ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 300/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș sub nr. 547/43/2007, reclamanta E.G.

România Târgu Mureș a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț – Direcția Taxe și Impozite a Municipiului Piatra Neamț suspendarea executării actului administrativ fiscal - decizia de impunere din 20 aprilie 2007 emisă de pârât pentru sumele de 3.041.985 RON reprezentând taxă ocupare teren, scadentă la 31 martie 2007, și dobânzi; și 3.041.85 RON taxă ocupare teren, scadentă la 30 septembrie 2007. În motivarea cererii s-a arătat că aceste obligații bugetare au fost stabilite nelegal, față de prevederile art. 86, 89 și 90 din Legea gazelor, potrivit cărora reclamanta beneficiază de uz și servitute legală de trecere pentru conducte, rețele, linii sau echipament aferente; că dreptul este exercitat cu titlu gratuit conform art. 284 alin. (4) din Cap. IX al Legii nr. 571 /2003, că paguba iminentă pe care ar suferi-o reclamanta rezidă în executarea conturilor societății, cu impact asupra societății, consumatorilor și statului, că societatea are în derulare linii de credit, care, fiind afectate de măsura executării conturilor, s-ar afla în imposibilitatea respectării angajamentelor asumate.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 49 din 23 mai 2007 a admis cererea formulată de reclamanta E.G. România SA cu sediul în Târgu Mureș în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Piatra Neamț – Direcția Taxe și Impozite a Municipiului Piatra Neamț. A dispus suspendarea parțială a deciziei de impunere din 20 aprilie 2007 emisă de pârâtă cu privire la: 3.041.985 RON - taxă ocupare teren, scadentă la 31 martie 2007, și dobânzi aferente de 48.672 RON, precum și 3.041.985 RON reprezentând taxă ocupare teren, până la soluționarea acțiunii în fond. În motivarea soluției s-a reținut că în condițiile îndeplinirii de către reclamantă a cerințelor art. 723 1 pct. 1 C. proc.

civ. și art. 185 alin. (2) C. proc. fisc., reclamanta a făcut dovada cazului bine justificat, întrucât perturbarea gravă a activității societății ar atrage implicit repercusiuni negative asupra beneficiarilor activității acesteia, precum și a condiției necesității prevenirii unei pagube iminente, în raport cu cuantumul și întinderea obligațiilor bugetare stabilite și față de obiectul activității reclamantei – furnizarea de gaze naturale către persoane fizice și juridice. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen pârâtul Consiliul Local Piatra Neamț - Direcția Taxe și Impozite a Municipiului Piatra Neamț.

Recurentul susține că instanța de fond învestită cu soluționarea acțiunii în contencios administrativ s-a aflat în eroare de drept, motivat de faptul că atunci când a dispus suspendarea executării deciziei de impunere din 20 aprilie 2007 și a motivat suspendarea actului administrativ atacat pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, de fapt a dispus suspendarea executării silite a obligațiilor fiscale înscrise în decizia de impunere. Întrucât reclamanta se află în eroare gravă făcând confuzia între suspendarea actului administrativ fiscal contestat și suspendarea executării silite însăși în formularea petitului acțiunii, se solicită a se analiza competența materială a instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei.

O altă critică adusă hotărârii recurate privește nelegalitatea cu motivarea că instanța de fond a dispus suspendarea executării silite cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (2) și alin. (3) C. proc. fisc. În motivarea recursului, s-a apreciat că în mod greșit s-a reținut îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de Legea nr. 554/2004 pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ individual atacat, întrucât reclamanta nu a depus dovezi privind iminența pagubei, iar singura susținere că prin cuantumul indicat al sumei, executarea silită ar perturba grav activitatea economică a societății nu sunt de natură a satisface cerințele imperative ale legii. Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Ca o chestiune prealabilă s-a arătat că începând cu data de 03 iulie 2007 denumirea E.G. România SA a fost schimbată în E.G. Distribuție SA, cu sediul în Târgu Mureș. Recursul nu este fondat. Reclamanta a solicitat suspendarea deciziei de impunere din 20 aprilie 2007, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Motivul de recurs ce vizează obiectul cererii de suspendare cu care a fost învestită Curtea de apel și, raportat la acesta, competența materială de soluționare nu este întemeiat. Instanța de fond a fost legal învestită cu soluționarea cererii având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ fiscal, decizia de impunere din 20 aprilie 2007 în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Competența materială de soluționare a cauzei în prima instanță aparține Curții de apel și nu Judecătoriei întrucât nu ne aflăm în prezența unei contestații la executare formulată cu privire la titlurile executorii emise potrivit C. proc. fisc., conform art. 141, 172 C. proc. fisc. republicat, raportat la art. 373 alin (2) C. proc. civ. De asemenea, instanța de fond nu a fost sesizată cu o cerere având ca obiect suspendarea executării silite în baza unui titlu executoriu, ci cu suspendarea actului administrativ fiscal, conform art. 14 din Legea contenciosului administrativ. Reclamanta a justificat cererea de suspendare pe condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Sub raportul certitudinii creanței s-a constatat că este contestată de reclamantă legalitatea impunerii, solicitându-se la organul fiscal anularea parțială a deciziei de impunere. Dispozițiile C. proc. fisc. se completează cu cele ale C. proc. civ. În cauză, deși se invocă dispozițiile art. 2 alin. (2) și (3) C. proc. fisc., nu rezultă în ce ar consta nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât așa cum s-a reținut anterior, prima instanță s-a pronunțat în limitele sesizării și în raport cu temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, respectiv art. 14 din Legea contenciosului administrativ, care prevede că „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond”.

În mod corect prima instanță a reținut îndeplinire cumulativă a condițiilor prevăzute de lege atât a cazului bine justificat în raport de obiectul de activitate al reclamantei, prestatoare de servicii către o populație și agenții economici, cât și prevenirea unei pagube iminente asupra patrimoniului reclamantei, având în vedere cuantumul ridicat al obligațiilor fiscale calculate de recurentă. Reclamanta a motivat și instanța a reținut implicit, prin admiterea cererii, existența cazului bine justificat care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, ceea ce impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia.

Decizia de impunere reține în sarcina reclamantei obligația de plată a 6.132.642 RON cu titlu de taxă ocupare teren fără forme legale, iar decizia de impunere a fost contestată sub aspectul legalității impunerii în raport de prevederile Legii gazelor nr. 351/2004, respectiv exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale. Cu privire la paguba iminentă, în mod corect s-a reținut că executarea prematură a sumelor contestate poate avea consecințe grave asupra desfășurării activității intimatei-reclamante și implicit asupra serviciului public prestat și asigurat către persane fizice și juridice din țară, respectiv furnizarea gazelor naturale.

În baza acestor considerente conform prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Local – Direcția Taxe și Impozite a Municipiului Piatra Neamț, împotriva sentinței civile nr. 49 din 23 mai 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008.