ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3662/2012

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

decizia nr. 3532 din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de

reclamanta SC A. SA Bacău împotriva deciziei nr. 40 din 14 aprilie 2011 a

Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios, administrativ și fiscal.

Prin cererea înregistrată pe rolul

acestei instanțe, la data de 5 iunie 2012, SC I.O. SRL Bacău, SC T.T. SRL Bacău

și T.B.G. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ.,

completarea dispozitivului deciziei nr. 3532 din 9 noiembrie 2011 a Înaltei

Curți în sensul obligării recurentei SC A. SA la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 1.500 RON, solicitate atât prin întâmpinare cât și prin

concluziile orale.

Înalta Curte, analizând cererea prin

prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., constată

că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 281 C.

proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui

capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau

incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se

poate declara, după caz, apel sau recurs, în cazul hotărârii date în fond, după

casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Dispozițiile art. 274 alin. (1) C.

proc. civ. stabilesc că partea care cade în pretenții va fi obligată, la

cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Din practicaua deciziei nr. 3532 din 9

noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a

civilă, se constată ca, din eroare, nu s-a reținut faptul că apărătorul

intimaților pârâți a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată prin

concluziile orale formulate pe fondul cauzei, deși în caietul de ședință din 9

noiembrie 2011 s-a consemnat că au fost solicitate cheltuieli de judecată conform

chitanței în sumă de 1.500 RON, depusă la dosar.

Totodată, din verificările efectuate în

actele dosarului, s-a constatat că înscrisul depus în susținerea cererii de acordare

a cheltuielilor de judecată nu constituie o dovadă în acest sens, întrucât chitanța,

în sumă de 1.500 RON reprezentând onorariu avocat nu poartă nicio dată, astfel că

nu poate fi considerat un act justificativ care poate sta la baza stabilirii și

acordării cheltuielilor de judecată, în lipsa unor elemente esențiale din care să

rezulte că plata a fost făcută pentru serviciile prestate în etapa procesuală a

recursului.

Prin urmare, Înalta Curte, urmează să respingă

cererea petentei, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenții

SC I.O. SRL BACĂU, SC T.T. SRL Bacău și T.B.G. privind completarea deciziei nr.

3532 din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2012.