ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 342/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul București

– secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 1637 din 6 octombrie 2011, a admis

excepția de ne competență materială și a declinat soluționarea cauzei privind reclamanții:

L.B.A., T.Ș.L., V.G.M.

și pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a

hotărî astfel, s-a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

București - secția a III-a civilă sub nr. 38624/3/2010, reclamanții: L.B.A. T.Ș.L.

și V.G.M. au chemat în judecată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România S.A., solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor

cuvenite cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 408 m.p. situat în satul Manolache, comuna Glina, județul Ilfov.

În

motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în vederea construirii autostrăzii

București-Constanța, C.N.A.D.N.R. S.A. a achiziționat terenurile necesare

lucrării între care se află și terenul proprietatea reclamanților.

S-a mai

arătat că în cartea funciară la numărul cadastral se face mențiunea „ teren

ocupat de A.N.D.” ( autostrada A 2)

Toate

aceste mențiuni din cartea funciară dovedesc situația incertă a terenului, în

sensul că acesta doar a fost ocupat abuziv de A.N.D., actuala C.N.A.D.N.R. S.A.,

neoperând transferul dreptului de proprietate întrucât nu au fost plătite

despăgubiri.

Asupra

excepției de necompetență materială invocată din oficiu, s-a reținut că în

cazul unei deposedări în fapt titularul dreptului de proprietate are deschisă

calea unei acțiuni posesorii sau petitorii.

Cum

reclamanții nu au făcut dovada demarării procedurilor de expropriere a

terenului, neindicând hotărârea de expropriere sau documentația tehnică cu

propunerile de expropriere, sau documentația tehnică, cu propunerea de

expropriere, competența materială nu aparține tribunalului, ci instanței de

drept comun, respectiv Judecătoria competentă să soluționeze atât acțiunea

posesorie cât și cea petitorie.

Curtea de Apel

București – secția a IX-a civilă, prin sentința civilă nr. 2F din 5 septembrie 2012,

a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, în cauza privind pe reclamantul L.B.A., reclamantul T.Ș.L.,

reclamanta V.G.M. și pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel București a reținut că, prin sentința civilă nr. 9433

din 23 mai 2012, Judecătoria Sectorului 1 a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit conflictul

negativ de competență, a dispus înaintare dosarului către Curtea de Apel în

vederea rezolvării.

Sesizată în vederea

rezolvării conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20 și 22 alin. (2)

C. proc. civ., Curtea a reținut următoarele:

Obiectul acțiunii îl

constituie plata de despăgubiri pentru suprafața de teren ocupată de pârâtă, cu

scopul construirii Autostrăzii A2, în drept fiind indicate Legea nr. 33/1994 și

Legea nr. 198/2004 modificată prin Legea nr. 184/2008.

S-a mai reținut și

faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamantul este obligat să

determine obiectul acțiunii, în cadrul căruia urmează a se soluționa procesul.

Totodată, obiectul

cererii de chemare în judecată determină competența generală, materială și

teritorială.

Potrivit art.

10 alin. (1) din Legea nr. 198/2004: „(1) Cererile adresate instanței

judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu

unitățile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire

pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de

timbru și sunt de competența instanțelor de drept comun.”

Conform

art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele

și cererile în materie de expropriere.

Împotriva sentinței

civile mai sus menționată a declarat recurs, în termen legal, Statul Român,

prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.,

pentru motive de nelegalitate, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., astfel:

- sentința civilă nr.

2F din 05 septembrie 2012 a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii.

- În mod greșit

instanța, Curtea de Apel București, a stabilit că în cauză sunt incidente

prevederile art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ., și cele ale art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 198/2004.

- Întrucât, în

privința imobilului în litigiu nu a fost promovată nicio hotărâre de guvern, în

temeiul Legii nr. 198/2004, rezultă că susținerea instanței potrivit căreia în

această cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ.,

motiv pentru care competența de soluționare i-ar reveni Tribunalului București,

este greșită.

Examinând sentința recurată

în raport de criticile formulate și de actele dosarului, Înalta Curte constată

că recursul nu este fondat.

Pentru a fi incident

motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este

necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea și interpretarea greșită

a legii.

În cauză, hotărârea

instanței atacată cu recurs a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a

dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ., raportat la art. 10 din

Legea nr. 198/2004.

Corect a reținut

Curtea de Apel București, raportat la obiectul acțiunii deduse judecății, și

anume obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru suprafața de teren

ocupată de pârâtă, în temeiul art. 26 din legea nr. 33/2004 competența de

soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

În cauza de față s-a

reținut că reclamanții și-au manifestat neîndoielnic voința prin acțiune și

prin cererea de precizare a acesteia, în sensul de a solicita despăgubiri în

temeiul dispozițiilor speciale privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică. Pretenția reclamanților a fost neechivoc exprimată de reclamanți, fixând

limitele judecății, astfel că acel cadru procesual stabilit de reclamanți

determină și competența materială de soluționare a cauzei care a fost corect

stabilită în favoarea Tribunalului București, în baza art. 2 pct. 1 lit. f) C.

proc. civ.

Așadar, față de cele

reținute, se va respinge recursul declarat ca nefondat și în baza art. 32 C.

proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România

SA – reprezentantă a Statului Român

împotriva

sentinței nr. 2/F din 5 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2013.