ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5250/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 6935/121/2008, pe rolul Tribunalului Galați, petentul Serviciul Public E. Galați a chemat în judecată Penitenciarul Galați, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 4728/C9/4531 din 14 octombrie 2008 emisă de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta a organizat procedura de atribuire a contractului de achiziție publică pentru „Furnizare servicii privind colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor menajere" pentru care, în documentația de atribuire, a stabilit cerințe minime de calificare și/sau selecție . Prin sentința nr. 3130 din 13 noiembrie 2008 Tribunalul Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, cu motivarea că, potrivit art. 283 din O.G.

nr. 34/2006 stabilește jurisdicția acestei instanțe de contencios administrativ. Astfel sesizată, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 449 din 28 aprilie 2009 a respins ca nefondat recursul declarat de Serviciul Public E. Galați, reținând că în mod corect s-a stabilit că SC U. SA a prezentat toate documentele înscrise în caietul de sarcini. Lipsa licenței ANRSC nu putea conduce la descalificarea acesteia, atâta vreme cât participarea la licitație nu a fost condiționată de prezentarea unui asemenea document. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Serviciul Public E. Galați, reținând, în esență, că hotărârea atacată este lovită de nulitate, întrucât din dispozitivul acesteia rezultă că a fost pronunțată în complet de recurs, reclamanta fiind astfel lipsită de o cale de atac.

Prin decizia nr. 5183 din 18 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de Serviciul Public E. Galați împotriva deciziei nr. 449 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". S-a mai reținut că, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Cum decizia atacată are caracter irevocabil, fiind pronunțată în recurs, s-a concluzionat că aceasta nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, excepția inadmisibilității este întemeiată. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Serviciul Public E. Galați, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., înțelegând să invoce primul motiv al contestației în anulare specială și anume „când dezlegarea recursului este rezultatul unei greșeli materiale". Se susține că Înalta Curte de Casație și Justiție, din eroare, nu a observat că această cauză a fost soluționată greșit de Curtea de Apel Galați, ca și când ar fi fost recurs, în realitate cauza fiind declinată de la Tribunalul Galați spre competentă soluționare Curții de Apel Galați, aceasta din urmă trebuind astfel să judece cauza pe fond, ca primă instanță și nu ca instanță de recurs.

Pe acest raționament, se constată că eronat instanța de recurs a apreciat că este învestită cu soluționarea „unui recurs la recurs", neobservând că hotărârea Tribunalului Galați este una de declinare a competenței materiale, Curtea de Apel Galați fiind învestită ca primă instanță cu judecarea pricinii, din eroare judecând ca instanță de recurs. Contestația nu este întemeiată. Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor incidente, precum și prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce urmează. Dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. reglementează primul caz al contestației în anulare specială și prevăd „in terminis", că pot constitui obiect al acesteia numai hotărârile instanțelor de recurs care sunt rezultatul unei greșeli materiale.

Noțiunea de „greșeală materială", în accepțiunea textului menționat, printr-o interpretare logico-gramaticală, trebuie înțeleasă ca eroare materială evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, și nu trebuie interpretată extensiv, în sensul că ar cuprinde și „greșeli de judecată", respectiv de apreciere a probelor sau de stabilire a situației de fapt. În speță, din considerentele deciziei atacate rezultă cu certitudine că instanța de recurs nu a tăcut decât aplicarea corectă a dispozițiilor procedurale aplicabile în materia recursului, respectiv ale art. 299 alin. 1 și ale art. 312 C. proc. civ., precum și pe cele speciale ale O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel, obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie anularea deciziei nr. 4728/C9/4531 din 14 octombrie 2008 emisă de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor București, prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanta Serviciul Public E. Galați, împotriva rezultatului procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică pentru „furnizare servicii privind colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor menajere". Față de petitul acțiunii, se constată că dispozițiile procedurale aplicabile în cauză sunt cele speciale, prevăzute de art. 283 și ale art. 285 din O.U.G.

nr. 34/2006, potrivit cărora instanța competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliu este Curtea de Apel, secția contencios administrativ și fiscal, în a cărei rază se află sediul autorității contractante, iar plângerea este soluționată în complet format din 3 judecători, hotărârea pronunțată de instanță fiind definitivă și irevocabilă. În acest context legal, în mod corect a apreciat Înalta Curte că recursul este inadmisibil, deoarece Curtea de Apel Galați s-a pronunțat în mod irevocabil pe fondul plângerii, în complet de 3 judecători, conform prevederilor art. 283 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, și nu în calitate de instanță de recurs, așa cum, în mod eronat, afirmă contestatoarea.

Prin urmare, motivul invocat prin contestația în anulare nu poate reprezenta o greșeală materială, în sensul art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. În aceste condiții, este evident că soluția pronunțată de instanța de recurs nu este rezultatul unei „greșeli materiale" cum susține contestatorul, Înalta Curte făcând doar aplicarea corectă a dispozițiilor legale procedurale în materia achizițiilor publice, precum și în materia recursului, contestația în anulare fiind nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Serviciul Public E. Galați, împotriva deciziei nr. 5183 din 18 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.