ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2618/2010

Deliberând asupra recursului se reține: Prin Decizia penală nr. 66/A/2604/2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondate recursurile inculpaților T.G. și T.V. împotriva Sentinței penale nr. 311 din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, menținând starea de arest a acestora, deducând prevenția la zi și obligându-i la cheltuieli judiciare către stat. În esență, instanța de prim control judiciar, a apreciat că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunea de omor în acest sens fiind declarațiile martorilor R.Ș., T.N.L., T.C., O.I. ce se coroborează cu concluziile expertizei medico-legale și înregistrările discuțiilor dintre inculpați cu minorul T.N.L. În termen legal, inculpatul T.V.

a exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe care însă nu și l-a motivat în termenul imperativ impus de dispozițiile art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Oral, cu ocazia dezbaterilor pe fondul recursului, apărătorul din oficiu al inculpatului a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. ce reglementează eroarea gravă de fapt, susținând că nu el a comis omorul ci alte persoane, solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Examinând critica în raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate cât și sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele ce vor fi expuse în cele ce urmează. Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță și în apel pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. constând în aceea că, în seara zilei de 7 octombrie 2008, împreună cu inculpata T.G. și minorul T.N.L. l-au lovit pe victima D.V. cu obiect din lemn și i-au comprimat toracele cu picioarele, cauzându-i leziuni traumatice care s-au soldat cu decesul acesteia. Pe tot parcursul anchetei penale inculpata T.G. a încercat să acrediteze alte versiuni cu privire la condițiile în care a decedat victima D.V., concubinul ei. Astfel, cu ocazia cercetării la locul faptei a susținut că acesta ar fi căzut de pe acoperișul târlei (2 - 3 m înălțime) învățându-și minorul T.N.L.

să susțină același lucru, relatând a II-a zi în sat, martorilor aceleași împrejurări ale decesului victimei (martora M.M.). Ulterior, inculpata construiește o altă versiune susținând că atunci când a revenit din locul în care dusese caii, a găsit victima căzută în curte iar minorul T.N.L. i-ar fi povestit că l-ar fi bătut cu inculpatul T.V., care i-ar fi transmis să spună mai departe că victima a căzut de pe acoperiș. La 21 octombrie 2008 și 23 februarie 2009, inculpata revine și arată că de fapt fratele său l-a bătut cu picioarele și un băț de o jumătate de metru peste tot corpul "în jurul orelor 18 00 , s-a urcat cu picioarele pe el.." pentru că îl ținea pe minor în gospodărie și-i luase și calul fără învoirea sa.

În fața Tribunalului Vrancea, la data de 22 octombrie 2008, cu ocazia arestării, aceasta arată că fratele său T.V. a venit la târla lor la orele 19 30 , i-a reproșat (victimei -s.n.) că i-a luat calul, l-a lovit cu picioarele, o bucată de lemn pe tot corpul. S-a ascuns de poliție de frică. A fost primită de T.V. cu condiția să nu declare că a bătut victima. Acesta a învățat-o să spună "că a căzut de pe acoperiș.." Minorul T.L.N. arată la dosar urmărire penală că victima împreună cu concubina T.G. au făcut țuică, s-au îmbătat și s-au lovit reciproc, pentru ca apoi să arate că a venit și unchiul său T.V. (C.) - care era în conflict cu victima - și l-a lovit de mai multe ori cu parul, în timp ce mama sa îl lovea cu făcălețul din lemn.

S-au urcat cu picioarele pe victimă. Amândoi l-au dus în cameră pe pat. Victima i-a cerut apă minorului. La data de 11 noiembrie 2008 minorul susține că "cei doi l-au omorât. Mama sa l-a lovit cu făcălețul, unchiul său cu parul de la ieslea din prejurul târlei. Conflictul dintre ei consta în aceea că victima nu îi dădea caii inculpatei, ea vrând să se împace cu H.I." Ambii l-au învățat să mintă că unchiul său (inculpatul T.V. - s.n.) nu a fost, și el trebuia să ia vina asupra sa pentru că era minor Inculpatul T.V. nu recunoaște fapta susținând că sora sa împreună cu fiul acesteia l-ar fi ucis pe D.V. La data de 22 octombrie 2008 arată că T.G. l-a lovit cu un arac, picioarele și pumnii, iar minorul i-a aplicat palme.

El în ziua respectivă ar fi fost la cosit iarbă, deși afară ploua. Nu explică însă inculpatul de unde a știut modul de lovire activă a victimei și contribuția fiecăruia. În legătură cu aspectul că s-a ascuns de organele poliției, inculpatul susține că a plecat cu caii, deși fusese atenționat să fie prezent la poliție cu sora sa inculpată, deoarece, "am fost prost". În depoziția olografă din 10 octombrie 2008, inculpatul nu susține varianta cositului ierbii, arătând că a stat acasă și nu a plecat nicăieri. Dacă inculpatul nu ar fi avut nici o contribuție la omorârea victimei D.V. se naște întrebarea motivului pentru care el împreună cu sora sa s-au ascuns de frica organelor poliției timp de o săptămână, așa cum susține fratele acesteia T.C., cu care locuiește.

Același martor arată că nepotul său minor, cu ocazia unei vizite la Centrul Focșani, i-a povestit că victima a fost omorâtă de către inculpații, T.V. și T.G. Martorii C.V., B.I., H.I. nu-și amintesc să fi văzut vreodată pe inculpatul T.V. cosind iarbă pe ploaie, așa cum susține acesta. Prin urmare, fiind de netăgăduit faptul că cei doi inculpați l-au ucis pe D.V., instanța de fond cât și cea de prim control judiciar au reținut o corectă situație de fapt, contribuția ambilor și vinovăția acestora, pedepsele aplicate corespunzând criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. cât și funcțiilor sancțiunii penale așa cum sunt definite în art. 52 C. pen. Soluțiile fiind legale și temeinice, în sensul că interpretarea probatoriului administrat nu este în contradicție cu mijloacele de probă de la dosarul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul va fi respins ca nefondat. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva Deciziei penale nr. 66/A din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 21 octombrie 2008 la 1 iulie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2010.