ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5428/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 81 din 30 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul Club Sportiv F.C.A. Ploiești în contradictoriu cu D.G.F.P. Prahova și, în consecință, a fost dispusă suspendarea executării deciziei de impunere din 30 noiembrie 2009, emisă de D.G.F.P. Prahova, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 30 noiembrie 2009, s-a stabilit în sarcina reclamantului Club Sportiv F.C.A. Ploiești plata către bugetul de stat a impozitelor și contribuțiilor restante în cuantum de 2.595.921 RON, fiind emisă în acest sens decizia de impunere din 30 noiembrie 2009. Împotriva actelor administrative fiscale reclamanta a formulat contestație, înregistrată la A.N.A.F.

- D.G.F.P. Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscală și a solicitat instanței de judecată suspendarea actelor până la pronunțarea instanței de fond, în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Instanța de fond a constatat că, în cauza dedusă judecății, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actelor atacate, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Cu privire la cazul bine justificat, instanța a constatat că obligațiile stabilite în sarcina reclamantei, cu privire la plata impozitului pe salarii și contribuții aferente asupra unei baze impozabile și natura acesteia, aspecte care urmează a fi lămurite cu ocazia soluționării cauzei de fond. Cu privire la paguba iminentă, instanța a reținut că este vorba de o sumă care prin executare ar provoca reclamantei dificultăți majore financiare, chiar intrarea în incapacitate de plată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta. În motivarea recursului formulat, recurenta-pârâtă a susținut în esență că instanța de fond a ignorat caracterul specific al actelor administrative care se bucură de prezumția de legalitate, precum și faptul că actul administrativ este el însuși titlu executoriu, neexecutarea acestuia fiind contrară unei bune ordini juridice. Pe de altă parte, recurenta a susținut că în mod eronat instanța de fond a apreciat că fiind îndeplinite condițiile legale pentru a dispune suspendarea executării, motivele invocate de către intimata-reclamantă fiind neîntemeiate și nesusținute prin probatoriul administrat în cauză. Totodată, recurenta a criticat soluția instanței de fond, susținând că în cauză nu a fost îndeplinită condiția cazului bine justificat întrucât nu au fost precizate în concret care sunt împrejurările din care rezultă o îndoială serioasă în privința deciziei de impunere a cărei suspendare s-a solicitat.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Intimatul Clubul Sportiv F.C.A. Ploiești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, susținând, în esență, că în mod corect s-a apreciat prin sentința criticată că sunt îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea executării actului administrativ atacat întrucât în cadrul procesului executării din oficiu al acestuia trebuie asigurat un anumit echilibru, cât și garanții de echitate pentru particulari, ca o protecție împotriva arbitrariului autorităților. Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate de recurentă, față de apărările intimatei și de prevederile legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte reține că în cauză subzistă motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând greșita aplicare și interpretare a legii, în considerarea celor în continuare prezentate: Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, se cer a fi îndeplinite cumulativ condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată. Din această perspectivă, instanța de recurs apreciază că în mod eronat s-a reținut prin hotărârea atacată că ar fi îndeplinită în cauză cerința cazului justificat, cât și aceea a pagubei iminente astfel cum sunt acestea definite de dispozițiile art. 2 lit. t) și s) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Astfel, în ceea ce privește cazul justificat, instanța a apreciat ca fiind îndeplinită această condiție, deși argumentele invocate referitoare la interpretarea eronată a dispozițiilor C. fisc. cu privire la plata impozitului pe salarii și a contribuțiilor aferente, vizau în fapt fondul cauzei și nu erau de natură să înlăture prezumția de legalitate a actului fiscal atacat, astfel că nu pot fi reținute ca o dovadă a îndeplinirii condiției prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, astfel cum este aceasta definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil” nu se poate reține ca fiind îndeplinită, cum în mod eronat a reținut instanța de fond, întrucât simpla referire la cuantumul sumei și efectele executării acesteia ca și referirile la recesiunea economică și financiară nefiind de natură a conduce la concluzia îndeplinirii acestei cerințe, în situația executării actelor administrativ fiscale atacate. Reținând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată în sensul că se va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal formulată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Prahova împotriva sentinței nr. 81 din 30 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de Club Sportiv F.C.A. Ploiești ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2010.