ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3651/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 238 din 9 noiembrie 2009,

Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată acțiunea formulată de

contestatoarea T.I.T., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii și Alte

Drepturi de Asigurări Sociale Suceava - pentru anularea Hotărârii nr. 5338 din

31 august 2009 emisă de intimată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că acordarea

drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 105/1999 aprobată cu modificări prin Legea

nr. 189/2000, este condiționată de persecuții din motive etnice, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945,

iar, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada faptului că, în perioada

menționată, ea sau familia să fi suferit persecuții din motive etnice.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta

T.I.T.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a

fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul

prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și de art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 privind contenciosul administrativ.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii” iar

conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea prin care s-a

soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15

zile de la comunicare”.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a

fost comunicată la data de 23 noiembrie 2009, iar recursul a fost înregistrat

la data de 15 februarie 2010, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile

prevăzut de textele legale sus citate.

Conform dispozițiilor

art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea,

afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”.

Cum în cauză,

recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în

termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, se va

constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de T.I.T. împotriva Sentinței civile nr. nr. 238 din 9 noiembrie 2009

a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca tardiv.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2010.