ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3662/2012

Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3532 din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SA Bacău împotriva deciziei nr. 40 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios, administrativ și fiscal. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 5 iunie 2012, SC I.O. SRL Bacău, SC T.T. SRL Bacău și T.B.G. au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei nr. 3532 din 9 noiembrie 2011 a Înaltei Curți în sensul obligării recurentei SC A. SA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 RON, solicitate atât prin întâmpinare cât și prin concluziile orale.

Înalta Curte, analizând cererea prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., constată că aceasta este neîntemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs, în cazul hotărârii date în fond, după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. Dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Din practicaua deciziei nr. 3532 din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, se constată ca, din eroare, nu s-a reținut faptul că apărătorul intimaților pârâți a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată prin concluziile orale formulate pe fondul cauzei, deși în caietul de ședință din 9 noiembrie 2011 s-a consemnat că au fost solicitate cheltuieli de judecată conform chitanței în sumă de 1.500 RON, depusă la dosar.

Totodată, din verificările efectuate în actele dosarului, s-a constatat că înscrisul depus în susținerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată nu constituie o dovadă în acest sens, întrucât chitanța, în sumă de 1.500 RON reprezentând onorariu avocat nu poartă nicio dată, astfel că nu poate fi considerat un act justificativ care poate sta la baza stabilirii și acordării cheltuielilor de judecată, în lipsa unor elemente esențiale din care să rezulte că plata a fost făcută pentru serviciile prestate în etapa procesuală a recursului. Prin urmare, Înalta Curte, urmează să respingă cererea petentei, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea formulată de petenții SC I.O. SRL BACĂU, SC T.T. SRL Bacău și T.B.G. privind completarea deciziei nr. 3532 din 9 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2012.