ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1251/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1251/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, reclamantul Clubul Sportiv Fotbal Club Astra Ploiești, în

contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Prahova - Biroul Soluționare Contestații, a solicitat anularea în tot a

Deciziei de impunere nr. 7.014 din 10 decembrie 2009 a Deciziei nr. 251/2010 și

a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 7.014/2009, cu exonerarea de plată a

sumei de 2.595.921 RON reprezentând contribuții și impozite.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în urma efectuării unei inspecții finalizate

prin Raportul de inspecție fiscală nr. 7.014 din 30 decembrie 2009 a fost emisă

Decizia de impunere nr. 7.014 din 10 decembrie 2009 stabilindu-se în sarcina sa

obligații de plată în cuantum de 2.595.921 RON reprezentând contribuții și

impozite.

Obiectul inspecției

fiscale l-a reprezentat verificarea modului de constituire, declarare și virare

a impozitelor și contribuțiilor datorate bugetului general consolidat al

statului.

A arătat reclamanta

că urmare a modificărilor aduse C. proc. fisc. prin O.U.G. nr. 39/2010 s-a

modificat competența de soluționare după cuantum, a contestațiilor îndreptate

împotriva actelor administrative ce au ca obiect impozite, taxe, contribuții,

accesorii prin ridicarea plafonului de la 1.000.000 RON la 3.000.000 RON.

Ținând cont de sumă, contestația deși inițial a fost trimisă spre competentă

soluționare către ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a

fost retransmisă la Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Prahova -

Biroul de Soluționare Contestații, competent după cuantum, care pronunțându-se

prin Decizia nr. 251/2010 a respins-o ca neîntemeiată, reținându-se ca

argumente prevederile art. 11 alin. (1) din C. fisc., art. 55 alin. (3) și art.

58 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările

ulterioare, precum și prevederile pct. 67 din H.G. nr. 44/2004, pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicarea Legii nr. 571/2003 privind Codul

Fiscal.

A apreciat reclamanta

că nu pot fi primite argumentele organului de inspecție fiscală potrivit cu

care recalificarea raporturilor pe care le au jucătorii cu entitatea sportivă

se justifică prin aceea că jucătorii desfășoară activități cu caracter continuu

față de club, ei aflându-se în raporturi de subordonare față de acesta în

condițiile în care clubul le pune la dispoziție baza de antrenament, le

plătește deplasările, le asigură cazare, hrana, asistența medicală, îi pregătește

pe cale sportivă, jucătorul fiind obligat să se supună programului de pregătire

și antrenament, să participe la competițiile sportive, să se odihnească și să

aibă o viață sportivă.

De asemenea, în mod

eronat, s-a încercat a se acredita ideea că ar fi incidente prevederile pct. 25

din Normele de aplicare a Codului fiscal, atâta timp cât situația reglementată

prin acest articol nu este incidentă cauzei.

Textul de lege

invocat, stabilește că persoanele fizice angajate precum și cele care încheie

contracte, altele decât cele prin care sunt reglementate relațiile de angajare

și care desfășoară activități utilizând baza materială a angajatorului sau a

celeilalte părți contractante, în vederea realizării de investiții, realizări

tehnice sau procedee tehnice, opere științifice, literare artistice etc., obțin

venituri de natură salarială.

S-a mai susținut că

jucătorul de fotbal desfășoară activitatea în baza convenției în limitele

Regulamentelor de fotbal, prestația sa nefăcând obiectul unui drept de proprietate

intelectuală.

Pentru toate

considerentele învederate, a apreciat reclamanta că în mod greșit a reținut

organul de inspecție fiscală, existența unui raport de subordonare între clubul

de fotbal și jucători. Natura juridică a convențiilor civile diferențiază

veniturile obținute de sportivii profesioniști în baza acestor convenții, de

veniturile obținute în baza raporturilor de muncă, urmare încheierii

contractelor de muncă reglementate de C. muncii.

În privința

includerii sumelor de bani reprezentând contravaloarea chiriilor achitate de

club pentru jucători, în categoria veniturilor de natură salarială,

invocându-se prevederile art. 55 alin. (3) din C. fisc,, respectiv pct. 69 și

70 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin H.G.

nr. 44/2004 a arătat că trebuie să se aibă în vedere că textul de lege se

aplică pentru avantajele primite în legătură cu o activitate dependentă, aspect

neincident speței de față. Activitatea desfășurată de către jucătorii de fotbal

s-a realizat în baza unor convenții civile, activitățile desfășurate în astfel

de condiții neputând fi calificate ca fiind unele dependente și drept urmare

sumele avansate cu titlu de chirii nu pot fi incluse în categoria veniturilor

de natură salarială, după cum pentru aceste venituri nu se poate percepe

impozitele pentru venituri din natură salarială.

