ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5396/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11 august

2009 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC A.X. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Autoritatea Națională

a Vămilor - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor

Armonizate și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Vâlcea, anularea

deciziilor nr. 035 din 12 februarie 2009 și nr. 202 din 24 iulie 2009 emise de Comisia

pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, precum și

suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei.

Tribunalul Vâlcea, prin

sentința civilă nr. 273/CAF din data de 09 februarie 2010, a admis excepția necompetenței

sale materiale în ceea ce privește soluționarea cererii reclamantei și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

În motivarea acestei hotărâri,

instanța a arătat că actele administrative contestate emană de la un organ central

al administrației publice, în speță Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse

Supuse Accizelor Armonizate, situație în care, potrivit dispozițiilor art. 10 din

Legea nr. 554/2004, competența de a soluționa cererea reclamantului revine Curții

de apel.

Prin sentința nr. 71/F-CONT

din data de 14 aprilie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a declarat nulă, pentru lipsa semnăturii, cererea de chemare

în judecată formulată de reclamanta SC A.X. SRL.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a reținut că, în speță, cererea de chemare în judecată nu poartă nici semnătura

reprezentantului legal al reclamantei, nici ștampila societății, deși reclamanta

a fost citată cu mențiunea acoperirii acestor neregulatități, aspect de natură a

atrage incidența sancțiunii nulității prevăzute de art. 133 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs în termen legal reclamanta SC A.X. SRL, solicitând modificarea

acesteia și, pe fond, admiterea acțiunii sale, pentru motive pe care le-a încadrat

în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta a susținut că, din eroare, la dosarul cauzei a fost depus un exemplar

nesemnat al cererii de chemare în judecată, și că nu s-a putut conforma dispozițiilor

instanței întrucât nu a beneficiat de asistența avocatului ales, motiv pentru care

a și solicitat amânarea judecării cauzei pentru termenul la care s-a pronunțat instanța

în sensul anulării cererii sale.

Recurenta a mai criticat

deciziile contestate, arătând că sunt anulabile pentru vicii de formă și de fond.

Examinând cauza

în raport de actele și

lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele

ce urmează:

Art. 133 C. proc.

civ. prevede, la alin. (1) că „c

ererea de chemare în judecată

care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura,

va fi declarată nulă.”

Alin. (2)

al aceluiași articol arată că, totuși, lipsa semnăturii se poate împlini în tot

cursul judecății, iar dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui

să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare.

Deși art. 133 alin. (2)

face vorbire de invocarea de către pârât a lipsei semnăturii reclamantului de pe

cererea de chemare în judecată, instanța, în virtutea rolului său activ, are capacitatea

de a invoca, la rândul său, această lipsă, sub aceeași sancțiune, fiind vorba de

un element de natură a concretiza voința procesuală a reclamantului în ceea ce privește

învestirea instanței, condiții în care nu se mai poate vorbi doar de interesul personal

al pârâtului.

Examinând

înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că, pentru termenul din data de 14

aprilie 2010, reclamantei SC A.X. SRL i s-a pus în vedere, prin citație, să semneze

cererea de chemare în judecată și să achite taxa de timbru în cuantum de 4 RON și

timbru judiciar în valoare de 0,3 RON.

Citația a

fost primită de către un reprezentant al recurentei în data de 29 martie 2010, purtând

ștampila societății și semnătura acestuia.

În aceste

condiții, Înalta Curte constată că, pentru termenul din data de 14 aprilie 2010,

recurenta-reclamantă a fost legal citată, intervalul de timp rămas din momentul

primirii citației și până la termenul de judecată, fiind suficient, potrivit dispozițiilor

art. 89 alin. (1) C. proc. civ., atât pentru contactarea apărătorului ales, cât

și pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor instanței.

Înalta Curte arată că

lipsa semnăturii este un aspect prealabil peremptoriu, de natură a determina neregularitatea

învestirii instanței, situație în care nu mai pot fi examinate cererile părții privind

aspecte ce țin de judecarea cauzei.

Pe de altă parte, semnarea

cererii și achitarea taxei de timbru sunt dispoziții pentru a căror îndeplinire

nu este necesară asistarea de către avocat.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte constată realizarea ipotezei art. 133 alin. (2), teza a II-a C.

proc. civ., context în care reține că în mod corect a făcut instanța de fond aplicarea

dispozițiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., anulând cererea reclamantei-recurente.

Pentru aceste considerente,

nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurenta-reclamantă SC

A.X. SRL, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de către

recurenta-reclamantă SC A.X. SRL împotriva sentinței civile nr. 71/F-CONT din data

de 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2010.