ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3593/2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, prin Sentința penală nr. 110/PI

din 9 aprilie 2009, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit.

a) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul

V.V., împotriva Ordonanțelor nr. 461/P/2008 și nr. 73/II/2/2009 dispuse de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța de fond a reținut că actele premergătoare efectuate pentru verificarea

plângerii petentului sub aspectul săvârșirii de către R.M., inspector de

poliție în cadrul Poliției Municipiului Lugoj, în sarcina acestuia petentul

susținând că ar fi falsificat procesul-verbal olograf din Dosarul nr.

175/P/2005 în sensul că ar fi înscris suma de 12.000 euro în locul sumei de

6.300 euro deși a corectat suma, nu a semnat, a infracțiunii de fals material

în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., a infracțiunii de fals

intelectual prev. de art. 289 din același cod, a infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen., a infracțiunii

de uz de fals, prev. de art. 291 din același cod, precum și a infracțiunii de

abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 din C.

pen., nu au relevat vreun indiciu că ar fi întrunite elementele constitutive

ale vreunei fapte penale.

S-a mai reținut că, în adevăr,

procesul-verbal de consemnare a denunțului oral formulat de V.M.I. conține

corectarea sumei de 12.000 euro cu suma de 6.300 euro, dar corectura a fost

realizată de R.M. atunci când denunțătorul menționat a susținut cele de mai

sus, actul procurorului conținând dispoziția de disjungere și declinare a

competenței de soluționare privind pe denunțător, la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Lugoj, sub aspectul complicității la infracțiunea de fals material

în însemnări oficiale, de fals intelectual și de fals material în înscrisuri

sub semnătură privată, modificarea operată de R.M. nefiind aptă să producă

consecințe juridice, respectiva modificare nevizând fapte sau împrejurări

necorespunzătoare adevărului.

Împotriva ordonanței dispusă în

Dosarul nr. 461/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

petentul a formulat plângere, respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța din 27

ianuarie 2009 a procurorului general al aceluiași parchet.

Împotriva sentinței, petentul, în

termen legal, a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe

considerentele plângerii și pe detalierea a ceea ce, în opinia recurentului, ar

fi constituit probe în alte cauze aflate pe rolul Tribunalului Brașov, sau la

nivelul Poliției Lugoj, Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, citarea unor

martori (avocat, comisar de poliție) precum și o cerere de strămutare la o altă

instanță.

Recursul declarat nu este fondat.

Primordial, este de amintit că

soluționând plângerea, se verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza

materialului și lucrărilor dosarului, precum și a oricăror înscrisuri noi

prezentate (art. 278

1

(7) din C. proc. pen.).

Sub acest aspect, instanța de fond a examinat

susținerile petentului strict cu referire la actele premergătoare efectuate de

procuror

În fapt, organul judiciar a reținut

că la 3 februarie 2005, V.M.I. s-a prezentat la Poliția Municipiului Lugoj și a

denunțat că V.V., pentru diferite sume de bani, prin intermediul unor

cunoștințe, traficându-și influența, obținea autorizații pentru transport

internațional de mărfuri, în concret, el precizând în fața inspectorului de

poliție R.M. că V.V. trebuie să-i restituie 6.300 euro, bani primiți în scopul

menționat.

Organul de cercetare a întocmit, la

acea dată proces-verbal de consemnare a denunțului, dar, anterior semnării

actului, cel în cauză a detaliat împrejurările în care a înmânat banii,

respectiv: în perioada octombrie - noiembrie 2002, 12.000 euro, ulterior V.V.

restituindu-i 5.000 euro, iar 700 euro au fost considerați a fi contravaloarea

unor autorizații de transport, suma rămasă a fi restituită fiind 6.300 euro, în

acest sens existând declarația olografă a denunțătorului.

Consemnând denunțul (și operând

constatarea astfel cum a declarat V.M.I., lucrătorul de poliție, subiectiv, nu

a săvârșit niciuna din faptele penale imputate de petent, neînceperea urmăririi

penale, dispusă în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) din C. proc. pen.

fiind legală și temeinică.

În faza actelor premergătoare,

procurorul, pentru a putea începe urmărirea penală, verifică incidența a două

condiții:

- existența acelui minim de date

care i-ar permite să considere că s-a săvârșit o infracțiune, în acest caz

putând deține informații fie direct din plângere, fie din acte desfășurate

ulterior sesizării;

- conform art. 228 din C. proc.

pen., ar fi necesar să nu existe cazuri de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prevăzute în art. 10 din același cod, acesta rezultând fie din

actul (actele) prin care a fost sesizat, fie din actele premergătoare.

În cauză, susținerile recurentului,

că nu s-ar fi administrat toate datele apreciate a fi fost de natură a duce la

începerea urmăririi penale, nu constituie o încălcare a vreunui text de lege.

În altă ordine de idei, cererea

recurentului, de administrare, de către instanță a unor probe, nu are temei

legal, cum, de altfel, și cererea de strămutare, aceasta din urmă necesitând o

procedură alta decât cea specială reglementată în materia plângerii în contra

actului procurorului (art. 278

1

C. proc. pen.).

Pentru considerentele expuse

recursul declarat de petent nefiind fondat, va fi respins.

Conform dispozițiilor art. 192 cu

referire la art. 189 alin. (1) din C. proc. pen. recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul V.V. împotriva Sentinței penale nr. 110/PI din 9

aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar să

plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

3 noiembrie 2009.