Referitor la

contribuțiile la fondul pentru accidente de muncă și boli profesionale în sumă

de 41.743 RON, reclamanta a susținut că nu datorează aceste contribuții având

în vedere că potrivit prevederilor în materie, art. 5 și urm. din Legea nr.

346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale,

sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii numai cei care își desfășoară

activitatea în baza unui contract de muncă, în timp ce persoanele care

realizează venituri din activități independente se pot asigura la cerere.

Cu privire la

contribuția de asigurări pentru șomaj în sumă de 103.208 RON, de asemenea,

reclamanta a susținut că nu este datorată, având în vedere că potrivit

prevederilor legale în materie, art. 19 și urm. din Legea nr. 76/2002, privind

sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, sunt

asigurate obligatoriu prin efectul legii persoanele care desfășoară activități

pe baza de contract individual de muncă.

În situația

veniturilor obținute de sportivii profesioniști din convențiile civile, clubul

nu are calitatea de angajator și pe cale de consecință nu poate fi obligat la a

reține și a plăti contribuții pentru șomaj, având în vedere natura

activităților desfășurate de către jucătorii profesioniști - activități

independente.

Referitor la

contribuțiile de asigurări de sănătate în sumă de 287.799 RON, a considerat că

nu sunt datorate.

În privința

contribuției pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale în sumă de

33.383 RON respectiv a contribuției la fondul de garantare pentru plata

creanțelor salariale în sumă de 9.681 RON, de asemenea a apreciat că nu sunt

datorate având în vedere că obligația plății unor asemenea contribuții cade în

sarcina angajatorilor, numai pentru persoanele care desfășoară activități pe

bază de contract de muncă și în baza raportului de serviciu, potrivit art. 1

alin. (1) lit. a) și urm. din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile

de asigurări sociale de sănătate, respectiv art. 7 alin. (1) din Legea nr.

200/2006, privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata

creanțelor salariale.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâta D.G.F.P. Prahova a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

În susținerea

apărărilor, a arătat că exercitarea unei activități independente presupune

desfășurarea acesteia în mod obișnuit, pe cont propriu și urmărind un scop

lucrativ. Or, este evident că activitatea jucătorilor de fotbal întrunește

toate condițiile activităților dependente și pe cale de consecință, veniturile

realizate trebuie încadrate în categoria veniturilor de natură salarială pentru

care clubul sportiv datorează impozit pe veniturile din salarii și

contribuțiile sociale aferente.

Concluzionează,

arătând că sumele stabilite în sarcina de plată a reclamantului sunt legal

datorate, acesta având obligația achitării inclusiv a contribuțiilor sociale și

a accesoriilor aferente.

instanței de fond

Curtea de Apel

Ploiești, prin Sentința nr. 26 pronunțată în data de 25 ianuarie 2011, a admis

acțiunea reclamantului Clubul Sportiv Fotbal Club Astra Ploiești, în

contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Prahova - Biroul Soluționare Contestații și în consecință, a dispus anularea

Deciziei nr. 251/2010, a Deciziei de impunere nr. 7.014 din 10 decembrie 2009

și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 7.014/2009 și a exonerat reclamanta de

plata sumei de 2.595.921 RON reprezentând contribuții și impozite.

Pentru a hotărî

astfel, instanța fondului, a reținut, în esență, că problema de drept ce se

impune a fi dezlegată, se referă la calificarea naturii veniturilor obținute de

sportivii profesioniști în baza convențiilor civile încheiate în perioada 2005

- 2008.

A arătat că prin

recalificarea raporturilor juridice dintre jucătorii profesioniști și club, ca

fiind unele de tipul angajat-angajator și nu unele născute în baza unor

convenții civile, organele de inspecție fiscală au ignorat în mod complet

posibilitatea recunoscută de lege sportivilor profesioniști de a încheia cu un

club sportiv, fie contract individual de muncă, fie o convenție civilă,

încălcând astfel principiul libertății de voință în reglementarea contractelor.

