ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2775/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.1. Circumstanțele cauzei Prin sentința nr. 519 din 6 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea prin care reclamantă U.A.T.J. Galați în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T., a solicitat anularea Deciziei nr. 1 din 04 aprilie 2012 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA.84506 din 14 noiembrie 2011 cu consecința exonerării sale de plata corecțiilor financiare stabilite. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Motivul de nulitate privitor la neincidența O.U.G. nr. 66/2011 a fost apreciat ca fiind neîntemeiat în raport de dispozițiile art. 66 din O.U.G.

nr. 66/2011 invocate de pârâtă, potrivit cărora: „Activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare”. Per a contrario, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, procedurile de verificare a respectării legalității în procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică sunt disciplinate de O.U.G. nr. 66/2011. În privința „neregulii” semnalate de pârâtă și contestată de reclamantă, este de observat că, potrivit conotației acordate „neregulii” prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 66/2011, existența neregulii este condiționată de constatarea unei abateri de la legalitate, dar și de prejudicierea bugetului UE/a bugetelor donatorilor publici internaționali, în speță, nefiind dovedită îndeplinirea nici uneia din cele două condiții legale cumulative. Este de reținut și faptul, că oferta declarată câștigătoare a avut prețul de 147.999,99 lei reprezentând 64,41 % din valoarea estimată a contractului de achiziție publică, iar împotriva documentației de atribuire nu au fost formulate contestații ceea ce conduce la concluzia că în cauză nu pot fi reținute nereguli așa cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, iar corecția de 25 % nu este legală.

Relevant este pentru inexistența pagubei și precizarea unui aspect important din expunerea de motive din preambulul O.U.G. nr. 66/2011 în care se specifică, printre altele că oportunitatea acestui act normativ derivă din necesitatea „finalizării cât mai urgente a procedurilor de constatare și recuperare de la debitori a sumelor reprezentând corecții financiare stabilite, în conformitate cu prevederile reglementărilor comunitare, ca urmare a constatării unor nereguli de sistem sau ca urmare a identificării unor nereguli în aplicarea de către beneficiarii publici a prevederilor legale privind achizițiile publice, în scopul evitării blocajului implementării proiectelor de investiții, inclusiv a celor majore, finanțate prin instrumente structurale”.

În speță, nu numai că nu s-a blocat o astfel de procedură, ci s-a încercat găsirea unei formule procedurale optime pentru implementarea sigură a proiectului, așa încât, sancțiunea aplicată de pârâtă este una nelegală și din perspectiva interpretării teleologice a O.U.G. nr. 66/2011. 2. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs M.D.R.A.P., solicitând în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la tribunal, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul menținerii deciziei nr. 1/2012 și a notei de constatare a neregulilor și stabilirea a corecțiilor financiare nr. CA-84506 din 14 noiembrie 2011 și respingerii acțiunii formulate de reclamantă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind sesizată cu recursul declarat, a constatat faptul că pricina dedusă judecății a fost soluționată de o instanță necompetentă material. Litigiul are ca obiect anularea în tot a Deciziei nr. 1 din 04 aprilie 2012 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA.84506 din 14 noiembrie 2011 cu consecința exonerării sale de plata corecțiilor financiare stabilite.

Temeiul legal al controlului efectuat îl constituie O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. Potrivit dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță. De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanțe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G.

nr. 92/2003. Însuși actul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală. Creanțele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. În perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Înalta Curte reține că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală sau locală. Soluția adoptată în recurs Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul formulat și, în baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.D.R.A.P. (în calitate de succesor al fostului M.D.R.T.) împotriva sentinței nr. 519 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2014.