ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 342/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul București – secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 1637 din 6 octombrie 2011, a admis excepția de ne competență materială și a declinat soluționarea cauzei privind reclamanții: L.B.A., T.Ș.L., V.G.M. și pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - secția a III-a civilă sub nr. 38624/3/2010, reclamanții: L.B.A. T.Ș.L. și V.G.M. au chemat în judecată Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafață de 408 m.p.

situat în satul Manolache, comuna Glina, județul Ilfov. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în vederea construirii autostrăzii București-Constanța, C.N.A.D.N.R. S.A. a achiziționat terenurile necesare lucrării între care se află și terenul proprietatea reclamanților. S-a mai arătat că în cartea funciară la numărul cadastral se face mențiunea „ teren ocupat de A.N.D.” ( autostrada A 2) Toate aceste mențiuni din cartea funciară dovedesc situația incertă a terenului, în sensul că acesta doar a fost ocupat abuziv de A.N.D., actuala C.N.A.D.N.R. S.A., neoperând transferul dreptului de proprietate întrucât nu au fost plătite despăgubiri. Asupra excepției de necompetență materială invocată din oficiu, s-a reținut că în cazul unei deposedări în fapt titularul dreptului de proprietate are deschisă calea unei acțiuni posesorii sau petitorii.

Cum reclamanții nu au făcut dovada demarării procedurilor de expropriere a terenului, neindicând hotărârea de expropriere sau documentația tehnică cu propunerile de expropriere, sau documentația tehnică, cu propunerea de expropriere, competența materială nu aparține tribunalului, ci instanței de drept comun, respectiv Judecătoria competentă să soluționeze atât acțiunea posesorie cât și cea petitorie. Curtea de Apel București – secția a IX-a civilă, prin sentința civilă nr. 2F din 5 septembrie 2012, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în cauza privind pe reclamantul L.B.A., reclamantul T.Ș.L., reclamanta V.G.M. și pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că, prin sentința civilă nr. 9433 din 23 mai 2012, Judecătoria Sectorului 1 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintare dosarului către Curtea de Apel în vederea rezolvării. Sesizată în vederea rezolvării conflictului negativ de competență, în temeiul art. 20 și 22 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a reținut următoarele: Obiectul acțiunii îl constituie plata de despăgubiri pentru suprafața de teren ocupată de pârâtă, cu scopul construirii Autostrăzii A2, în drept fiind indicate Legea nr. 33/1994 și Legea nr. 198/2004 modificată prin Legea nr. 184/2008.

S-a mai reținut și faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamantul este obligat să determine obiectul acțiunii, în cadrul căruia urmează a se soluționa procesul. Totodată, obiectul cererii de chemare în judecată determină competența generală, materială și teritorială. Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 198/2004: „(1) Cererile adresate instanței judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unitățile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru și sunt de competența instanțelor de drept comun.” Conform art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de expropriere.

Împotriva sentinței civile mai sus menționată a declarat recurs, în termen legal, Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., pentru motive de nelegalitate, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel: - sentința civilă nr. 2F din 05 septembrie 2012 a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. - În mod greșit instanța, Curtea de Apel București, a stabilit că în cauză sunt incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ., și cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 198/2004. - Întrucât, în privința imobilului în litigiu nu a fost promovată nicio hotărâre de guvern, în temeiul Legii nr. 198/2004, rezultă că susținerea instanței potrivit căreia în această cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc.

civ., motiv pentru care competența de soluționare i-ar reveni Tribunalului București, este greșită. Examinând sentința recurată în raport de criticile formulate și de actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii. În cauză, hotărârea instanței atacată cu recurs a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ., raportat la art. 10 din Legea nr. 198/2004. Corect a reținut Curtea de Apel București, raportat la obiectul acțiunii deduse judecății, și anume obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru suprafața de teren ocupată de pârâtă, în temeiul art. 26 din legea nr. 33/2004 competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

În cauza de față s-a reținut că reclamanții și-au manifestat neîndoielnic voința prin acțiune și prin cererea de precizare a acesteia, în sensul de a solicita despăgubiri în temeiul dispozițiilor speciale privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Pretenția reclamanților a fost neechivoc exprimată de reclamanți, fixând limitele judecății, astfel că acel cadru procesual stabilit de reclamanți determină și competența materială de soluționare a cauzei care a fost corect stabilită în favoarea Tribunalului București, în baza art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ. Așadar, față de cele reținute, se va respinge recursul declarat ca nefondat și în baza art. 32 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – reprezentantă a Statului Român împotriva sentinței nr. 2/F din 5 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013.