Astfel, art. 12 din Regulamentul

privind statutul și transferul jucătorilor de fotbal arată că "acordul de

voință, consemnat în scris, între un jucător de fotbal și un club afiliat,

având ca obiect drepturile și obligațiile reciproce care decurg din practicarea

jocului de fotbal în antrenamente și competiții. Drepturile și obligațiile sunt

similare celor cărora le dă naștere contractul individual de muncă, cu

deosebirea că nu creează raportul de muncă.".

Așadar, în cazul

jucătorilor profesioniști de fotbal, în temeiul legii speciale, Legea nr.

69/2000 (art. 14 și urm.), aceștia pot încheia convenții civile cu entități

sportive, fără a li se opune art. 1 alin. (2) C. muncii, situație recunoscută

și prin practica judiciară a Comisiilor de contestații din cadrul ANAF în cauze

similare, poziții oficiale exprimate de organele de specialitate ale

Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, sau a Ministerului

Finanțelor Publice, înscrisurile fiind la dosarul cauzei.

În concluzie, arată

instanța fondului, trebuie avut în vedere că potrivit art. 982 C. civ. toate

clauzele convențiilor civile se interpretează unele prin altele, dându-se

fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg, precum și faptul că sportivul

profesionist este deținător al unei licențe. Din punct de vedere fiscal

veniturile obținute de sportivii profesioniști în baza convențiilor civile

încheiate cu structurile sportive în condițiile Legii nr. 69/2000, astfel cum a

fost modificată prin O.U.G. nr. 205/2005, nu pot fi asimilate veniturilor din

salarii definite de art. 55 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ca

fiind acele venituri în bani sau în natură obținute de persoana fizică ce

desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui

statut special prevăzut de lege.

În fine, instanța a

constatat că organele fiscale au interpretat în mod eronat dispozițiile legale

aplicabile în cauză, au recalificat inadmisibil relațiile contractuale născute

între reclamantă și jucătorii de fotbal, generând astfel efecte fiscale ale

unor raporturi de muncă încheiate în baza unor contracte de muncă, obligând

abuziv reclamanta la plata unor sume suplimentare reprezentând contribuții la

bugetul asigurărilor de stat.

În acest sens, nu s-a

avut în vedere faptul că veniturile realizate ca urmare a convențiilor sau

contractelor civile încheiate în condițiile C. civ., se încadrează în categoria

veniturilor din activități independente diferite în sensul art. 46 din Legea

nr. 571/2003 privind Codul fiscal și se supune impunerii potrivit art. 52 alin.

(1) din același act normativ, punct de vedere exprimat și de Direcția general

juridică din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, adresa nr. 3371170 din 14

septembrie 2009, precum și adresa nr. 337178/2009 emisă de Direcția de

legislație, impozite directe din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Potrivit legislației

în vigoare, la data încheierii și executării convențiilor civile, inclusiv art.

26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și

alte drepturi de asigurări sociale, în vigoare la momentul respectiv,

contribuția de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând

"venituri primite în baza unor convenții civile sau contract de

colaborare", excepțiile fiind de strictă interpretare în aplicarea și interpretarea

dispozițiilor legale.

De altfel, potrivit

art. 12 alin. (2) din Regulamentul privind Statutul și Transferul jucătorilor

de fotbal, jucătorii nu beneficiază de drepturi de asigurări sociale și nici de

drepturile prevăzute de legislația privind protecția șomerilor. Ca atare,

aspect neobservat de organele fiscale în cauză, în situația veniturilor

obținute de sportivii profesioniști din convențiile civile, clubul nu are

calitatea de angajator și pe cale de consecință nu poate fi obligat la a reține

și a plăti contribuții la fonduri pentru accidente de muncă și boli

profesionale, contribuția de asigurări pentru șomaj, contribuția de asigurări

de sănătate, contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale.

înfățișate de recurenta-pârâtă

Împotriva Sentinței

nr. 26 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția

Generală a Finanțelor Publice Prahova (DGFP Prahova).

