ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 117/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 117/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 46/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.

3946/97/2011 s-a dispus condamnarea inculpatului R.V.C., la: 500 lei amendă

penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 6 din

Legea nr. 241/2005, cu apl. art. 320

1

C. proc. pen. A pus în vedere

inculpatului disp. art. 63

1

C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. rap. la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. rap. la art. 18

1

C. pen. a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 303

din Legea nr. 95/2006 rap. la art. 302

1

C. pen.

În

baza art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului amenda

administrativă în cuantum de 500 lei.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

a achitat pe inculpatul R.V.C., pentru faptele de:evaziune fiscală, prev. de art.

9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achită pe inculpat pentru

infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prev. de art. 246 alin. (1) C. pen. rap. la art. 258 C.

pen., cu apl. art. 41

alin. (2) C. pen.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

achitat pe inculpat pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură

privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.

A

fost obligat inculpatul la plata sumei de 9.358 lei către partea civilă A.N.A.F.

prin D.G.F.P. Hunedoara.

A

fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile D.R., S.I.S., T.A.F.,

și

B.C.R.

S-a

dispus ca în baza art. 2, art. 4 și art. 6 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 75/2001

modificată prin Legea nr. 146/2005, la

rămânerea definitivă a sentinței, o copie a

acesteia să se comunice

Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Hunedoara, pentru

înscrierea în cazierul fiscal.

S-a dispus ca, în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005,

la rămânerea definitivă

a prezentei sentințe, o copie a dispozitivului

acesteia să se comunice Oficiului

Registrului

Comerțului Hunedoara, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut

următoarele considerente:

Prin

rechizitoriul procurorului dat în dosarul nr. 35/P/2010 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Brad, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului R.V.C. pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 6 din Legea nr. 241/2005

în cond. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (1) C. pen., art. 303 din

Legea nr. 95/2006 rap. la art. 302

1

C. pen. cu apl. art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 246 C. pen. în cond. art. 41 alin. (2) C. pen.

În

argumentarea soluției s-a reținut, pe scurt, că inculpatul, în calitate de

administrator la SC R.C.C. SRL, în perioada 25

decembrie 2008-august

2010, a dispus utilizarea sumelor reținute și

destinate bugetului consolidat al statului în alte scopuri (plată facturi,

plată utilaje), nu a înregistrat în contabilitate suma de 5400 lei, a înscris

în fals și a semnat în fals factura din 17 decembrie 2009, pentru suma de 1500

lei, iar pentru derularea obiectului de activitate al societății a folosit

muncitori fără a le întocmi acte legale de angajare și, implicit, fără a le

asigura drepturile legale.

În

cauză s-au formulat cereri de constituire de parte civilă de către părțile

vătămate Statul român prin A.N.A.F., D.R., S.I.S., T.A.F. și B.C.R.

Analizând

actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Tribunalul a reținut următoarea

stare de fapt:

Inculpatul

R.V.C. este administratorul SC R.C.C. SRL, așa cum rezultă din înscrisul aflat

la fila 12 u.p. în această calitate, inculpatul a reținut de la salariați și nu

a virat la bugetul de stat, în perioada 25 decembrie 2008-15 aprilie 2010,

contribuția individuală de asigurări sociale, contribuția individuală a

salariaților de asigurări de șomaj, contribuția pentru asigurările de sănătate

și impozitul pe venituri din salarii. Deși a reținut aceste sume de bani,

inculpatul a dispus utilizarea lor în alte scopuri, cum ar fi plata facturilor

telefonice, plata unor utilaje și alte cheltuieli, așa cum rezultă din

înscrisurile aflate la dosarul cauzei (f. 99-139).

Inculpatul

a recunoscut săvârșirea faptelor, a solicitat aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. și a încercat să recupereze o parte din prejudiciu (1.000 lei f.

26 instanță)

S-a

reținut că, fapta inculpatului de a reține și a nu vărsa la bugetul de stat a

sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei, cu referire la

persoana inculpatului, poziția procesuală de recunoaștere, dispoziția

manifestată de inculpat în a recupera prejudiciul produs, Tribunalul a apreciat

că scopul

pedepsei, așa cum este prevăzut

de art. 52 C. pen., poate fi atins și prin aplicarea

unei amenzi penale

în cuantum de 500 lei.

