ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4142/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4142/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra cauzei penale de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 259/F din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins plângerea formulată de petentul B.N. împotriva ordonanței din data de 19 mai 2009, adoptată în Dosarul nr. 76/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 853/11-2/2009 din 9 iunie 2009 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ca nefondată. A obligat petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele: La data de 27 noiembrie 2008 petentul B.N.
La data de 27 noiembrie 2008 petentul B.N. a formulat plângere penală împotriva numiților M.A. și P.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 109 din Legea nr. 67/2004. Această plângere în care petentul i-a acuzat pe sus-numiții de "mită electorală" formează obiectul Dosarului nr. 4706/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu. Actele premergătoare în cauza de mai sus au fost efectuate de C.S.M., inspector de poliție din cadrul Poliției Jilava, care a audiat făptuitorii, precum și pe numiții C.N., P.N.V., P.T., L.A. și G.N. în calitate de martori. Dintre martorii audiați numai numitele C.N. și P.N.V. au declarat că au primit bani de la numitul M.A. pentru a-l vota, însă acestea nu s-au prezentat la vot.
La data de 8 decembrie 2008 numiții B.N., P.N.V. și C.N. au formulat plângere penală prin care au solicitat organelor judiciare efectuarea de cercetări față numitul M.A., primar al comunei Jilava, sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 261 1 C. pen., precum și față de numitul C.S.M., inspector de poliție în cadrul Biroului de Poliție Jilava, sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 246, 264 și 263 C. pen. În motivarea plângerii, petenții au arătat că în data de 2 decembrie 2008 s-au deplasat la sediul Biroului de Poliție Jilava pentru a da declarații într-o cauză penală în care lucrătorul de poliție mai sus-menționat efectua cercetări față de numitul M.A. pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de Legea 67/2004.
La sediul biroului de poliție a fost chemat și primarul M.A. care le-a amenințat pe numitele P.N.V. și C.N. în prezența lucrătorului de poliție care nu a dorit să consemneze tot ce au declarat martorele. La data de 22 decembrie 2008 numitul B.N. a formulat o nouă plângere penală împotriva numitului M.A. sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art 261 1 C. pen. și împotriva numitului C.S.M. sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 246, 263, 264, art. 26 rap. la art. 261 1 C. pen. în care a reiterat aceleași aspecte. La data de 5 ianuarie 2009 numitul B.N. a formulat plângere penală împotriva numitului C.S.M. sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 246, 261 1 și 264 C. pen. constând în aceea că în data de 7 decembrie 2008 a determinat-o pe numita U.N.
să dea declarații în favoarea numitului M.A. într-o cauză penală în care se efectuau cercetări față de acesta sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 109 din Legea nr. 67/2004. Cele trei plângeri au format obiectul Dosarului nr. 76/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În urma actelor premergătoare efectuate în dosarul sus-menționat, prin ordonanța din data de 19 mai 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus, în baza art. 10 lit. d) și c) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de inspector C.S.M., sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 246 C. pen., art. 263 C. pen., art. 264 C. pen., art. 266 C. pen., art. 261 1 C. pen. și art. 26 rap.
la art. 261 1 C. pen. S-a dispus disjungerea cauzei față de persoana cercetată M.A. și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu în vederea continuării cercetărilor. Analizând aspectele invocate în plângerea penală, precum și actele premergătoare efectuate în cauză (declarațiile petentului și ale intimatului precum și declarațiile martorilor C.N., U.N., L.M. și M.N.) procurorul a constatat că în sarcina persoanei cercetate C.S.M. nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizare a infractorului. Astfel, se reține că inspectorul de poliție a instrumentat cercetările în cauza penală mai sus-menționată cu respectarea normelor de procedura penală fără a avea intenția de a acorda ajutor numitului M.A., iar împotriva modului de administrare a probatoriului de către organele judiciare petenții au la dispoziție căile procesuale prevăzute de art. 275 - 277 C. proc.
pen. În consecință, s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infr. prev. de art. 246 și 264 C. pen. nici sub aspectul laturii obiective, nici al laturii subiective. În ceea ce privește săvârșirea infr. prev. de art. 26 rap. la art. 261 1 C. pen. și art. 261 1 C. proc. pen. s-a reținut că intimatul C.S.M. nu a împiedicat participarea numitelor C.N. și P.N. care au fost audiate în calitate de martore, iar în raport de numita U.N. s-a constatat că declarațiile acesteia nu se coroborează cu mijloacele de probă administrate în cauză, Cu privire la infracțiunea prev. de art. 266 C. pen.
s-a constatat că din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză nu rezultă cu certitudine că făptuitorul a folosit mijloace de constrângere în sensul obținerii de declarații de la persoanele audiate în cauză, iar dacă această certitudine nu există, prezumția de nevinovăție este susținută de principiul potrivit căruia orice îndoială este în favoarea făptuitorului. Sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 263 C. pen. s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în raport de latura obiectivă deoarece amenințările săvârșite de numitul M.A. împotriva persoanelor audiate de lucrătorul de poliție nu sunt infracțiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia își desfășoară activitatea acesta.
Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul la procurorul general, care prin rezoluția nr. 853/II-2/2009 din 9 iunie 2009 a respins-o ca neîntemeiată, constatând că din actele prealabile efectuate în cauză nu au rezultat indicii privind comiterea faptelor reclamate. Nemulțumit de modul de soluționare al plângerii sale, petentul s-a adresat, în condițiile art. 278 1 C. pen. instanței de judecată, apreciind că cercetările efectuate în cauză sunt incomplete, că procurorii anchetatori nu au audiat martorii oculari propuși, că i-au fost respinse probe prin care dovedea vinovăția intimaților, solicitând desființarea ordonanței și rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Curtea de Apel București a apreciat că actele premergătoare efectuate în cauză nu au dezvăluit indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și favorizarea infractorului de către intimatul C.S.M., acesta instrumentând cercetările în Dos. 4706/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu cu respectarea normelor de procedură penală și fără să existe date că a încercat să-l ajute pe M.A. în timpul cercetărilor, prin neconsemnarea în declarațiile martorilor a unor aspecte defavorabile acestuia sau prin determinarea martorilor să nu facă declarații incriminatoare la adresa sus-numiților. De asemenea, săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 261 1 C. proc. pen., 266, art. 263 C. pen., nu au putut fi reținute în sarcina intimatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs petentul B.N., solicitând casarea hotărârii, desființarea atât a ordonanței din 19 mai 2009 pronunțată în Dosarul nr. 76/P/2009 cât și a rezoluției din 9 iunie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 853/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor C.M. și M.A. pentru infracțiunile sesizate.
În motivele de recurs depuse la dosarul cauzei (dosar instanță) acesta reiterează motivele din plângerea adresată instanței de fond, și apreciază cercetările efectuate în cauză ca incomplete, în sensul că nici organele de anchetă și nici procurorii de caz nu au identificat și nu au audiat pe cele două funcționare din cadrul Primăriei Jilava, și nici pe polițistul care a însoțit pe inspectorul de poliție C., de asemenea nu au fost audiați martorii L.J., C.M., T.G., T.L., C.M., P.M., G.N., L.A., C.L., T.P., P.C., și s-a refuzat administrarea probei cu înregistrările audio și video, toate cu scopul de a-i favoriza pe C. și M. Înalta Curte, analizând recursul petentului prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, îl consideră nefondat pentru următoarele considerente.
Judecând plângerea, instanța de fond a verificat soluția dată de procuror pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, analizând în mod amănunțit toate împrejurările și aspectele sesizate de petent, modul în care ele se regăsesc în probele administrate și concluziile stabilite de organul de urmărire penală. Înalta Curte de Casație și Justiție, în contextul cauzei a constatat că nu poate fi reținută existența faptelor prev. de art. 246 C. pen., art. 263 C. pen., art. 264 C. pen., art. 266 C. pen., art. 261 1 C. pen. și art. 26 raportat la art. 261 1 C. pen.
în sarcina intimatului, deoarece acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale, neexistând date din care să rezulte încercarea acestuia de a-l ajuta pe M.A., nu a împiedicat participarea în proces a martorilor, nu a întrebuințat promisiuni, amenințări sau violențe pentru obținerea de declarații din partea martorilor, aceștia prezentându-se de bună voie și dând declarații, iar pretinsele amenințări adresate de numitul M.A. martorelor C.N. și P.N., în prezența intimatului nu sunt infracțiuni în legătură cu serviciu în cadrul căruia acesta își îndeplinește sarcinile, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 263 C. pen.
Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate reține criticile formulate de petent adresate Instanței supreme, referitoare la insuficienta cercetare prin neaudierea unor martori propuși de acesta și neidentificarea unor persoane prin ale căror depoziții se putea demonstra vinovăția intimatului, deoarece, pe de o parte, în etapa actelor premergătoare procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente, iar pe de altă parte au fost efectuate numeroase acte premergătoare. Invocarea de către petent a neadministrării probelor de către procuror, conform art. 63 - 64 C. proc. pen., nu poate fi avută în vedere, deoarece administrarea acestora vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanțiile procesuale pentru efectuarea unei urmăriri penale complete.
În etapa actelor premergătoare, etapă care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale. În acest context, criticile petentului adresate instanței de recurs privind neaudierea și neidentificarea persoanelor învederate de către acesta, apar ca nefondate. În concluzie, neadministrându-se alte probe care să releve o altă situație de fapt și vătămarea intimatelor, instanța de fond a respins legal plângerea cu care a fost sesizată în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. Nici în această etapă procesuală nu au apărut elemente noi, neavute în vedere de organul de urmărire penală și instanța de fond, care să ducă la concluzia săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 263 C. pen., art. 264 C. pen., art. 266 C. pen., art. 261 1 C. pen.
și art. 26 raportat la art. 261 1 C. pen. de către intimat, așa încât simplele afirmații ale acestuia, nesusținute de materialul probator administrat, nu au aptitudinea de a duce la casarea sentinței atacate și pronunțarea altei sentinței penale. Față de aceste considerente, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul petenților. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.N. împotriva Sentinței penale nr. 259/F din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.