Susținând că

hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, recurenta-pârâtă a

dezvoltat următoarele critici:

- calificarea dată de

prima instanță veniturilor obținute de sportivii profesioniști, în baza

convențiilor civile este criticabilă întrucât au fost ignorate în totalitate

motivațiile organelor fiscale;

- în perioada supusă

verificării reclamanta a încheiat convenții civile cu persoane fizice a căror

activitate a fost considerată ca fiind dependentă iar veniturile obținute din

aceasta având natură salarială, cu consecința datorării impozitului pe venit și

a contribuțiilor sociale aferente;

- stabilirea naturii

actelor se impunea a fi făcută în funcție de conținutul lor și nu de titlul

purtat, fiind evident că activitatea desfășurată de jucătorii de fotbal nu este

una efectuată întâmplător, conjunctural, fiind necesară examinarea prevederilor

art. 46 C. fisc. și pct. 19 din H.G. nr. 44/2004, ce definesc veniturile din

activități independente;

- prin analizarea

comparativă a prevederilor C. fisc., incluzându-le pe cele referitoare la

veniturile din salarii (art. 55 alin. (1) și art. 55 alin. (2) lit. k) din C.

fisc.) se impunea ca instanța să rețină că activitatea jucătorilor de fotbal

întrunește în mod evident toate condițiile activității dependente și deci veniturile

realizate trebuie încadrate în categoria veniturilor de natură salarială pentru

care clubul sportiv datorează impozit pe veniturile din salarii și

contribuțiile sociale aferente.

reclamantei-intimate

Reclamanta intimată a

formulat întâmpinare solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Totodată, s-a

solicitat introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a DGFP Giurgiu, alături

de DGFP Prahova, cerere ce a și fost încuviințată la data de 22 noiembrie 2011,

în etapa soluționării recursului întrucât acest organ fiscal a devenit

competent în administrarea reclamantei.

S-a arătat că

instanța de fond a realizat o corectă aplicare a legii în timp, în cauză fiind

incidente dispozițiile fiscale în vigoare la data emiterii Deciziei de impunere

nr. 7.014 din 10 decembrie 2009, care a avut la bază Raportul de inspecție

fiscală cu același număr, din 30 noiembrie 2009, cu privire la recalificarea

unei operațiuni economice și tratamentul fiscal aplicabil operațiunii.

De menționat că

reclamanta intimată a depus la dosar și ample note de concluzii la care a

atașat și decizii ale Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din

cadrul ANAF, în cauze similare pentru alte cluburi de fotbal, pentru a

demonstra practica în materie pentru anii 2010 și 2011.

considerentele instanței de control judiciar

Recursul este fondat

numai în limitele și pentru considerentele în continuare arătate.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de prevederile legale

incidente din materia supusă verificării și sub toate aspectele, potrivit art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că este incident în cauză

motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., în

sensul că se impune, urmare a admiterii recursului, casarea hotărâri și

trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru administrarea de probe noi, respectiv

a unei expertize contabile de specialitate în considerarea argumentelor

înfățișate în cele ce urmează.

În acord cu cele

statuate și de către judecătorul fondului, Înalta Curte, reținând că problema

de drept ce se impune a fi dezlegată în cauza de față vizează calificarea

naturii juridice a veniturilor obținute de sportivii profesioniști în baza

convențiilor civile încheiate în perioada 2005 - 2008, apreciază că în cauză,

prin sentința pronunțată, a fost realizată o corectă interpretare și aplicare a

legii, în sensul arătat în continuare.

Cu alte cuvinte,

Înalta Curte, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., ca problemă de drept

dezlegată, apreciază, în ceea ce privește posibilitatea încheierii de convenții

civile între club și sportivii profesioniști, pentru perioada supusă

verificării, că sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 205/2005 pentru

modificarea Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, aprobată prin

Legea nr. 124/2006.

În art. 14 alin. (3)

din acest act normativ se prevede expres că "sportivului profesionist care

a încheiat cu o structură sportivă o convenție în condițiile Codului civil i se

asigură, la cerere, participarea și plata contribuției la un sistem de pensii,

public și/sau privat, în condițiile legii", ceea ce conduce la

interpretarea logico-juridică, potrivit cu care, voința legiuitorului, începând

cu data de 1 ianuarie 2006, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 205/2005, a

fost în sensul că sportivilor profesioniști li se conferă legal posibilitatea

de a încheia convenții civile sau contracte de muncă, la alegerea lor.

Se reține așadar că

Legea nr. 69/2000, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 205/2005 are

caracterul unei norme speciale față de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

ce constituie dreptul comun în materie.

Drept urmare,

convențiile civile încheiate în baza Codului civil între sportivii

profesioniști și cluburile sportive, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr.

205/2005, pentru modificarea art. 14 din Legea nr. 69/2000, nu sunt de natură

să genereze un raport de muncă și implicit o relație angajat/angajator.

Cum bine a arătat și

judecătorul fondului, în același sens au stabilit și organele de control din

cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv Direcția Generală

de Soluționare a Contestațiilor.

