ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2259/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava

reclamantul T.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Suceava modificarea

deciziei nr. 1910 din 31 octombrie 2002, în ceea ce privește perioada de timp în

care trebuia a fi considerat refugiat, respectiv din 1940 și până în 1945.

Pârâta, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea acțiunii ca tardivă.

Prin sentința civilă nr.

30 din 11 februarie 2008 Curtea de Apel Suceava a respins contestația reclamantului

ca tardiv formulată.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că termenul de contestare a început

să curgă cel târziu la data de 1 octombrie 2002, dată la care reclamantul a început

să primească pensia stabilită prin hotărâre, astfel încât termenul de 30 de zile

de contestare a deciziei în discuție era fără îndoială expirat la data promovării

acțiunii de față.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul T.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor

prevederilor art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999: „Împotriva hotărârii persoana

interesată poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la

data comunicării hotărârii”.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că reclamantul a primit pensia conform Legii nr. 189/2000 la data

de 1 octombrie 2002, iar acțiunea este formulată la data de 14 ianuarie 2008, deci

cu mult peste termenul prevăzut de textul de lege sus citat.

Având în vedere și dispozițiile

art. 103 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora: neexercitarea oricărei căi de

atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea

afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată

printr-o împrejurare mai sus de voința ei.

În cauză, reclamantul

nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a contestației,

printr-o împrejurare mai presus de voința sa și nici nu a solicitat repunerea în

termen, astfel că acțiune este tardiv formulată.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că instanța de fond în mod corect a reținut că acțiunea este tardivă, respingând-o

ca atare.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.

recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de T.E. împotriva sentinței civile nr. 30 din 11 februarie 2008 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2008.