ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2775/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.1. Circumstanțele

cauzei

Prin sentința nr.

519 din 6 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea prin care reclamantă U.A.T.J. Galați

în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T., a solicitat anularea Deciziei nr. 1 din 04

aprilie 2012 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare nr. CA.84506 din 14 noiembrie 2011 cu consecința

exonerării sale de plata corecțiilor financiare stabilite.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Motivul

de nulitate privitor la neincidența O.U.G. nr. 66/2011 a fost apreciat ca fiind

neîntemeiat în raport de dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 invocate

de pârâtă, potrivit cărora: „Activitățile de constatare a neregulilor și de

stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu

aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003,

cu modificările și completările ulterioare”. Per a contrario, după intrarea în

vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, procedurile de verificare a respectării

legalității în procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică sunt

disciplinate de O.U.G. nr. 66/2011.

În

privința „neregulii” semnalate de pârâtă și contestată de reclamantă, este de

observat că, potrivit conotației acordate „neregulii” prin art. 2 alin. (1) lit.

a) din O.U.G. nr. 66/2011, existența neregulii este condiționată de constatarea

unei abateri de la legalitate, dar și de prejudicierea bugetului UE/a bugetelor

donatorilor publici internaționali, în speță, nefiind dovedită

îndeplinirea nici uneia din cele două condiții legale cumulative.

Este de reținut și

faptul, că oferta declarată câștigătoare a avut prețul de 147.999,99 lei

reprezentând 64,41 % din valoarea estimată a contractului de achiziție publică,

iar împotriva documentației de atribuire nu au fost formulate contestații ceea

ce conduce la concluzia că în cauză nu pot fi reținute nereguli așa cum prevăd

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, iar corecția de

25 % nu este legală.

Relevant

este pentru inexistența pagubei și precizarea unui aspect important din

expunerea de motive din preambulul O.U.G. nr. 66/2011 în care se specifică,

printre altele că oportunitatea acestui act normativ derivă din necesitatea

„finalizării cât mai urgente a procedurilor de constatare și recuperare de la

debitori a sumelor reprezentând corecții financiare stabilite, în conformitate

cu prevederile reglementărilor comunitare, ca urmare a constatării unor

nereguli de sistem sau ca urmare a identificării unor nereguli în aplicarea de

către beneficiarii publici a prevederilor legale privind achizițiile publice,

în scopul evitării blocajului implementării proiectelor de investiții, inclusiv

a celor majore, finanțate prin instrumente structurale”.

În speță,

nu numai că nu s-a blocat o astfel de procedură, ci s-a încercat găsirea unei

formule procedurale optime pentru implementarea sigură a proiectului, așa

încât, sancțiunea aplicată de pârâtă este una nelegală și din perspectiva

interpretării teleologice a O.U.G. nr. 66/2011.

în cauză

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs M.D.R.A.P., solicitând

în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare

la tribunal, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea sentinței

atacate în sensul menținerii deciziei nr. 1/2012 și a notei de constatare a neregulilor

și stabilirea a corecțiilor financiare nr. CA-84506 din 14 noiembrie 2011 și

respingerii acțiunii formulate de reclamantă.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetența

materială a curții de apel de a soluționa în primă instanță cauza, prevăzut de art.

304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat, pentru

considerentele care vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, fiind sesizată cu recursul declarat, a constatat faptul că

pricina dedusă judecății a fost soluționată de o instanță necompetentă

material.

Litigiul

are ca obiect anularea

în tot a Deciziei nr. 1 din 04 aprilie 2012

și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare

nr. CA.84506 din 14 noiembrie 2011 cu consecința exonerării sale de plata

corecțiilor financiare stabilite.

Temeiul

legal al controlului efectuat îl constituie O.U.G. nr. 66/2011 privind

prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și

utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente

acestora.

Potrivit

dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor

se

finalizează prin întocmirea unui proces - verbal de constatare a neregulilor și

de stabilire a creanțelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor

și de stabilire a corecțiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanță.

De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele

astfel imputate reprezintă creanțe bugetare,

care pot fi compensate cu

sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat și sunt supuse

executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

Însuși actul de constatare, stabilire și individualizare a

obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, precum

și accesoriile acestora și costurile bancare, constituie titlu de creanță și

înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal

prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Creanțele

bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanțelor

fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor,

autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare

nerambursabile și debitorilor.

În

perspectiva acestor dispoziții legale, Înalta Curte constată că obiectul

prezentei cauze va fi asimilat, în esență, contestării

unui act

administrativ de stabilire a unei creanțe fiscale.

În conformitate cu

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se

soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte reține

că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de

soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport

de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori

încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei de față, care privește o creanță bugetară, rezultată din

nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de cofinanțare, competența

de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul

cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de

lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală

sau locală.

Soluția adoptată în

recurs

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de

ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul

formulat și, în baza art. 312 alin. (6) din același cod, va casa sentința

atacată și va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul

Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de M.D.R.A.P. (în calitate de succesor al fostului M.D.R.T.)

împotriva sentinței nr. 519 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul

Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 iunie 2014.