ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4142/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4142/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra cauzei penale de față,

În baza actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 259/F din 9 octombrie 2009 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, s-a respins plângerea formulată de petentul B.N. împotriva ordonanței

din data de 19 mai 2009, adoptată în Dosarul nr. 76/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 853/11-2/2009 din 9 iunie

2009 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, ca nefondată.

A obligat petentul la plata sumei de

100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 27 noiembrie 2008

petentul B.N. La data de 27 noiembrie 2008 petentul B.N. a formulat plângere

penală împotriva numiților M.A. și P.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 109 din Legea nr. 67/2004. Această plângere în care petentul i-a

acuzat pe sus-numiții de "mită electorală" formează obiectul

Dosarului nr. 4706/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu.

Actele premergătoare în cauza de mai

sus au fost efectuate de C.S.M., inspector de poliție din cadrul Poliției

Jilava, care a audiat făptuitorii, precum și pe numiții C.N., P.N.V., P.T.,

L.A. și G.N. în calitate de martori. Dintre martorii audiați numai numitele

C.N. și P.N.V. au declarat că au primit bani de la numitul M.A. pentru a-l

vota, însă acestea nu s-au prezentat la vot.

La data de 8 decembrie 2008 numiții

B.N., P.N.V. și C.N. au formulat plângere penală prin care au solicitat

organelor judiciare efectuarea de cercetări față numitul M.A., primar al

comunei Jilava, sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 261

1

C.

pen., precum și față de numitul C.S.M., inspector de poliție în cadrul Biroului

de Poliție Jilava, sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 246, 264 și 263

C. pen.

În motivarea plângerii, petenții au

arătat că în data de 2 decembrie 2008 s-au deplasat la sediul Biroului de

Poliție Jilava pentru a da declarații într-o cauză penală în care lucrătorul de

poliție mai sus-menționat efectua cercetări față de numitul M.A. pentru

săvârșirea de infracțiuni prevăzute de Legea 67/2004. La sediul biroului de

poliție a fost chemat și primarul M.A. care le-a amenințat pe numitele P.N.V.

și C.N. în prezența lucrătorului de poliție care nu a dorit să consemneze tot

ce au declarat martorele.

La data de 22 decembrie 2008 numitul

B.N. a formulat o nouă plângere penală împotriva numitului M.A. sub aspectul

săvârșirii infr. prev. de art 261

1

C. pen. și împotriva numitului

C.S.M. sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 246, 263, 264, art. 26 rap.

la art. 261

1

C. pen. în care a reiterat aceleași aspecte.

La data de 5 ianuarie 2009 numitul

B.N. a formulat plângere penală împotriva numitului C.S.M. sub aspectul

săvârșirii infr. prev. de art. 246, 261

1

și 264 C. pen. constând în

aceea că în data de 7 decembrie 2008 a determinat-o pe numita U.N. să dea

declarații în favoarea numitului M.A. într-o cauză penală în care se efectuau

cercetări față de acesta sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 109 din

Legea nr. 67/2004.

Cele trei plângeri au format

obiectul Dosarului nr. 76/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București.

În urma actelor premergătoare

efectuate în dosarul sus-menționat, prin ordonanța din data de 19 mai 2009,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în baza art. 10 lit.

d) și c) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de inspector C.S.M.,

sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 246 C. pen., art. 263 C. pen., art.

264 C. pen., art. 266 C. pen., art. 261

1

C. pen. și art. 26 rap. la

art. 261

1

C. pen.

S-a dispus disjungerea cauzei față de persoana

cercetată M.A. și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Cornetu în vederea continuării cercetărilor.

Analizând aspectele invocate în plângerea

penală, precum și actele premergătoare efectuate în cauză (declarațiile

petentului și ale intimatului precum și declarațiile martorilor C.N., U.N.,

L.M. și M.N.) procurorul a constatat că în sarcina persoanei cercetate C.S.M.

nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizare

a infractorului. Astfel, se reține că inspectorul de poliție a instrumentat

cercetările în cauza penală mai sus-menționată cu respectarea normelor de

procedura penală fără a avea intenția de a acorda ajutor numitului M.A., iar

împotriva modului de administrare a probatoriului de către organele judiciare

petenții au la dispoziție căile procesuale prevăzute de art. 275 - 277 C. proc.

pen. În consecință, s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infr. prev. de art. 246 și 264 C. pen. nici sub aspectul laturii obiective,

nici al laturii subiective.

În ceea ce privește săvârșirea infr.

prev. de art. 26 rap. la art. 261

1

C. pen. și art. 261

1

C. proc. pen. s-a reținut că intimatul C.S.M. nu a împiedicat participarea

numitelor C.N. și P.N. care au fost audiate în calitate de martore, iar în

raport de numita U.N. s-a constatat că declarațiile acesteia nu se coroborează

cu mijloacele de probă administrate în cauză,

Cu privire la infracțiunea prev. de

art. 266 C. pen. s-a constatat că din cuprinsul actelor premergătoare efectuate

în cauză nu rezultă cu certitudine că făptuitorul a folosit mijloace de

constrângere în sensul obținerii de declarații de la persoanele audiate în

cauză, iar dacă această certitudine nu există, prezumția de nevinovăție este

susținută de principiul potrivit căruia orice îndoială este în favoarea

făptuitorului. Sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 263 C.

pen. s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii în raport de latura obiectivă deoarece amenințările săvârșite de

numitul M.A. împotriva persoanelor audiate de lucrătorul de poliție nu sunt

infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își desfășoară

activitatea acesta.

