ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4222/2011

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 848 din 4 februarie

2011 Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, a admis excepția

necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a

cauzei privind pe petenta SC H.R. SRL și pe intimata Agenția Națională de

Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili,

în favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 32

alin. (2) O.G. nr. 2/2001, în ceea ce privește soluționarea plângerilor

contravenționale competența teritorială este absolută și aparține judecătoriei

în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Constatând că din

cuprinsul procesului-verbal întocmit rezultă că presupusa faptă

contravențională a fost comisă de către petentă în Baia Mare, conform art. 158

pct. 3 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a

Judecătoriei Sectorului 5 București și a declinat competența de soluționare în

favoarea Judecătoriei Baia Mare.

Prin sentința civilă

nr. 5476 din 3 iunie 2011 Judecătoria Baia Mare, secția civilă, a admis

excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Baia Mare, invocată de către

petentă; a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale

formulată de petenta SC H.R. SRL împotriva procesului-verbal de contravenție din

28 iulie 2010, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare

Fiscală, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București; a constatat

intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Baia Mare și

Judecătoria Sectorului 5 București, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea

dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a se pronunța asupra

conflictului de competență ivit.

Pentru a hotărî astfel,

reținând că ipoteza faptei sancționate o constituie depunerea/nedepunerea de declarații

la sediul intimatei din București și nu doar expedierea acestora, instanța a apreciat

că locul săvârșirii faptei se află în raza de competență a Judecătoriei Sector 5

București, acesta fiind locul unde trebuiau depuse declarațiile și nu la locul de

unde acestea trebuiau expediate, respectiv Baia Mare.

Constatându-se ivit conflictul

negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând și dispozițiile

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Judecătoria Baia Mare a sesizat Înalta Curte

de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a adopta această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Prin plângerea contravențională

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 24 august 2010

sub nr. 14944/302/2010 petenta SC H.R. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu

intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare

a Marilor Contribuabili, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea

în parte a procesului-verbal de contravenție din 28 iulie 2010 și reducerea cuantumului

amenzii aplicate și obligarea intimatei la restituirea către petentă a sumei de

805 RON, reprezentând diferența dintre ½ din cuantumul amenzii aplicate și

½ din cuantumul efectiv datorat, având în vedere că jumătate din cuantumul

amenzii a fost achitată prin OP din 13 august 2010.

În drept, plângerea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 31, art. 32, art. 35 și art. 36 O.G. nr. 2/2001,

Decizia Curții Constituționale nr. 953/2006, art. 219

1

alin. (1) și (2)

C. proc. fisc..

În conformitate cu dispozițiile

art. 32 alin. (2) O.G. nr. 2/2001 plângerea contravențională se soluționează de

către judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Potrivit art. 219

1

alin. (1) O.G. nr. 92/2003, reținut ca temei al aplicării sancțiunii contravenționale,

constituie contravenție nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declarațiilor

recapitulative reglementate la titlul VI Legea nr. 571/2003, cu modificările și

completările ulterioare, sau depunerea de astfel de declarații cu sume incorecte

ori incomplete.

Astfel, deși sediul petentei

se află în Baia Mare, aceasta, fiind încadrată în categoria marilor contribuabili,

are obligația de a depune declarațiile prevăzute de Legea nr. 571/2003 la sediul

Agenției

Naționale de Administrare Fiscală, în București.

Raportat la circumstanțele

cauzei, față de prevederile legale susmenționate, locul săvârșirii faptei se află

în raza de competență a Judecătoriei Sectorului 5 București, acesta fiind locul

unde trebuiau a fi depuse declarațiile și nu locul de unde acestea trebuiau expediate,

astfel cum corect a constatat și Judecătoria Baia Mare.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3)

și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe SC H.R. SRL și pe Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția

Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în favoarea Judecătoriei Sectorului

5 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie

2011.