ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2618/2010

Deliberând asupra

recursului se reține:

Prin Decizia penală nr. 66/A/2604/2010 a

Curții de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondate recursurile

inculpaților T.G. și T.V. împotriva Sentinței penale nr. 311 din 11 noiembrie

2009 a Tribunalului Vrancea, menținând starea de arest a acestora, deducând

prevenția la zi și obligându-i la cheltuieli judiciare către stat.

În esență, instanța

de prim control judiciar, a apreciat că cei doi inculpați au săvârșit

infracțiunea de omor în acest sens fiind declarațiile martorilor R.Ș., T.N.L.,

T.C., O.I. ce se coroborează cu concluziile expertizei medico-legale și înregistrările

discuțiilor dintre inculpați cu minorul T.N.L.

În termen legal,

inculpatul T.V. a exercitat calea ordinară de atac a recursului, pe care însă

nu și l-a motivat în termenul imperativ impus de dispozițiile art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Oral, cu ocazia

dezbaterilor pe fondul recursului, apărătorul din oficiu al inculpatului a

invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C.

proc. pen. ce reglementează eroarea gravă de fapt, susținând că nu el a comis

omorul ci alte persoane, solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Examinând critica în

raport cu actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate cât și sub aspectul

cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu conform dispozițiilor

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt

nefondate pentru cele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Inculpatul a fost

trimis în judecată și condamnat în primă instanță și în apel pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. a) și c)

C. pen. constând în aceea că, în seara zilei de 7 octombrie 2008, împreună cu

inculpata T.G. și minorul T.N.L. l-au lovit pe victima D.V. cu obiect din lemn

și i-au comprimat toracele cu picioarele, cauzându-i leziuni traumatice care

s-au soldat cu decesul acesteia.

Pe tot parcursul

anchetei penale inculpata T.G. a încercat să acrediteze alte versiuni cu

privire la condițiile în care a decedat victima D.V., concubinul ei. Astfel, cu

ocazia cercetării la locul faptei a susținut că acesta ar fi căzut de pe

acoperișul târlei (2 - 3 m înălțime) învățându-și minorul T.N.L. să susțină

același lucru, relatând a II-a zi în sat, martorilor aceleași împrejurări ale

decesului victimei (martora M.M.).

Ulterior, inculpata

construiește o altă versiune susținând că atunci când a revenit din locul în

care dusese caii, a găsit victima căzută în curte iar minorul T.N.L. i-ar fi

povestit că l-ar fi bătut cu inculpatul T.V., care i-ar fi transmis să spună

mai departe că victima a căzut de pe acoperiș.

La 21 octombrie 2008

și 23 februarie 2009, inculpata revine și arată că de fapt fratele său l-a

bătut cu picioarele și un băț de o jumătate de metru peste tot corpul "în

jurul orelor 18

00

, s-a urcat cu picioarele pe el.." pentru că

îl ținea pe minor în gospodărie și-i luase și calul fără învoirea sa.

În fața Tribunalului

Vrancea, la data de 22 octombrie 2008, cu ocazia arestării, aceasta arată că

fratele său T.V. a venit la târla lor la orele 19

30

, i-a reproșat

(victimei -s.n.) că i-a luat calul, l-a lovit cu picioarele, o bucată de lemn

pe tot corpul.

S-a ascuns de poliție

de frică. A fost primită de T.V. cu condiția să nu declare că a bătut victima.

Acesta a învățat-o să spună "că a căzut de pe acoperiș.."

Minorul T.L.N. arată

la dosar urmărire penală că victima împreună cu concubina T.G. au făcut țuică,

s-au îmbătat și s-au lovit reciproc, pentru ca apoi să arate că a venit și

unchiul său T.V. (C.) - care era în conflict cu victima - și l-a lovit de mai

multe ori cu parul, în timp ce mama sa îl lovea cu făcălețul din lemn. S-au

urcat cu picioarele pe victimă. Amândoi l-au dus în cameră pe pat. Victima i-a

cerut apă minorului.

La data de 11

noiembrie 2008 minorul susține că "cei doi l-au omorât. Mama sa l-a lovit

cu făcălețul, unchiul său cu parul de la ieslea din prejurul târlei. Conflictul

dintre ei consta în aceea că victima nu îi dădea caii inculpatei, ea vrând să

se împace cu H.I."

Ambii l-au învățat să

mintă că unchiul său (inculpatul T.V. - s.n.) nu a fost, și el trebuia să ia

vina asupra sa pentru că era minor

Inculpatul T.V. nu

recunoaște fapta susținând că sora sa împreună cu fiul acesteia l-ar fi ucis pe

D.V. La data de 22 octombrie 2008 arată că T.G. l-a lovit cu un arac,

picioarele și pumnii, iar minorul i-a aplicat palme. El în ziua respectivă ar

fi fost la cosit iarbă, deși afară ploua. Nu explică însă inculpatul de unde a

știut modul de lovire activă a victimei și contribuția fiecăruia.

În legătură cu

aspectul că s-a ascuns de organele poliției, inculpatul susține că a plecat cu

caii, deși fusese atenționat să fie prezent la poliție cu sora sa inculpată,

deoarece, "am fost prost".

În depoziția olografă

din 10 octombrie 2008, inculpatul nu susține varianta cositului ierbii, arătând

că a stat acasă și nu a plecat nicăieri.

Dacă inculpatul nu ar

fi avut nici o contribuție la omorârea victimei D.V. se naște întrebarea

motivului pentru care el împreună cu sora sa s-au ascuns de frica organelor

poliției timp de o săptămână, așa cum susține fratele acesteia T.C., cu care

locuiește. Același martor arată că nepotul său minor, cu ocazia unei vizite la

Centrul Focșani, i-a povestit că victima a fost omorâtă de către inculpații,

T.V. și T.G.

Martorii C.V., B.I.,

H.I. nu-și amintesc să fi văzut vreodată pe inculpatul T.V. cosind iarbă pe

ploaie, așa cum susține acesta.

Prin urmare, fiind de

netăgăduit faptul că cei doi inculpați l-au ucis pe D.V., instanța de fond cât

și cea de prim control judiciar au reținut o corectă situație de fapt,

contribuția ambilor și vinovăția acestora, pedepsele aplicate corespunzând

criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. cât și funcțiilor

sancțiunii penale așa cum sunt definite în art. 52 C. pen.

Soluțiile fiind

legale și temeinice, în sensul că interpretarea probatoriului administrat nu

este în contradicție cu mijloacele de probă de la dosarul cauzei, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va

fi respins ca nefondat.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva Deciziei penale nr.

66/A din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 21 octombrie 2008 la

1 iulie 2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 iulie 2010.