ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5396/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 august 2009 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A.X. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. - Autoritatea Națională a Vămilor - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Vâlcea, anularea deciziilor nr. 035 din 12 februarie 2009 și nr. 202 din 24 iulie 2009 emise de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, precum și suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 273/CAF din data de 09 februarie 2010, a admis excepția necompetenței sale materiale în ceea ce privește soluționarea cererii reclamantei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești. În motivarea acestei hotărâri, instanța a arătat că actele administrative contestate emană de la un organ central al administrației publice, în speță Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, situație în care, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența de a soluționa cererea reclamantului revine Curții de apel. Prin sentința nr. 71/F-CONT din data de 14 aprilie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat nulă, pentru lipsa semnăturii, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A.X.

SRL. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, în speță, cererea de chemare în judecată nu poartă nici semnătura reprezentantului legal al reclamantei, nici ștampila societății, deși reclamanta a fost citată cu mențiunea acoperirii acestor neregulatități, aspect de natură a atrage incidența sancțiunii nulității prevăzute de art. 133 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta SC A.X. SRL, solicitând modificarea acesteia și, pe fond, admiterea acțiunii sale, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că, din eroare, la dosarul cauzei a fost depus un exemplar nesemnat al cererii de chemare în judecată, și că nu s-a putut conforma dispozițiilor instanței întrucât nu a beneficiat de asistența avocatului ales, motiv pentru care a și solicitat amânarea judecării cauzei pentru termenul la care s-a pronunțat instanța în sensul anulării cererii sale. Recurenta a mai criticat deciziile contestate, arătând că sunt anulabile pentru vicii de formă și de fond. Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează: Art. 133 C. proc.

civ. prevede, la alin. (1) că „c ererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.” Alin. (2) al aceluiași articol arată că, totuși, lipsa semnăturii se poate împlini în tot cursul judecății, iar dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare. Deși art. 133 alin. (2) face vorbire de invocarea de către pârât a lipsei semnăturii reclamantului de pe cererea de chemare în judecată, instanța, în virtutea rolului său activ, are capacitatea de a invoca, la rândul său, această lipsă, sub aceeași sancțiune, fiind vorba de un element de natură a concretiza voința procesuală a reclamantului în ceea ce privește învestirea instanței, condiții în care nu se mai poate vorbi doar de interesul personal al pârâtului.

Examinând înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că, pentru termenul din data de 14 aprilie 2010, reclamantei SC A.X. SRL i s-a pus în vedere, prin citație, să semneze cererea de chemare în judecată și să achite taxa de timbru în cuantum de 4 RON și timbru judiciar în valoare de 0,3 RON. Citația a fost primită de către un reprezentant al recurentei în data de 29 martie 2010, purtând ștampila societății și semnătura acestuia. În aceste condiții, Înalta Curte constată că, pentru termenul din data de 14 aprilie 2010, recurenta-reclamantă a fost legal citată, intervalul de timp rămas din momentul primirii citației și până la termenul de judecată, fiind suficient, potrivit dispozițiilor art. 89 alin. (1) C. proc.

civ., atât pentru contactarea apărătorului ales, cât și pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor instanței. Înalta Curte arată că lipsa semnăturii este un aspect prealabil peremptoriu, de natură a determina neregularitatea învestirii instanței, situație în care nu mai pot fi examinate cererile părții privind aspecte ce țin de judecarea cauzei. Pe de altă parte, semnarea cererii și achitarea taxei de timbru sunt dispoziții pentru a căror îndeplinire nu este necesară asistarea de către avocat. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată realizarea ipotezei art. 133 alin. (2), teza a II-a C. proc. civ., context în care reține că în mod corect a făcut instanța de fond aplicarea dispozițiilor art. 133 alin. (1) C. proc.

civ., anulând cererea reclamantei-recurente. Pentru aceste considerente, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurenta-reclamantă SC A.X. SRL, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către recurenta-reclamantă SC A.X. SRL împotriva sentinței civile nr. 71/F-CONT din data de 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2010.