Fapta inculpatului, de a dispune utilizarea în

alte scopuri a sumei de 3.542 lei, reținută și nevirată, în perioada 25

decembrie 2008-15 aprilie 2010, la bugetul asigurărilor de

sănătate

întrunește elementele faptei de deturnare de fonduri, prev. de art. 303 din

Legea nr. 95/2006 rap. la art. 302

1

C. pen. Având în vedere

modalitatea concretă de săvârșire a faptei, persoana inculpatului, poziția

procesuală de recunoaștere, dispoziția manifestată de inculpat în a recupera

prejudiciul produs, valoarea minimă a acestui prejudiciu, Tribunalul a apreciat

că faptei îi lipsește pericolul social al unei infracțiuni iar în cauză sunt

incidente disp. art. 18

1

C. pen., urmând ca în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b

1

) C. pen., inculpatul să fie

achitat pentru această faptă și să i se aplice o amendă administrativă în

cuantum de 500 lei.

În

ceea ce privește fapta de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 241/2005, Tribunalul a constat că, față de adresa nr. 800084/HD

din 26 ianuarie 2011 a M.F.P. – A.N.A.F. (f. 98), acesteia îi lipsește unul din

elementele constitutive ale infracțiunii. Astfel, potrivit textului de lege

care incriminează fapta săvârșită, fapta constituie infracțiune doar dacă prin

aceasta s-a produs un prejudiciu or, potrivit adresei menționate, prin

neînregistrarea în contabilitatea a sumei de 5.400 lei nu a fost prejudiciat

bugetul consolidat al

statului astfel că în

cauză nu suntem în prezența unei infracțiuni.

Cu

referire la fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.

246 alin. (1) C. pen. rap. la art. 258 C. pen., Tribunalul a constat că, prin

neîncheierea contractelor de muncă, nu se poate vorbi de o vătămare a

intereselor legale ale unei persoane în condițiile în care, până la modificarea

Legii nr. 53/2003 prin Legea nr. 40/2011, forma scrisă a contractului de muncă

nu era obligatorie (art. 16) iar în lipsa acestui contract drepturile

angajatului (ex. vechime în muncă, drepturi bănești, asigurări sociale) sunt

recunoscute de către instanța civilă urmare a unei acțiuni promovate în fața

acesteia. Mai mult, potrivit disp. art. 258 alin. (2) C. pen., în cauză

acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei

vătămate, plângere care trebuia introdusă în termen de 2 luni, potrivit disp. art.

284 C. proc. pen., și care a fost depășit în cazul părții vătămate T.A.F. (f.

14 u.p.) însă în cauză are prioritate soluția de achitare față de cea de

încetare a procesului penal.

În

ce privește acuzație de săvârșire a infracțiunii de fals în înscrisuri sub

semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., constând în aceea că a

falsificat semnătura și suma de bani înscrisă în factura fiscală din 17

decembrie 2009 (f. 36), cu scopul de a înregistra în contabilitate o sumă

reprezentând un venit diminuat față de realitate s-a reținut că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii deoarece înscrisul nu a

produs efecte juridice.

Având în vedere soluția de condamnare/sancționare a

inculpatului, prejudiciul produs bugetului de stat (10.358 lei) din care s-a

recuperat suma de 1.000 lei (f. 26 instanță) și văzând și disp. 346 C. proc.

pen. rap. la art. 998-999 C. civ.,inculpatul a fost obligat la plata sumei de 9.358

lei către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Hunedoara.

Acțiunea civilă formulată de părțile civile D.R., S.I.S., T.A.F.

și B.C.R. a fost respinsă cu motivarea că aceștia nu au dovedit existența

vreunui prejudiciu.

Împotriva acestei soluții a declarat apel Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Județului Hunedoara pentru Statul român prin Ministerul

Finanțelor Publice solicitând modificarea hotărârii în sensul obligării

inculpatului și la plata accesoriilor calculate până la data plății efective a

prejudiciului în conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1) și art. 120 alin.

(1) din O.G. nr. 92/2003.

Deliberând

asupra apelului în limitele criticilor formulate Curtea a reținut următoarele:

Direcția

Generală a Finanțelor Publice a arătat prin adresa înaintată parchetului de pe

lângă Judecătoria Brad - fila 65 dosar urmărire penală că SC R.C.C. SRL Brad

înregistrează impozite și contribuții salariale cu reținere la sursă neachitate

la scadență mai vechi de 30 de zile în sumă de 10358 lei. În fața instanței de

fond s-a depus de către inculpat dovada achitării sumei de 1000 lei din

cuantumul prejudiciului.

