ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3390/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 181/F din 7 mai 2012 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de revizuenta A. și a obligat-o la plata sumei de 100 RON cu titlu cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 383 din 25 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatoarea A., împotriva tuturor amenzilor și cheltuielilor judiciare aplicate acesteia în decursul anilor 2008, 2009 și 2010, cu obligarea petentei la 50 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că petiționara A. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 310 din data de 30 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2166 din 2 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în fapt invocând nejustificarea cheltuielilor judiciare, la plata cărora petenta a fost obligată către stat.

Curtea de Apel București a reținut că la data de 24 noiembrie 2010, respectiv 25 noiembrie 2010, petenta a mai depus, la dosar, prin serviciul registratură două cereri prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a unor texte de lege care nu au legătură cu cauza, excepții care au fost respinse ca inadmisibile, întrucât nu au legătură cu amenzi sau cheltuielile judiciare pe care petenta la apreciază ca nejustificate - ele fiind înlăturate.

De asemenea a apreciat că motivele invocate de contestatoarea A., nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 383/2010, contestatoarea a formulat cererea de revizuire care a fost respinsă ca inadmisibilă, Curtea de Apel București constatând că nu rezultă date pentru admiterea în principiu, întrucât aceasta este îndreptată împotriva unei sentințe penale pronunțată într-o cauză având ca obiect contestația la executare, nefiind relevate nici unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar prin hotărârea a cărei revizuire se cere nu s-a rezolvat fondul, în sensul pronunțării achitării, încetării procesului penal sau condamnării.

În ceea ce privește solicitarea de declinare a competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat că, față de motivele cererii și obiectul acesteia, Curtea de Apel București este competentă să soluționeze cauza.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuienta A. criticându-o sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de revizuire.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 393 C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a constatat că, prin hotărârea atacată a fost soluționată o contestație la executare formulată împotriva tuturor amenzilor și cheltuielilor judiciare aplicate revizuientei în decursul anilor 2008, 2009 și 2010 și nu o hotărâre prin care a fost rezolvat fondul cauzei, acest lucru neputând face obiectul revizuirii, ca și cale extraordinară de atac, neîncadrându-se în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute la art. 394 C. proc. pen., astfel încât în mod legal și temeinic cererea revizuientei a fost respinsă ca inadmisibilă.

În acest sens fiind și literatura de specialitate care a statuat că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești. Hotărârile judecătorești prin care se rezolvă fondul cauzei sunt acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, prin rezolvarea fondului cauzei, instanța soluționând acțiunea penală și pronunță, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.

Așa fiind, recursul declarat de revizuienta A. împotriva sentinței penale nr. 181/F din 7 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentei revizuientei la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta A. împotriva sentinței penale nr. 181/F din 7 mai 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta revizuienta la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2012.