nu se impune, neputând fi reținute circumstanțe atenuante în
favoarea inculpatului.
În consecință, în temeiul
art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca
nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și disp. art. 192
alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul P.J. împotriva deciziei penale nr. 36 din 13 martie
2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală.
Obligă recurentul inculpat
la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 13 iunie 2012.