ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5428/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 81 din 30 martie 2010 a Curții

de Apel Ploiești, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul Club

Sportiv F.C.A. Ploiești în contradictoriu cu D.G.F.P. Prahova și, în consecință,

a fost dispusă suspendarea executării deciziei de impunere din 30 noiembrie 2009,

emisă de D.G.F.P. Prahova, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin raportul de inspecție fiscală încheiat

la data de 30 noiembrie 2009, s-a stabilit în sarcina reclamantului Club

Sportiv F.C.A. Ploiești plata către bugetul de stat a impozitelor și contribuțiilor

restante în cuantum de 2.595.921 RON, fiind emisă în acest sens decizia de impunere

din 30 noiembrie 2009.

Împotriva actelor administrative

fiscale reclamanta a formulat contestație, înregistrată la A.N.A.F. - D.G.F.P. Prahova

- Activitatea de Inspecție Fiscală și a solicitat instanței de judecată suspendarea

actelor până la pronunțarea instanței de fond, în condițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004.

Instanța de fond a constatat

că, în cauza dedusă judecății, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru

suspendarea executării actelor atacate, respectiv cazul bine justificat și paguba

iminentă.

Cu privire la cazul bine

justificat, instanța a constatat că obligațiile stabilite în sarcina reclamantei,

cu privire la plata impozitului pe salarii și contribuții aferente asupra unei baze

impozabile și natura acesteia, aspecte care urmează a fi lămurite cu ocazia soluționării

cauzei de fond.

Cu privire la paguba iminentă,

instanța a reținut că este vorba de o sumă care prin executare ar provoca reclamantei

dificultăți majore financiare, chiar intrarea în incapacitate de plată.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta.

În motivarea recursului

formulat, recurenta-pârâtă a susținut în esență că instanța de fond a ignorat caracterul

specific al actelor administrative care se bucură de prezumția de legalitate, precum

și faptul că actul administrativ este el însuși titlu executoriu, neexecutarea acestuia

fiind contrară unei bune ordini juridice.

Pe de altă parte, recurenta

a susținut că în mod eronat instanța de fond a apreciat că fiind îndeplinite condițiile

legale pentru a dispune suspendarea executării, motivele invocate de către intimata-reclamantă

fiind neîntemeiate și nesusținute prin probatoriul administrat în cauză.

Totodată, recurenta a

criticat soluția instanței de fond, susținând că în cauză nu a fost îndeplinită

condiția cazului bine justificat întrucât nu au fost precizate în concret care sunt

împrejurările din care rezultă o îndoială serioasă în privința deciziei de impunere

a cărei suspendare s-a solicitat.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Intimatul Clubul Sportiv

F.C.A. Ploiești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului

formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, susținând,

în esență, că în mod corect s-a apreciat prin sentința criticată că sunt îndeplinite

condițiile legale pentru suspendarea executării actului administrativ atacat întrucât

în cadrul procesului executării din oficiu al acestuia trebuie asigurat un anumit

echilibru, cât și garanții de echitate pentru particulari, ca o protecție împotriva

arbitrariului autorităților.

Analizând sentința recurată

în raport de criticile formulate de recurentă, față de apărările intimatei și de

prevederile legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele, conform art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că în cauză subzistă motivul

de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând greșita

aplicare și interpretare a legii, în considerarea celor în continuare prezentate:

Potrivit jurisprudenței

constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, pentru a se

dispune suspendarea executării unui act administrativ, se cer a fi îndeplinite cumulativ

condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată.

Din această perspectivă,

instanța de recurs apreciază că în mod eronat s-a reținut prin hotărârea atacată

că ar fi îndeplinită în cauză cerința cazului justificat, cât și aceea a pagubei

iminente astfel cum sunt acestea definite de dispozițiile art. 2 lit. t) și s) din

Legea nr. 554/2004, republicată.

Astfel, în ceea ce privește

cazul justificat, instanța a apreciat ca fiind îndeplinită această condiție, deși

argumentele invocate referitoare la interpretarea eronată a dispozițiilor C. fisc.

cu privire la plata impozitului pe salarii și a contribuțiilor aferente, vizau în

fapt fondul cauzei și nu erau de natură să înlăture prezumția de legalitate a actului

fiscal atacat, astfel că nu pot fi reținute ca o dovadă a îndeplinirii condiției

prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ.

În ceea ce privește condiția

pagubei iminente, astfel cum este aceasta definită de dispozițiile art. 2 alin.

(1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil”

nu se poate reține ca fiind îndeplinită, cum în mod eronat a reținut instanța de

fond, întrucât simpla referire la cuantumul sumei și efectele executării acesteia

ca și referirile la recesiunea economică și financiară nefiind de natură a conduce

la concluzia îndeplinirii acestei cerințe, în situația executării actelor administrativ

fiscale atacate.

Reținând că în cauză nu

sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de dispozițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004, republicată, Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt

întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Astfel fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul va fi admis, iar sentința

atacată va fi modificată în sensul că se va respinge ca neîntemeiată cererea de

suspendare a executării actului administrativ fiscal formulată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de D.G.F.P. Prahova împotriva sentinței nr. 81 din 30 martie 2010 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de Club Sportiv F.C.A. Ploiești

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 7 decembrie 2010.