Împotriva acestei soluții a formulat

plângere petentul la procurorul general, care prin rezoluția nr. 853/II-2/2009

din 9 iunie 2009 a respins-o ca neîntemeiată, constatând că din actele

prealabile efectuate în cauză nu au rezultat indicii privind comiterea faptelor

reclamate.

Nemulțumit de modul de soluționare

al plângerii sale, petentul s-a adresat, în condițiile art. 278

1

C.

pen. instanței de judecată, apreciind că cercetările efectuate în cauză sunt

incomplete, că procurorii anchetatori nu au audiat martorii oculari propuși, că

i-au fost respinse probe prin care dovedea vinovăția intimaților, solicitând

desființarea ordonanței și rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror

în vederea începerii urmăririi penale.

Curtea de Apel București a apreciat

că actele premergătoare efectuate în cauză nu au dezvăluit indicii temeinice

privind săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și favorizarea

infractorului de către intimatul C.S.M., acesta instrumentând cercetările în

Dos. 4706/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu cu respectarea

normelor de procedură penală și fără să existe date că a încercat să-l ajute pe

M.A. în timpul cercetărilor, prin neconsemnarea în declarațiile martorilor a

unor aspecte defavorabile acestuia sau prin determinarea martorilor să nu facă

declarații incriminatoare la adresa sus-numiților.

De asemenea, săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 261

1

C. proc. pen., 266, art. 263

C. pen., nu au putut fi reținute în sarcina intimatului.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal a declarat recurs petentul B.N., solicitând casarea hotărârii,

desființarea atât a ordonanței din 19 mai 2009 pronunțată în Dosarul nr.

76/P/2009 cât și a rezoluției din 9 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr.

853/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și

trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva

făptuitorilor C.M. și M.A. pentru infracțiunile sesizate.

În motivele de recurs depuse la

dosarul cauzei (dosar instanță) acesta reiterează motivele din plângerea

adresată instanței de fond, și apreciază cercetările efectuate în cauză ca

incomplete, în sensul că nici organele de anchetă și nici procurorii de caz nu

au identificat și nu au audiat pe cele două funcționare din cadrul Primăriei Jilava,

și nici pe polițistul care a însoțit pe inspectorul de poliție C., de asemenea

nu au fost audiați martorii L.J., C.M., T.G., T.L., C.M., P.M., G.N., L.A.,

C.L., T.P., P.C., și s-a refuzat administrarea probei cu înregistrările audio

și video, toate cu scopul de a-i favoriza pe C. și M.

Înalta Curte, analizând recursul

petentului prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt

și de drept, îl consideră nefondat pentru următoarele considerente.

Judecând plângerea, instanța de fond

a verificat soluția dată de procuror pe baza lucrărilor și materialului din

dosarul cauzei, analizând în mod amănunțit toate împrejurările și aspectele

sesizate de petent, modul în care ele se regăsesc în probele administrate și

concluziile stabilite de organul de urmărire penală.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

în contextul cauzei a constatat că nu poate fi reținută existența faptelor

prev. de art. 246 C. pen., art. 263 C. pen., art. 264 C. pen., art. 266 C.

pen., art. 261

1

C. pen. și art. 26 raportat la art. 261

1

C. pen. în sarcina intimatului, deoarece acesta și-a exercitat atribuțiile de

serviciu cu respectarea prevederilor legale, neexistând date din care să

rezulte încercarea acestuia de a-l ajuta pe M.A., nu a împiedicat participarea

în proces a martorilor, nu a întrebuințat promisiuni, amenințări sau violențe

pentru obținerea de declarații din partea martorilor, aceștia prezentându-se de

bună voie și dând declarații, iar pretinsele amenințări adresate de numitul

M.A. martorelor C.N. și P.N., în prezența intimatului nu sunt infracțiuni în

legătură cu serviciu în cadrul căruia acesta își îndeplinește sarcinile,

nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 263 C.

pen.

Totodată, Înalta Curte de Casație și

Justiție nu poate reține criticile formulate de petent adresate Instanței

supreme, referitoare la insuficienta cercetare prin neaudierea unor martori

propuși de acesta și neidentificarea unor persoane prin ale căror depoziții se

putea demonstra vinovăția intimatului, deoarece, pe de o parte, în etapa

actelor premergătoare procurorul este singurul care apreciază asupra

oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și

suficiente, iar pe de altă parte au fost efectuate numeroase acte

premergătoare.

Invocarea de către petent a

neadministrării probelor de către procuror, conform art. 63 - 64 C. proc. pen.,

nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea acestora vizează procesul

penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanțiile procesuale

pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.

În etapa actelor premergătoare,

etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate

mijloace de probă, ci se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte

penale.

În acest context, criticile

petentului adresate instanței de recurs privind neaudierea și neidentificarea

persoanelor învederate de către acesta, apar ca nefondate.

În concluzie, neadministrându-se

alte probe care să releve o altă situație de fapt și vătămarea intimatelor,

instanța de fond a respins legal plângerea cu care a fost sesizată în

condițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Nici în această etapă procesuală nu

au apărut elemente noi, neavute în vedere de organul de urmărire penală și

instanța de fond, care să ducă la concluzia săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de art. 246 C. pen., art. 263 C. pen., art. 264 C. pen., art. 266 C. pen., art.

261

1

C. pen. și art. 26 raportat la art. 261

1

C. pen. de

către intimat, așa încât simplele afirmații ale acestuia, nesusținute de

materialul probator administrat, nu au aptitudinea de a duce la casarea

sentinței atacate și pronunțarea altei sentinței penale.

Față de aceste considerente, conform

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat

recursul petenților.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul B.N. împotriva Sentinței penale nr. 259/F din 9 octombrie

2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurentul petent la plata

sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 decembrie 2009.