ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4222/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 848 din 4 februarie 2011 Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC H.R. SRL și pe intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în favoarea Judecătoriei Baia Mare. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (2) O.G. nr. 2/2001, în ceea ce privește soluționarea plângerilor contravenționale competența teritorială este absolută și aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Constatând că din cuprinsul procesului-verbal întocmit rezultă că presupusa faptă contravențională a fost comisă de către petentă în Baia Mare, conform art. 158 pct. 3 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Baia Mare. Prin sentința civilă nr. 5476 din 3 iunie 2011 Judecătoria Baia Mare, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Baia Mare, invocată de către petentă; a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petenta SC H.R.

SRL împotriva procesului-verbal de contravenție din 28 iulie 2010, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București; a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Baia Mare și Judecătoria Sectorului 5 București, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța asupra conflictului de competență ivit. Pentru a hotărî astfel, reținând că ipoteza faptei sancționate o constituie depunerea/nedepunerea de declarații la sediul intimatei din București și nu doar expedierea acestora, instanța a apreciat că locul săvârșirii faptei se află în raza de competență a Judecătoriei Sector 5 București, acesta fiind locul unde trebuiau depuse declarațiile și nu la locul de unde acestea trebuiau expediate, respectiv Baia Mare.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Judecătoria Baia Mare a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 24 august 2010 sub nr. 14944/302/2010 petenta SC H.R.

SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea în parte a procesului-verbal de contravenție din 28 iulie 2010 și reducerea cuantumului amenzii aplicate și obligarea intimatei la restituirea către petentă a sumei de 805 RON, reprezentând diferența dintre ½ din cuantumul amenzii aplicate și ½ din cuantumul efectiv datorat, având în vedere că jumătate din cuantumul amenzii a fost achitată prin OP din 13 august 2010. În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31, art. 32, art. 35 și art. 36 O.G. nr. 2/2001, Decizia Curții Constituționale nr. 953/2006, art. 219 1 alin. (1) și (2) C. proc.

fisc.. În conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (2) O.G. nr. 2/2001 plângerea contravențională se soluționează de către judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Potrivit art. 219 1 alin. (1) O.G. nr. 92/2003, reținut ca temei al aplicării sancțiunii contravenționale, constituie contravenție nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declarațiilor recapitulative reglementate la titlul VI Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau depunerea de astfel de declarații cu sume incorecte ori incomplete. Astfel, deși sediul petentei se află în Baia Mare, aceasta, fiind încadrată în categoria marilor contribuabili, are obligația de a depune declarațiile prevăzute de Legea nr. 571/2003 la sediul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în București.

Raportat la circumstanțele cauzei, față de prevederile legale susmenționate, locul săvârșirii faptei se află în raza de competență a Judecătoriei Sectorului 5 București, acesta fiind locul unde trebuiau a fi depuse declarațiile și nu locul de unde acestea trebuiau expediate, astfel cum corect a constatat și Judecătoria Baia Mare. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe SC H.R. SRL și pe Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2011.