Numeroasele decizii

de soluționare pe cale administrativă a contestațiilor în care au fost

contestate controale și constatări similare efectuate la alte cluburi de

fotbal, depuse la dosar și în recurs, atestă că atât în anul 2010 cât și în

anul 2011 s-a conturat la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală o

practică unitară în materie, în sensul interpretării și calificării veniturilor

obținute de sportivii profesioniști, înfățișate mai sus.

Drept urmare

contestațiile au fost admise și toate actele administrative respectiv deciziile

de impunere, au fost desființate cu consecința efectuării unor noi verificări,

pe aceeași perioadă și același tip de impozit, urmând a se ține seama de

prevederile legale aplicabile, respectiv O.U.G. nr. 205/2005, ca lege specială,

începând cu 1 ianuarie 2006.

În cazul

reclamantei-intimate, astfel cum rezultă din raportul de inspecție fiscală încheiat

la 27 noiembrie 2009 perioada supusă verificării a fost 23 ianuarie 2004 și

până la 31 decembrie 2008, iar cu privire la modul de încadrare a activității

desfășurate de către fotbaliști și de întocmire a "convențiilor" care

au stat la baza raportului stabilit de reclamantă cu jucătorii s-a reținut că

până în luna februarie 2005, reclamanta nu a avut personal angajat.

Totodată a rezultat

că pentru același tip de activitate, unii jucători de fotbal primeau bani în

baza unor convenții iar alții, aveau încheiate contracte de muncă.

Contrar celor

reținute de judecătorul fondului, organele fiscale au identificat în cadrul

verificării societății reclamante convenții civile încheiate și anterior lunii

ianuarie 2006, nefiind astfel cert că reîntregirea bazei impozabile și

diferențele la impozitul pe venituri și contribuții sociale aferente s-au făcut

pentru întreaga perioadă supusă verificării cu nesocotirea modificărilor

intervenite prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 205/2005.

Sub acest aspect,

criticile recurentei sunt întemeiate în sensul aplicării, până la modificarea

legislativă intervenită, a prevederilor C. fisc. ce definesc și conturează

conținutul noțiunii de "venituri din activități dependente".

Față de situația de

fapt învederată și în raport de dezlegările vizând modalitatea de interpretare

și de aplicare a prevederilor legii speciale, numai cu începere de la 1

ianuarie 2006, Înalta Curte apreciază că se impune efectuarea unei expertize de

specialitate contabilă care, pe baza documentelor societății și raportat la

interpretarea dată și de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în situații

similare, va putea, prin verificările și concluziile adoptate să confirme sau

nu soluția primei instanțe, în sensul anulării și exonerării integrale a societății

reclamante de la plata sumei de 2.595.921 RON reprezentând contribuții și

impozite, în condițiile în care controlul a vizat și o perioadă de timp

anterioară lunii ianuarie 2006.

Desigur că instanța

de rejudecare va putea, împreună cu părțile, solicita expertului contabil să

răspundă și la alte obiective considerate pertinente și utile cauzei, însă în

limitele casării și interpretărilor legale cuprinse în prezenta decizie.

În fine, pe acest din

urmă aspect, vizând desigur problema calificării raporturilor dintre jucătorii

profesioniști și club, în raport de incidența legii speciale, și statuând în

sensul că de la data adoptării și aplicării O.U.G. nr. 205/2005 pentru

modificarea Legii nr. 69/2000 a educației fizice și sportului se impune

acceptarea opțiunii sportivului profesionist de a încheia cu o structură

sportivă fie un contract individual de muncă, fie o convenție civilă, cu toate

consecințele ce decurg dintr-o astfel de calificare, Înalta Curte reafirmă

relevanța și semnificația practicii unitare dezvoltate la nivelul Agenției

Naționale de Administrare Fiscală și demonstrată cu actele depuse la dosar.

Din această

perspectivă, într-adevăr, astfel cum bine a reținut și judecătorul fondului,

interpretările izolate și singulare ale unor direcții generale a finanțelor

publice județene, contrare celei afirmate constant la nivel național cu

aplicarea unor dispoziții legale în raporturi juridice similare sau chiar

identice, fără o justificare expresă și coerentă din punct de vedere legal nu

fac decât să încalce principiul securității juridice și al certitudinii

impunerii, statuat și de C. fisc.

Pentru cele arătate,

în vederea efectuării unei expertize contabile pentru clarificarea aspectelor

menționate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va casa hotărârea

atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova împotriva

Sentinței civile nr. 26 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 martie 2012.

Procesat de GGC - AM