Deși

a fost legal citată pe parcursul derulării procedurilor în fața instanței de

fond partea civilă nu a invocat un alt cuantum al prejudiciului și nici nu a

solicitat obligarea inculpatului la plata accesoriilor.

Potrivit

dispozițiilor art. 15 alin. (2) C. proc. pen. constituirea de parte civilă se

poate face în cursul urmăririi penale și în fața primei instanțe până la

citirea acutului de sesizare.

În

consecință în mod corect instanța de fond a acordat daunele materiale părții

civile în limitele pretențiilor formulate. Faptul că sumele datorate de

inculpat părții civile sunt purtătoare de accesorii nu justifică acordarea

acestora atâta vreme cât nu au fost solicitate în termenul prescris de lege în

cadrul procesului penal.

Față

de cele ce preced, Curtea în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă D.G.F.P.

Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 46 din 23 februarie 2012

pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal

nr. 3946/97/2011.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat

partea civilă să plătească statului

suma de 300 lei cheltuieli judiciare

din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat

din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, partea civilă Agenția

Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Hunedoara.

Prin

motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta critică modul

de soluționare a laturii civile a cauzei, apreciind că prejudiciul produs prin

fapta inculpatului nu a fost corect stabilit de către instanțele anterioare.

Recurenta parte civilă reiterează cele invocate și în apel susținând că

inculpatul R.V.C. trebuia obligat și la plata accesoriilor calculate până la

data plății efective a prejudiciului în conformitate cu prevederile art. 119 alin.

(1) și art. 120 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.

Prin

urmare, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare

și obligarea inculpatului și la plata accesoriilor calculate până la data

plății efective a prejudiciului în conformitate cu prevederile art. 119 alin. (1)

și art. 120 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.

Analizând

decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în

limitele cazurilor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen.,

înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat urmând a fi

respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Examinând ansamblul probator administrat în cauza,

înalta Curte constată că

întinderea

prejudiciului produs prin fapta comisă de către inculpat care a antrenat

angajarea

răspunderii penale față de acesta, a fost corect determinat de către prima

instanță.

Potrivit

dispozițiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului organul de

urmărire penală și instanța de judecată au

îndatorirea să lămurească, pe bază de

probe cauza sub toate aspectele.

Înalta

Curte reține că în mod corect instanța de fond a ținut cont la stabilirea

prejudiciului cauzat bugetului de stat prin fapta inculpatului, de suma

indicată în adresa înaintată parchetului de pe lângă Judecătoria Brad - fila 65

dosar

urmărire penală, adresă din care

rezultă că SC R.C.C. SRL Brad

înregistrează impozite și contribuții

salariale cu reținere la sursă neachitate la scadență mai vechi de 30 de zile

în sumă de 10358 lei, dar și de faptul că, la instanța de fond s-a depus de

către inculpat dovada achitării sumei de 1000 lei din cuantumul prejudiciului.

De

asemenea, pe parcursul derulării procedurilor în fața instanței de fond partea

civilă nu a invocat un alt cuantum al prejudiciului și nici nu a solicitat

obligarea inculpatului la plata accesoriilor, aceste pretenții find formulate

tardiv în fața instanței de apel.

Astfel

că, în mod justificat s-a respins apelul părții civile ca nefondat, întrucât în

mod corect instanța de fond a acordat daunele materiale părții civile în

limitele pretențiilor formulate. Faptul că sumele datorate de inculpat părții

civile sunt

purtătoare de accesorii nu

justifica acordarea acestora atâta vreme cât nu au fost solicitate în termenul

prevăzut de dispozițiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen.

Având în vedere că întinderea prejudiciului cauzat prin

infracțiunea comisă de către inculpat a fost corect determinată în considerarea

unor probe judicios administrate si evaluate de către instanțele anterioare,

înalta Curte, constatând că decizia recurată este legală și temeinică, nefiind

incident nici unul din cazurile de casare prev. de art. 385

9

C. proc.

pen., în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de

Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara

împotriva deciziei penale nr. 59/A din 10 mai 2012 a Curții de Apel Alba Iulia

- secția penală, privind pe intimatul inculpat R.V.C.

Va

obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat

R.V.C.

, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenția

Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a

Finanțelor

Publice Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 59/A din 10 mai 2012 a Curții

de Apel Alba lulia - secția penală, privind pe intimatul inculpat R.V.C.

Obligă

recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.V.C., se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 16 ianuarie 2013