ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5250/2010

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 6935/121/2008, pe rolul Tribunalului Galați, petentul

Serviciul Public E. Galați a chemat în judecată Penitenciarul Galați, solicitând

instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei

nr. 4728/C9/4531 din 14 octombrie 2008 emisă de Consiliul Național de Soluționare

a Contestațiilor.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

că pârâta a organizat procedura de atribuire a contractului de achiziție publică

pentru „Furnizare servicii privind colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor

menajere" pentru care, în documentația de atribuire, a stabilit cerințe minime

de calificare și/sau selecție .

Prin sentința nr. 3130 din 13 noiembrie

2008 Tribunalul Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Galați, cu motivarea că, potrivit art. 283 din O.G. nr. 34/2006 stabilește

jurisdicția acestei instanțe de contencios administrativ.

Astfel sesizată, Curtea de Apel Galați,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 449 din 28 aprilie

2009 a respins ca nefondat recursul declarat de Serviciul Public E. Galați, reținând

că în mod corect s-a stabilit că SC U. SA a prezentat toate documentele înscrise

în caietul de sarcini. Lipsa licenței ANRSC nu putea conduce la descalificarea acesteia,

atâta vreme cât participarea la licitație nu a fost condiționată de prezentarea

unui asemenea document.

Împotriva acestei sentințe considerată

nelegală și netemeinică a declarat recurs Serviciul Public E. Galați, reținând,

în esență, că hotărârea atacată este lovită de nulitate, întrucât din dispozitivul

acesteia rezultă că a fost pronunțată în complet de recurs, reclamanta fiind astfel

lipsită de o cale de atac.

Prin decizia nr. 5183 din 18 noiembrie

2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins recursul declarat de Serviciul Public E. Galați împotriva deciziei

nr. 449 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca inadmisibil.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de recurs a reținut că potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004 „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată

cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

S-a mai reținut că, în conformitate cu

prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile

date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Cum decizia atacată are caracter irevocabil,

fiind pronunțată în recurs, s-a concluzionat că aceasta nu se circumscrie categoriilor

de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, excepția inadmisibilității

este întemeiată.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație

în anulare Serviciul Public E. Galați, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., înțelegând să invoce primul motiv al contestației în anulare specială și anume

„când dezlegarea recursului este rezultatul unei greșeli materiale".

Se susține că Înalta Curte de Casație

și Justiție, din eroare, nu a observat că această cauză a fost soluționată greșit

de Curtea de Apel Galați, ca și când ar fi fost recurs, în realitate cauza fiind

declinată de la Tribunalul Galați spre competentă soluționare Curții de Apel Galați,

aceasta din urmă trebuind astfel să judece cauza pe fond, ca primă instanță și nu

ca instanță de recurs. Pe acest raționament, se constată că eronat instanța de recurs

a apreciat că este învestită cu soluționarea „unui recurs la recurs", neobservând

că hotărârea Tribunalului Galați este una de declinare a competenței materiale,

Curtea de Apel Galați fiind învestită ca primă instanță cu judecarea pricinii, din

eroare judecând ca instanță de recurs.

Contestația nu este întemeiată.

Analizând contestația în anulare prin prisma

motivelor invocate și a dispozițiilor incidente, precum și prin raportare la actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele

ce urmează.

Dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I

C. proc. civ. reglementează primul caz al contestației în anulare specială și prevăd

„in terminis", că pot constitui obiect al acesteia numai hotărârile instanțelor

de recurs care sunt rezultatul unei greșeli materiale.

Noțiunea de „greșeală materială",

în accepțiunea textului menționat, printr-o interpretare logico-gramaticală, trebuie

înțeleasă ca eroare materială evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului, și nu trebuie interpretată extensiv, în sensul că ar cuprinde și „greșeli

de judecată", respectiv de apreciere a probelor sau de stabilire a situației

de fapt.

În speță, din considerentele deciziei atacate

rezultă cu certitudine că instanța de recurs nu a tăcut decât aplicarea corectă

a dispozițiilor procedurale aplicabile în materia recursului, respectiv ale

art. 299 alin. 1 și ale art. 312 C. proc. civ., precum și pe cele speciale ale O.U.G.

nr. 34/2006.

Astfel, obiectul acțiunii introductive

de instanță îl constituie anularea deciziei nr. 4728/C9/4531 din 14 octombrie 2008

emisă de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor București, prin care

s-a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanta Serviciul Public E.

Galați, împotriva rezultatului procedurii de atribuire a contractului de achiziție

publică pentru „furnizare servicii privind colectarea, transportul și depozitarea

deșeurilor menajere".

Față de petitul acțiunii, se constată că

dispozițiile procedurale aplicabile în cauză sunt cele speciale, prevăzute de

art. 283 și ale art. 285 din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora instanța competentă

să soluționeze plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliu este

Curtea de Apel, secția contencios administrativ și fiscal, în a cărei rază se află

sediul autorității contractante, iar plângerea este soluționată în complet format

din 3 judecători, hotărârea pronunțată de instanță fiind definitivă și irevocabilă.

În acest context legal, în mod corect a

apreciat Înalta Curte că recursul este inadmisibil, deoarece Curtea de Apel Galați

s-a pronunțat în mod irevocabil pe fondul plângerii, în complet de 3 judecători,

conform prevederilor art. 283 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, și nu în calitate

de instanță de recurs, așa cum, în mod eronat, afirmă contestatoarea.

Prin urmare, motivul invocat prin contestația

în anulare nu poate reprezenta o greșeală materială, în sensul art. 318 alin.

(1) teza 1 C. proc. civ.

În aceste condiții, este evident că soluția

pronunțată de instanța de recurs nu este rezultatul unei „greșeli materiale"

cum susține contestatorul, Înalta Curte făcând doar aplicarea corectă a dispozițiilor

legale procedurale în materia achizițiilor publice, precum și în materia recursului,

contestația în anulare fiind nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de Serviciul Public E. Galați, împotriva deciziei nr. 5183 din 18 noiembrie 2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

noiembrie 2010.